754 matches
-
o stabilitate relativă în perioada sovietică. Armenia a primit de la guvernul unional un sprijin substanțial - medicamente, alimente, cărbuni și combustibili lichizi - guvernarea comunistă dovedindu-se incomparabil mai ușor de suportat decât cea din anii turbulenți ai stăpânirii otomane. Pentru biserica armenească însă perioada sovietică a fost una de opresiune, deși situația sa nu era cu nimic deosebită de cea a celorlalte culte reprimate din URSS. După moartea lui V. I. Lenin, I. V. Stalin a preluat frâiele puterii. Societatea și economia
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
însă perioada sovietică a fost una de opresiune, deși situația sa nu era cu nimic deosebită de cea a celorlalte culte reprimate din URSS. După moartea lui V. I. Lenin, I. V. Stalin a preluat frâiele puterii. Societatea și economia armenească s-au schimbat în mod dramatic în urma hotârârilor și acțiunilor lui Stalin și apropiaților lui. În 1936, RSFS Transcaucaziană a fost dizolvată în republicile constituente: Armenia, Azerbaidjan și Georgia. RSS Armenească a așezat Muntele Ararat pe stema sa. S-a
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
V. Stalin a preluat frâiele puterii. Societatea și economia armenească s-au schimbat în mod dramatic în urma hotârârilor și acțiunilor lui Stalin și apropiaților lui. În 1936, RSFS Transcaucaziană a fost dizolvată în republicile constituente: Armenia, Azerbaidjan și Georgia. RSS Armenească a așezat Muntele Ararat pe stema sa. S-a ajuns la un conflict cu Turcia, deoarece Araratul era pe teritoriul turcesc. Răspunsul Moscovei a fost acela că, deși luna nouă este simbolul aflat pe steagul Turciei, nimeni nu crede că
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
conducerii de mână forte a lui Stalin. Într-o perioadă de 25 de ani, Armenia a fost industrializată și educată în condiții strict controlate, în care naționalismul era aspru pedepsit. Stalin a luat mai multe măsuri de persecutare a bisericii armenești, care era oricum puternic slăbită în urma genocidului armenesc din perioada otomană și a rusificării din timpul țarismului. În deceniul al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
o perioadă de 25 de ani, Armenia a fost industrializată și educată în condiții strict controlate, în care naționalismul era aspru pedepsit. Stalin a luat mai multe măsuri de persecutare a bisericii armenești, care era oricum puternic slăbită în urma genocidului armenesc din perioada otomană și a rusificării din timpul țarismului. În deceniul al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să elimine definitiv biserica din viața spirituală a armenilor
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
naționalismul era aspru pedepsit. Stalin a luat mai multe măsuri de persecutare a bisericii armenești, care era oricum puternic slăbită în urma genocidului armenesc din perioada otomană și a rusificării din timpul țarismului. În deceniul al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să elimine definitiv biserica din viața spirituală a armenilor, totul culminând cu executarea Catolicosului Khoren I în 1938, (în timpul epurărilor staliniste), și cu închiderea Catolicatului din Echmiadzin
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
a hotârât deportarea armenilor în Siberia, zvonurile afirmând la acea vreme că s-a încercat aducerea populației țării sub pragul de 700.000 de locuitori, fapt care ar fi justificat anexarea țării de către vecina Georgia. În această perioadă, Partidul Comunist Armenesc a folosit o politică de teroare pentru a-și întări controlul asupra populației țării și pentru a înăbuși pornirile naționaliste. Numeroși scriitori, artiști și oameni de știință au fost executați sau exilați. În plus, în 1944, aproximativ 200.000 de
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
mecanizate Hamazasp Babadzhanian și pilotul militar Nelson Stepanyan au fost distinși cu înaltul ordin Erou al Uniunii Sovietice pentru faptele de arme de pe câmpurile de luptă. Sub comanda mareșalului sovietic Ivan Bagramian, diviziile sovietice (în rândul cărora luptau și subunități armenești) au intrat în Polonia în 1945. Divizia a 89-a Tamanyan, care a participat la întreg războiul până la bătălia de la Berlin, a fost creditată cu eliberarea a peste 9.000 de localități în drumul ei prin Polonia și Cehoslovacia. Divizia
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
3.700 km, 7.333 dintre militarii săii fiind decorați sau citați prin ordin de zi, iar 9 dintrei ei au primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Dintre armenii și georgienii căzuți prizonieri la germani s-a format batalionul armenesc al 812-lea. Neîncrederea lui Hitler în unitățile militare formate din foștii prizonieri a dus la staționarea batalionului armenesc în Olanda, unde a servit în unitățile antiaeriene. La sfârșitul războiului, după capitularea Germaniei, numeroși armeni, atât cei sovietici cât și
