1,754 matches
-
De institutione musica, ale cărui citate și referințe sunt prezente în toate lucrările medievale și ale cărui manuscrise conțin un corpus imens de glose marginale. În lucrarea sa, Boezio compendiază teoria armonică din Antichitatea târzie, făcând referință îndeosebi la tratatul armonic al lui Nicomaco di Gerasa, confruntându-se apoi cu teoria lui Aristosen și a lui Ptolomeu. De la Nicomaco, Boezio a împrumutat structura neopitagoreică, bazată pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației: „Toate lucrurile, care au fost create de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
continuitate cu viziunea sfinților părinți din secolele precedente, care vedeau în înțelepciunea păgână o corespondență a înțelepciunii revelate de Dumnezeu poporului lui Israel. Casiodor a contribuit la răspândirea concepției despre muzică, conform căreia orice realitate creată este organizată în mod armonic; de aceea, arta sunetelor, având o influență asupra sufletului, trebuie să fie îngrijită în mod particular de către călugări: „Muzica este acea disciplină care este prezentă în toate acțiunile vieții noastre: dacă observăm mai întâi poruncile Creatorului și ne conformăm cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente cadențiale clare; numărul vocilor variază de la trei la patru având un ambitus accesibil. Așadar, aceste compoziții erau adresate cantorilor și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
desfășurare sonoră care, uneori, pare lipsită de personalitate. Măiestria lui Palestrina în scriitura contrapunctică a fost dintotdeauna un obiect de mare admirație. Față de anumiți contemporani ai săi, Palestrina apare puțin înclinat în a conferi cuvintelor o profunzime expresivă prin intermediul modulațiilor armonice sau a disonanțelor, tratând în egală măsură toate vocile cu aceeași importanță. În linii mari, putem să spunem că muzica lui Palestrina se impune, în primul rând, prin distanțarea sa, prin impersonalitatea sa și, într-un anumit sens, prin atemporalitatea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele artistice au fost, deseori, semnificative, precum Vespro della B. V. Maria de Claudio Monteverdi (+ 1643). Acesta a scris și trei mise în stile antico cu acompaniament de bas continuu. Mai amintim misele lui Francesco Cavalli
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Earhart, Tracy Eberhard participă la acest voiaj încărcat de sunete și de culori. Labirintul în care pătrunde Corto nu seamănă cu nimic din ceea ce gentilomul rătăcitor a văzut până acum. Copleșit de referințe culturale și înțesat de capcane, un labirint armonic, el nu poate fi străbătut decât de pelerinul ce se hrănește din ciupercile magice ce șterg granițele dintre prezent și trecut. Luxuriantă și feroce, lumea subterană a lui Pratt este populată de apariții miraculoase și grotești. O rasă de călugări
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la tropice. Ca și Corto, Pratt este tentat să se abandoneze acestui pământ hrănit de vrajă și de ploaie, lăsând în urmă Europa și cartezianismul ei. În Bouche Dorée, Pratt pune ceva din propria sa structură de mag ce reunește, armonic, Estul și Vestul sub semnul visului neîngrădit. Spre această Brazilie populată de fantasme și de ban diți-revoluționari din sertăo recoboară Pratt, odată cu La macumba du gringo. Prin acest text ce evocă teribilul ethos răzbunător din Samba avec Tir Fixe, Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și vedem că picioarele nu ne ascultă, de obicei sunt picioarele, acum gâtul pare înțepenit. Umbra se dusese, și ei nu-i putea pune întrebări, în vana și iraționala supoziție că o umbră are limbă pentru a articula răspunsuri, dar armonicele suplimentare ale cuvintelor rostite de Marçal continuau să răsune între boltă și podea, între un perete și celălalt. Înainte ca vibrațiile să se stingă complet și substanța dispersată a tăcerii întrerupte să aibă timp să se reconstituie, Cipriano Algor dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tradiția canonică, unitate organică a viziunii și concepției, ordine ierarhică, armonie a părților în