1,570 matches
-
Încuviințase și aducerea copiilor, care aveau a trage folos din această drumeție. Ajunseseră pe la prânz și se opriseră pe o culme de deal, deasupra unei văi largi, Însorite, În care se aflau sute de trunchiuri de arbori retezați Îmbrăcați În armuri, cu scuturi de felul celor purtate de oastea Moldovei și chiar cu cușme de oțel În vârfuri. Dincolo de această armată de arbori se afla un șir de harabale, iar mai departe de ele, alți arbori tăiați. Cornul de zimbru sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
valul uriaș al unui ultim atac. Ieșiseră din umbra codrului la trap, apoi la galop ușor, apoi călăreții din margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe. Primii o sută de călăreți scoaseră săbiile lucitoare În lumina blândă a soarelui și izbiră pieziș trunchiurile, despicând armuri, cușme și scuturi. Apoi se lăsară spre margini, pregătind lănciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe. Primii o sută de călăreți scoaseră săbiile lucitoare În lumina blândă a soarelui și izbiră pieziș trunchiurile, despicând armuri, cușme și scuturi. Apoi se lăsară spre margini, pregătind lănciile scurte. Din spatele lor goneau deja alte trei sute de luptători, inima Celor o mie, În fruntea cărora Ștefănel văzuse cu strângere de inimă, totuși, cu mândrie, că se află tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
devenise cu totul nebună, primii călăreți trăseseră frâiele și descălecaseră În fața căruțelor, ca și cum ar fi avut de apărat ceva neprețuit, iar căpitanul, urmat de restul luptătorilor, sărise pe deasupra flăcărilor, prăvălindu-se asupra celui de-al doilea rând de trunchiuri În armuri. Lipiți de șeile cailor, călăreții luaseră arborii de jos, tăindu-i aproape din rădăcini, dar avuseseră timp să se ridice și să-i despice pe Înălțime. Fuseseră mișcări iuți, aproape nedeslușite, de pe coama dealului. Dar, după trecerea lor, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luaseră arborii de jos, tăindu-i aproape din rădăcini, dar avuseseră timp să se ridice și să-i despice pe Înălțime. Fuseseră mișcări iuți, aproape nedeslușite, de pe coama dealului. Dar, după trecerea lor, nimic nu mai rămăsese În picioare. Scuturi, armuri, coifuri, trunchiuri noduroase de stejar, totul fusese risipit, sfârtecat, călcat În copite. - De neînchipuit... murmurase voievodul. Ștefănel Îl privi cu mirare. Era aproape, niciodată nu Îl văzuse atât de aproape, căci la Curte regulile sunt stricte. Domnitorul Îi păruse mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pornise la drum. Era o iarnă grea, iar ninsorile făcuseră Alpii greu de traversat. Apărătorii Îl scoseseră prin trecători necunoscute, menținute deschise pentru eventualitatea unei intervenții În nord. Mai departe, Oană se alăturase aparent Întâmplător unei caravane păzite, care transporta armuri și paveze genoveze spre Viena. Iar de acolo, Întâlnise, tot Întâmplător, un convoi moldovenesc care dusese blănuri de vulpe și de urs, precum și miere de albine, În piețele Austriei. Pentru prima dată, tânărul ieșea din taberele de antrenament și intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la Roma. - Enea Silvio Piccolomini... - Acela. Căpitanul tăcu. Crezuse că tot ce se Întâmplă cu Apărătorii de sub comanda sa e hotărât doar de el. Iată că nu era așa. Oamenii aceștia nu erau niște necunoscuți ascunși sub platoșe și sub armuri. Erau flăcăi cu un nume, o poveste, o tristețe, o speranță. Cei mai buni luptători ai celor trei țări române. Veniți nu pentru fală, ci pentru recâștigarea unei demnități pierdute, istoria zănatică a acestor țări, mereu sfâșiate de războaie interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îngrozit, Nogodar, arătând spre corabia care se apropia dinspre țărmurile japoneze. - Prea târziu... spuse Ștefănel, Întorcându-se. Sunt de mult aici. În spatele nostru. În aceeași clipă, un urlet de luptă se auzi parcă de pretutindeni. Sute de luptători pedeștri, În armuri, se năpustiră asupra caravanei. Puținii războinici care Însoțeau grupul de negustori căzură ciopârțiți sub loviturile sălbatice ale atacatorilor. Caravana fu Înconjurată, iar cei care Încercau să vocifereze erau uciși fără un cuvânt. Alături de ceilalți negustori chinezi, arabi și europeni (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sabie, nici din față, nici din spate. Avea spada lungă de două mâini și lupta cu răsuciri iuți, În toate direcțiile. Nu mai para nici o lovitură, pur și simplu, reteza capete, brațe, picioare, tot ce intra sub tăișul lamei. Zdrobea armuri, coifuri, rupea iatagane, spărgea scuturi. Era o uriașă forță dezlănțuită. A ținut singur În loc Întregul regiment de ieniceri, până când trupele noastre s-ar retras de pe câmpul de luptă. Și atunci, cineva a dat un ordin. Cinci arcași ai Cuceritorilor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