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
ei au primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Dintre armenii și georgienii căzuți prizonieri la germani s-a format batalionul armenesc al 812-lea. Neîncrederea lui Hitler în unitățile militare formate din foștii prizonieri a dus la staționarea batalionului armenesc în Olanda, unde a servit în unitățile antiaeriene. La sfârșitul războiului, după capitularea Germaniei, numeroși armeni, atât cei sovietici cât și cei din diaspora, au încercat să-l convingă pe Stalin să reconsidere poziția fața de cedările teritoriale ale tratatului
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
Gorbaciov și noile sale politici de glasnost și perestroika din deceniul al nouălea au alimentat speranțele armenilor pentru o viață mai bună în cadrul URSS-ului. Deportații musulmani armeni din perioada stalinistă din Kazahstan au început să ceară strămutarea în RSS Armenească. Totuși, aceste cereri au fost respinse de guvernul sovietic de frica unor conflicte religioase dintre acești musulmani și conaționalii lor creștini. Alt eveniment a dus însă la declanșarea conflictului religios dintre armenii creștini și musulmani. Armenii din regiunea Nagorno-Karabah, regiune
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
dus însă la declanșarea conflictului religios dintre armenii creștini și musulmani. Armenii din regiunea Nagorno-Karabah, regiune promisă RSS Armenească de bolșevici, dar transferată sub controlul Azerbaidjanului de către Stalin, au inițiat o mișcare democratică, pașnică pentru unirea cu patria-mamă. Majoritatea populației armenești din zonă reclamau presiunile exercitate pentru "azerificarea forțată" a regiunii. Pe 20 februarie 1988, deputații armeni din Sovietul Național din Nagorno-Karabah au votat în favoarea unirii cu Armenia. În scurtă vreme s-au declanșat rebeliuni naționaliste atât printre armenii majoritari în
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
scurtă vreme s-au declanșat rebeliuni naționaliste atât printre armenii majoritari în zonă cât și printre minoritarii azeri. În 1988, Armenia Sovietică a suferit o lovitură cumplită în urma unui cutremur devastator. Toate aceste fapte au împiedicat unificarea pașnică a teritoriilor armenești. Armenia a fost una dintre primele republici unionale care și-au proclamat independența față de Uniunea Sovietică pe 23 august 1990, la trei luni după ce Letonia, cel de-al treilea și ultimul stat baltic și-a proclamat independența. Pe 17 martie
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
mare măsură era muntos și sec; din toată populație de 100 mii de persoane, aproape 80% era compus de musulmani, iar 20% de creștini". O parte din populația armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armenești istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenția Rusiei Țariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creștine. Astfel
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
ales în Turcia. În octombrie 2015, genocidul este recunoscut de către parlamentele celor douăzeci și nouă de țări. Situația precedentă genocidului face posibilă în teorie înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat și a consecințelor. Cu toate acestea, date demografice asupra populației armenești care trăia în Imperiul Otoman înainte de izbucnirea Primului Război Mondial variază de la sursă la sursă, de exemplu între cea dată de patriarhia armenească din Constantinopol (numere mai mari) și cifrele date de autoritățile otomane oficiale (numere mai mici). Patriarhia armeană a efectuat
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
posibilă în teorie înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat și a consecințelor. Cu toate acestea, date demografice asupra populației armenești care trăia în Imperiul Otoman înainte de izbucnirea Primului Război Mondial variază de la sursă la sursă, de exemplu între cea dată de patriarhia armenească din Constantinopol (numere mai mari) și cifrele date de autoritățile otomane oficiale (numere mai mici). Patriarhia armeană a efectuat mai multe recensăminte în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea: trei milioane de armeni conform statisticilor făcute de delegația armenească
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
armenească din Constantinopol (numere mai mari) și cifrele date de autoritățile otomane oficiale (numere mai mici). Patriarhia armeană a efectuat mai multe recensăminte în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea: trei milioane de armeni conform statisticilor făcute de delegația armenească de la congresul de la Berlin (1878), două milioane șase sute șaizeci de mii, potrivit unei statistici mai noi, din 1882. În cele din urmă, sursele patriarhiei armenești dădeau o populație armenească de aproximativ două milioane o sută de mii de oameni în ajunul Primului Război Mondial