raport cu întregul, echilibru și disciplină formală, claritate a stilului, „bun-simț”, coerență și „sănătate” psihologico-morală („Sufletul uman constituie o unitate organică ale cărei manifestări trebuie să se echilibreze armonic, fără hipertrofii sau atrofii”). Opțiunea autorului pentru o modernitate „cuminte”, „ordonată” și „echilibrată”, fără „excese”, apare ilustrată prin elogierea ca model a poeziei lui Ion Pillat, singurul partener de dialog din zona „anarhismului extremist” fiind considerat Ion Vinea (al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a l’envers, a cărui unică justificare de ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci și unitatea personalității umane în genere. Tendința dominată va fi deci una către fragmentar și schizoid: „scriitorii de azi nu mai redau caractere tipice sau individuale, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
executate cu atîta chin de acești pseudoliterați și le înregistrăm ca documente curioase ale epocei”. Canonul clasic, academist-conservator ilustrat de Const. I. Emilian depreciază, în cazul poeziei moderne, categoriile „minorului” și ale „virtuozității” ca pe tot atîtea devieri de la idealul armonic, organic al „marii arte”. Modernul e acceptat cel mult ca ornament, ca „sclipire a prezentului” pe osatura trainică a tradiției: „tradiționalism și clasicism nu însemnează anchilozare și automatism. Însemnează numai sănătate și armonie spirituală. În jurul acestor axe fundamentale, individualitatea poeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și am văzut cum Prodan își închide ochii, și atunci, împreună, au început să cânte o nouă melodie, pe care n-o mai auzisem niciodată, una extrem de complicată, plină de întorsături armonice, de parcă s-ar fi suprapus două melodii distincte, n-aș fi crezut că se poate face așa ceva cu un acordeon, nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sistem natural. Totuși, În anumite circumstanțe, extrem de rare - creștinii vorbesc de minuni ale harului - o nouă undă de coerență apare și se propagă În creier; un nou comportament apare, temporar sau definitiv, determinat de un sistem total diferit de oscilații armonice; atunci se observă ceea ce numim un act liber. Nimic de felul ăsta nu s-a produs În noaptea aceea, iar Annabelle s-a Întors acasă. Se simțea cu mult mai bătrână. Aveau să treacă aproape douăzeci și cinci de ani până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ce vrei să spui, Chick, că e un soi de extraterestru? Mă familiarizasem cu ideile lui Ravelstein despre căsătorie. Oamenii se lasă până la urmă Înfrânți de dorurile lor solitare și de intolerabila lor izolare. Simt nevoia jumătății lipsă, a jumătății armonice care să‑i completeze și, cum nu speră să o găsească, acceptă un surogat de companie. Recunoscând că nu pot să Învingă, recurg la negocieri. Rareori se nimerește un mariaj al spiritelor adevărate. Dragostea care Îi confirmă până la limita morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în care locuiesc. Credeți că este vorba tot despre o coincidență? Își simți gura uscată. Probabil că o tărie ar fi mult mai indicată în astfel de condiții decât poșirca asta cu spumă. Strânse doza goală în pumn, făcând-o armonică, apoi o aruncă înspre coșul de gunoi aflat lângă birou. De regulă nu nimerea, dar acum observă încântat cum recipientul poposește exact în coș. Punct ochit, punct lovit, uite că te-am nimerit! Aproape că nu auzi întrebarea musafirului. - Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