țară În care nimic din ceea ce știa nu mai era valabil. - Unora, continuă Matsuyama, le e frică de ei Înșiși. Sau de cei din casta lor, care ar putea să-i atace. Dar și dușmanii din casta lor poartă aceleași armuri grele, menite să-i apere. Celor mai mulți, le e frică Însă de cel mai cumplit dușman, pe care doar Într-un coșmar Îl pot Întâlni. De Ninja. Un Ninja nu are nevoie de nici o armură și de nici un scut. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dispunea de un număr aproximativ egal de samurai. La intrarea În oraș, Își trase pe cap gluga de pelerin budist și lăsă calul la trap ușor. Rumoarea capitalei scădea ușor, odată cu asfințitul soarelui. Grupuri mici de samurai călări, Îmbrăcați În armuri kabuto, treceau pe străzile strâmte. Locuitorii se retrăseseră În case și aprinseseră lampioanele multicolore de la intrare. Unii rămăseseră În prag, privind cu nedumerire mișcările samurailor sau admirând frumusețea violacee a Înserării și urma subțire a unui nor alb dizolvându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vom respinge atacul oamenilor lui Yamana, vom evacua locuitorii palatului și Îi vom duce Într-un loc sigur. Toată lumea trece În locurile de așteptare. Timpul e scurt. Oan-san, la câți războinici estimezi atacul lui Yamana asupra palatului? - Cinci sute. Fără armuri și cu arme ușoare, ca să se strecoare pe străzile orașului. - E bine, spuse Shiro. Avem avantajul numeric. Pentru un străin, ultimele cuvinte ale maestrului Ninja ar fi părut o glumă. Dar fiecare Ninja trecuse prin antrenamentele care presupuneau că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu picioarele strânse la piept peretele unei case de piatră, de acolo se destinseră ca niște arcuri, zburând Înapoi peste grupul atacatorilor și căzură În picioare, În spatele acestora. În apropiere se auziră pașii cadențați ai unui grup de samurai În armuri grele care se iviră curând la răscrucea străzilor. Erau războinicii generalului Hosokawa, apărătorul orașului. Samuraii lui Yamana fură Încercuiți și dezarmați. - Semnalul! strigă Kenzo. Nu mai avem timp! Oan-san scoase de la spate arcul mic, de tip mongol, aprinse o săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atacatori, săriseră de pe ziduri, produseseră explozii și fum, dispăruseră, reapăruseră În alte locuri, folosiseră arme lungi, mai ales halebarde Naginata, cu dublu tăiș, apoi dispăruseră din nou și, de pe terasele superioare, deschiseseră un atac cu săgeți de oțel, care perforaseră armurile și coifurile samurailor. Apoi atacaseră din nou, cu arme legate cu lanțuri, astfel Încât săbiile agresorilor fuseseră inutile. Nici un Ninja nu mai fusese atins din acel moment. Dar trupele trimise de Yamana pentru capturarea shogunului fuseseră pur și simplu masacrate. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arme legate cu lanțuri, astfel Încât săbiile agresorilor fuseseră inutile. Nici un Ninja nu mai fusese atins din acel moment. Dar trupele trimise de Yamana pentru capturarea shogunului fuseseră pur și simplu masacrate. Așa cum fuseseră zdrobite și Întăririle, trei sute de samurai În armuri de oțel. Apoi, toți oamenii din palat fuseseră scoși pe drumurile spre templu. - Copilul Albastru! Uite-l pe Copilul Albastru! se auzi, dintr-o trăsură, glasul fetiței pe care Oan-san o Întâlnise pe coridoarele palatului cu o seară Înainte. - Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
situația ridica prea multe Întrebări. Tachibana intră În han și bătu cu sabia În tejghea. Hangiul, un om În jur de cincizeci de ani, scund și rotofei, sosi În grabă și Înlemni văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe și mâini, jambiere de metal sune-ate și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și pântecele. Pe cap purtau căști de luptă cu shikoro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Matei a trecut munții. Moldova l-a primit cu vânturi reci, cu lapoviță și cu sate pustii. Generalii plănuiau deja pentru 15 decembrie Încoronarea regelui, ca stăpân al Moldovei, la Suceava. Trecătorile erau pline de oști În cele mai noi armuri, de piese de artilerie, de cai de rezervă pentru cavalerie. Niciodată nu fuseseră călcate pasurile Moldovei de o asemenea armie creștină. Dar drumul era greu. Din câte Înțelegeam la sfaturile la care voievodul Îmi Îngăduia să particip pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că acel copil pe care ea Îl Întrebase puțin ironic dacă știe să folosească armele era un luptător nepământean. O forță dezlănțuită. Al doilea, că În acea luptă scurtă nu fusese doar confruntarea dintre un Ninja și nouă samurai În armuri. Fusese o disperare uriașă, poate disperarea că ajunsese prea târziu, poate disperarea că ea, Midori, suferea. I se păruse că privirea ei rătăcită, lacrima care se scurgea Încet pe obraz, declanșaseră În mintea băiatului o furie atât de mare, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Iga, Japonia Apropierea uriașei armate era simțită ca vuietul unei mări care se apropia vertiginos. O mare de metal. O mare de clinchete de săbii, de cai nechezând, de ordine răstite, date cu voci guturale, cu sclipiri ale valurilor de armuri. Yamana strânsese peste o sută de mii de oameni, cărora li se alăturaseră clanurile Ninja Hattori și Rokaku. Atacul fusese fulgerător, iar marșul samurailor fusese executat noaptea. În zori, se aflau deja la poalele muntelui, iar luptătorii Ninja le deschiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ai lui Yamana Își pierduseră viața pentru a câștiga o mie de pași de pădure. Samuraii Înaintau cu o frică uriașă, știind că vor muri, poate, la pasul următor. Adeseori izbucneau explozii, care aruncau În aer zeci de războinici În armuri de oțel. Exploziile erau urmate de atacuri fulgerătoare, În care luptele la sabie se sfârșeau cu zeci și sute de cadavre ale samurailor. Dar valul continua să urce. După zece ore de luptă, spre sfârșitul după-amiezii, invadatorii ajunseră la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fost, vreodată, desființat. Alexandru și Erina primiseră cu Îmbujorare această Înaltă dovadă de prețuire. Sfatul fusese Întrerupt de sosirea unei solii din partea regelui Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan Jiskra, cel care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură să-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]