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ultimele decenii ale secolului al XIX-lea: trei milioane de armeni conform statisticilor făcute de delegația armenească de la congresul de la Berlin (1878), două milioane șase sute șaizeci de mii, potrivit unei statistici mai noi, din 1882. În cele din urmă, sursele patriarhiei armenești dădeau o populație armenească de aproximativ două milioane o sută de mii de oameni în ajunul Primului Război Mondial. Cum între timp au avut loc , masacrele din Cilicia și mai multe , ceea ce explică cifrele demografice în scădere. Dacă luăm statisticile oficiale otomane, este
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
al XIX-lea: trei milioane de armeni conform statisticilor făcute de delegația armenească de la congresul de la Berlin (1878), două milioane șase sute șaizeci de mii, potrivit unei statistici mai noi, din 1882. În cele din urmă, sursele patriarhiei armenești dădeau o populație armenească de aproximativ două milioane o sută de mii de oameni în ajunul Primului Război Mondial. Cum între timp au avut loc , masacrele din Cilicia și mai multe , ceea ce explică cifrele demografice în scădere. Dacă luăm statisticile oficiale otomane, este de remarcat faptul că
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
primit sprijin de la multe dintre mișcările care reprezentau minoritățile Imperiului, inclusiv de la mișcările de independență sau autonomiste armenești ca Dașnak. Cu toate acestea, această alianță de conveniență a avut limitele sale, într-o problemă crucială, și anume crearea unui stat armenesc autonom sau independent. Junii Turci au reușit să-l răstoarne pe sultan în 1908, cu ajutorul mișcărilor minorităților, și au trecut la conducerea Imperiului Otoman. Minoritățile și-au făcut intrarea în parlament, comunitățile fraternizau. Ele au început în curând să ceară
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ca întăriri, au asediat și apoi au masacrat între 18 august și 10 septembrie 1894 populația armeană din Sason, declanșând un val de masacre în tot Imperiul Otoman, care a durat până în 1896. În Franța, Jean Jaurès condamna masacrul populației armenești, precum și indiferența guvernului francez, a cărui „tăcere rușinoasă” era condamnată de Anatole France, într-un discurs în Camera Deputaților pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1896-11-03">3 noiembrie 1896</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1896-11-03"></time>. Regatul Unit, care
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
27 aprilie 1909</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1909-04-27"></time>. Ele au început la Adana, unde aproape treizeci de mii de oameni organizați în cinci până la zece miliții au jefuit și au masacrat metodic casele și magazinele din cartierul armenesc Chabanieh, înainte de a-l incendia cu susținerea tacită a autorităților locale care au eliberat și au înarmat deținuți de drept comun, pentru ca ei să ia parte la masacre. A doua zi, ele s-au răspândit în zonele rurale ciliciene și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de către guvern ca o revoluție, versiune contrazisă de toate rapoartele martorilor italieni, germani sau americani (consuli, misionari, profesori etc.) care au explicat că armenii au organizat o apărare a orașului pentru a evita să fie supuși unui masacru. Distrugerea populației armenești a fost implementată în două faze succesive: din aprilie 1915 până la jumătatea toamnei lui 1915 în șapte provincii — vilayete — estice din Anatolia, inclusiv cele patru mai aproapiate de frontul rusesc: , , , , și trei mai din interior: , , — unde trăiau aproape un milion
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
oricine a participat la crimele în masă. Ca răspuns, <time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27">27 mai 1915</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27"></time>, guvernul otoman a promulgat (lege provizorie de deportare) prin care se autoriza deportarea populației armenești în afara Imperiului Otoman, sub pretextul „deplasării populațiilor suspecte de spionaj sau de trădare”. Această lege avea să fie abrogată în mod oficial pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04">4 noiembrie 1918</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04"></time
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
mii de oameni au fost transportați de nava "La Guichen" la Port Said, în Egipt. Un alt fapt important este sprijinul dat de Rusia rezistenței din Van, care a început pe 20 aprilie 1915, când trupele otomane au atacat cartierele armenești din oraș. La 28 aprilie, generalul Nikolai Iudenici a ordonat armatelor imperiale ruse să-i salveze pe armenii din Van. După cinci săptămâni de lupte grele, trupele ruse din Persia au pătruns în oraș la 18 mai 1915, gonind trupele
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]