1,164 matches
-
Crișan Andreescu Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății, a declarat, vineri, că dacă suspiciunile procurorilor în cazul operațiilor estetice făcute ilegal de medici de la Spitalul de Arși din Capitală se confirmă, va lua toate măsurile care se impun, adăugând că nu va tolera culpa medicală. Nicolae Bănicioiu a spus că, atunci când a preluat mandatul, a sesizat că se întâmplă lucruri "mai puțin corecte și transparente" și că
Bănicioiu spune că nu va tolera culpa medicală de la Spitalul de Arși by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34996_a_36321]
-
va fi nici maleabil, nici înțelegător. Bănicioiu a subliniat însă că, în urma acestei situații, nu trebuie să se generalizeze, pentru că în sistemul sanitar sunt foarte mulți oameni care își fac datoria corect și cu profesionalism. Persoane din conducerea Spitalului de Arși, unde vineri au loc percheziții, sunt vizate în ancheta privind internările în baza unor diagnostice false și realizarea ilegală a unor operații estetice, acestea urmând să fie audiate la Poliția Capitalei, au declarat pentru Mediafax surse judiciare. "Suntem alături de medici
Bănicioiu spune că nu va tolera culpa medicală de la Spitalul de Arși by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34996_a_36321]
-
urmând să fie audiate la Poliția Capitalei, au declarat pentru Mediafax surse judiciare. "Suntem alături de medici și de personalul medical în general. Este adevărat că sunt și situații mai puțin ortodoxe", a mai spus ministrul. Persoane din conducerea Spitalului de Arși, unde vineri au loc percheziții, sunt vizate în ancheta privind internările în baza unor diagnostice false și realizarea ilegală a unor operații estetice, acestea urmând să fie audiate la Poliția Capitalei, au declarat pentru Mediafax surse judiciare. La Poliția Capitalei
Bănicioiu spune că nu va tolera culpa medicală de la Spitalul de Arși by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34996_a_36321]
-
cu procedee ce le anticipau pe cele ale creierelor electronice moderne! Iezuiții au fost primii care l-au inventat pe Abulafia! Părintele Kircher citește toate tratatele despre arta combinatorie, de la Lullus Încolo. Și iată ce publică el În a lui Ars Magna Sciendi...“ „Parc-ar fi un model de croșetat“, zicea Belbo. „Da’ de unde, domnule, sunt toate combinațiile posibile Între n elemente. Calculul factorial, ăla din Sefer Yetsirah. Calculul combinărilor și al permutărilor, esența Însăși a lui Temurah!“ Așa era, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și discipolul său, Schott, proiectează niște mici orgi mecanice, niște mecanisme cu fișe perforate, computere ante litteram. Bazate pe calculul binar. Cabală aplicată la mecanica modernă. IBM: Iesus Babbage Mundi, Iesum Binarium Magnificamur. AMDG: Ad Majorem Dei Gloriam? Nici vorbă: Ars Magna, Digitale Gaudium! IHS: Iesus Hardware & Software! foto original pg. 501 170 ARTIS MAGNAE SCIENDI, EPILOGISMUS Combinations Linearia 89 S-a format În sânul beznelor celor mai adânci o societate de ființe noi, care se cunosc fără să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
auzit o conversație înfundată. —Trebuie să închid, a zis Amanda pe un ton imperativ. Trebuie să plec să discut despre Estée Lauder. Apropo, ai primit? Ce să primesc? a zis Hugo mirosind aerul. Se simțea, foarte clar, un miros de ars. Panicat, Hugo s-a uitat la prăjitorul de pâine. Un fum negru ieșea din el. — Ce ți-am trimis. Ascultă, vorbim mai târziu. —Ce...? Amanda închisese. În timp ce Hugo scotea la lumină pâinea incinerată, în ușa de la intrare s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
igienică?“. Înjură, Își scoase cartea din buzunarul de la geacă și rupse cu inima Îndoită paginile pe care le citise deja. „Lasă!“, strigă el drept răspuns. Astfel Întrerupți din Îndeletnicirea lor bahică, doi Nați Întrupați În doi polițiști militari săriră ca arși. Cu ceva timp Înainte Își părăsiseră posturile și se furișaseră pe câmp ca să poată fuma țigări de foi și să se Îmbete cu rachiu de palmier. Bărbații, bine afumați, strigară În birmaneză, conștienți de prerogativul lor de polițiști de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pielea gâtului, pe umeri, pe sâni, sărutând fiecare bucățică, apoi sărutându-i gura Înainte de a-și continua drumul către zonele sudice. Marlena Își simți fața invadată de căldură. Era surprinsă. Câtă pasiune, căldură... fum? Harry scoase un țipăt, sărind ca ars din pat și trăgând-o și pe Marlena după el pe podea. Plasa de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