celui de-al patrulea om: „primul om” a aparținut lumii grecești, orientat de ordinea cosmosului unit cu „al doilea om” al credinței, produs al revelației ebraico-creștine, orientat spre providență și înclinat spre un scop escatologic. Împreună au format o sinteză armonică de credință și rațiune, de istorie și meta-istorie. „Al treilea om” a rupt această sinteză întorcând spatele științei religioase și științei filosofice pentru a privilegia doctrina științifică ca instrument de dominare a lumii. „Al patrulea om” este fără tradiție și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Toate stările rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea și care te duc înspre culmile singurătății individuale intensifică fenomenul individuației, determină până la paroxism individualizarea omului în lume. Grația omului nu duce la paroxismul individuației, ci la un sentiment armonic de împlinire naivă, în care ființa niciodată nu ajunge la un sentiment al singurătății și al izolării. Și formal grația refuză singurătatea, căci mișcările de ondulație prin care se obiectivează exprimă o receptivitate pentru viață, un elan deschis și primitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stăpânită. Este o mascare aristocratică a consumării intime, o discreție a agoniei în această disciplină a nefericirii, care însemnează aparent conștiința în momentele supreme, pentru ca tragedia să fie și mai mare în adâncuri. Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formală și armonică se dezvoltă cu atât mai puternic cu cât omul este mai aproape de fericire. Totul în frumusețe își găsește o rațiune în sine însuși, un echilibru intern și o justificare integrală. Un lucru frumos nu-l putem concepe decât așa cum e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al istoriei. O istorie a spiritului nu este istoria. Aceasta înglobează o realitate mult mai mare. Chiar dacă nu există aspect istoric fără un anumit grad de participare la spirit, repartizarea elementelor biologice și spirituale nu se face într-un echilibru armonic. În omul politic triumfă sângele. Înseamnă că el nu-i în nici un fel o realitate spirituală? Cine ar zice-o?! Decât, ea nu-i este constitutivă. Pentru omul politic, spiritul este un lux necesar, pentru artist, o substanță. Viziunile filozofice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ereziarhul Arie de ortodoxul Atanasie cel Mare, cât faptul că hermeneutica lor nu beneficia de același „cadru aperceptiv”. În absența comensurabilității între paradigmele intelectuale pe care le adoptaseră, cei doi teologi alexandrini s-au găsit în imposibilitatea de a picta armonic - extrăgând culorile din vasul unicei lor Scripturi - aceeași icoană a aceluiași Hristos. „Cadrul aperceptiv” ar putea fi considerat aici și „interfața subiectivă” a tradiției pneumatice în care mărturisirea apostolică a lui Hristos ca „Domn și Dumnezeu” i-a oferit Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
speculație filozofică, ci o necesitate dogmatică ce trebuie discutată din perspectiva unei teologii a participației. Lumea viază doar fiind părtașă într-un anumit fel la viața lui Dumnezeu; moartea se așterne peste lucruri atunci când Duhul își retrage prezența mișcătoare. Coerența armonică a rațiunilor lucrurilor nu mai este vizibilă atunci când lumea încetează să se raporteze la Creatorul ei. Comparate de Augustin cu niște raporturi numerice, rațiunile divine oferă imaginea unei creații care „nu este un produs finit în spațiu, ci generat continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Într-adevăr, o undă sonoră (vizualizată pe un ecran video, ca în schema de mai jos) este rezultatul mai multor unde sinusoidale simple, iar în muzică este numită „undă fundamentală” (unda cea mai puternică, cea care determină nota muzicii) și „armonice”. Numărul și specificitatea armonicelor dau „personalitate” unui instrument muzical și ne fac să percepem diferit aceeași notă cântată la pian, la saxofon sau chiar de vocea umană. Acest fenomen al frecvenței ne permite să înțelegem două importante noțiuni muzicale: octava
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sonoră (vizualizată pe un ecran video, ca în schema de mai jos) este rezultatul mai multor unde sinusoidale simple, iar în muzică este numită „undă fundamentală” (unda cea mai puternică, cea care determină nota muzicii) și „armonice”. Numărul și specificitatea armonicelor dau „personalitate” unui instrument muzical și ne fac să percepem diferit aceeași notă cântată la pian, la saxofon sau chiar de vocea umană. Acest fenomen al frecvenței ne permite să înțelegem două importante noțiuni muzicale: octava și acordurile. Octava corespunde
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]