păstra lanterna. Mai am una mai mică. Marlena Îndreptă lanterna spre interiorul scorburii pe care o Împărțea cu fiica ei. Porțiunile cele mai contorsionate arătau ca niște gnomi suferinzi de artrită În agonie, un basorelief lamaist ca răspuns la o Ars Moriendi. Și astfel se instalară cu toții pentru prima lor noapte petrecută În mijlocul tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că avea nevoie să iasă În timpul nopții. Esmé dormea cu cățelușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-ar fi lăsat să meargă mai departe dacă mama ei nu ar fi strigat: —Esmé! Rupert! La masă! Au auzit-o tropăind la jumătatea scării de metal În spirală pentru a-i striga din nou. Rupert a sărit ca ars, și-a pierdut echilibrul, s-a lovit de perete și a alunecat. (Bineînțeles, acest moment jenant mi-a amintit de noaptea În care pasiunea lui Harry și a Marlenei fusese stinsă la propriu.) Esmé și-a dat seama imediat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pasarelă; era noapte, ploua cu găleata, vârtejuri grele, cum numai la televizor vezi. Cu „Swissair 111“ aș fi căzut calm, discret, pe întuneric, în timp ce doar cabina ardea, cu ușile-nchise; piloții ar fi stat deja de 15 minute în fum, arși, cu măștile de-oxigen pe față, și eu, la clasa a doua, n-aș fi știut nimic. Din „TWA 800“ aș fi avut timp să zăresc cerul, scaunele trecând la verticală și jumătatea cealaltă a avionului, ruptă de explozie, plonjând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima încă lipită de globule, păstrată în aprinderea scenei finale. De pe retină, imaginea se deplasa în creier, răsturnată ca un castel cu turnurile în jos. Sângele nu mai iriga lobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de căpitan cu pași mari. - Spune tot... spune repede tot... Oană? Ai lui? - Scăpați, doamne, dar nu toți. Contesa Frassetti cu băiatul cel mare, Alexandru, scoși la codru. Oștenii lăsați de căpitan, uciși. Slujitorii casei, așijderea. Casa, acareturile, grajdurile, totul ars. Copilul cel mic, cel care poartă numele Măriei Tale, nicăieri. Greu de crezut să mai fie În viață. În spătărie se făcu liniște. Voievodul rămase nemișcat, privindu-l pe căpitan. - Ascult, căpitane... asta nu e tot. - Nu e tot, Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călărețul. - Ca să-i pot spune Luminăției Sale Hadji Ghirai cine a atins blănurile pe care doar mâna stăpânului nostru le poate atinge... Dacă nu s-au schimbat obiceiurile de când sunt plecat, mâna aceea este tăiată... Războinicul Își trase mâna ca ars, strigând: - Cale liberă pentru negustorul de blănuri! E așteptat de prea-luminatul Hadji Ghirai han! Războinicii tătari eliberară drumul, iar Nogodar porni, lovind din bici. Călărețul mai rămase câteva clipe, privind lung În urma căruței. Bătrânul avea dreptate. După Yassa, legea supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cronicarul sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul a fi la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutândune să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]
-
ridicând volute de praf fierbinte. Simți În ochi iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar la timp pentru a nu fi doborât de o căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de perete, blestemându-l pe vizitiul care, fără să-i pese de el, continua să mâne caii. - La o parte, prostule! Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el. Dinaintea lui păru să se repete miracolul lui Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își urmează călăuza, În timp ce deasupra capetelor lor răsunau, ca un tremur Îndepărtat, pașii grăbiți ai soldaților. Aerul era din ce În ce mai cald, impregnat cu o duhoare puternică de ars, semn că fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață și de o senzație mereu mai acută de amețeală. Coridorul devenea din ce În ce mai Îngust. Recunoscu sub degete asperitățile regulate ale unui perete de cărămidă: pesemne că se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
primisem inițial. Aveau un iz înecăcios. Așa că dacă Ulise cobora în infern sau se produceau conflagrații în Roma sau în Londra, sau dacă bărbații și femeile ardeau de pofte așa cum se întâmplase în cartea Sfântului Paul, simțeam acel miros de ars care suplimenta lectura. Kayo Obermark îmi împrumuta volume de poezie și mă scotea la seri de poezie din când în când. Asta îl obliga și pe el să se ducă mai des. Nu-i plăcea să meargă singur. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă gălăgie în mi bemol pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată. Toți cei din mașină am sărit literalmente ca arși. În momentul acela treceau niște cohorte, cu surle și cu tobe, alcătuite din ceea ce părea a fi o sută și mai bine de cercetași afoni toacă. Cu o degajare aproape criminală, băieții atacaseră marșul Drapelul nostru de-a pururi. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el încet, înțelegînd că a fost confundat am zis eu că tremură carnea pe tine, și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]