1,313 matches
-
și am pierdut totul. în al treilea rând, pentru că scopul meu nu este să omor, ci să mențin în viață, ceea ce trebuie să recunoști că este o întreprindere ceva mai morală... De ce-ar fi mai morală? sări Carol ca ars. Este cel puțin la fel de imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceas când dormi? - Cum mă, păi crezi că l-am luat numai pentru mine? îl pun dimineața să sune, ca să ne trezim cu toții să nu întârziem la cursuri! Și noi care credeam că era un tip egoist! Dimineața, săream ca arși din pat, neobișnuiți cu țârâitul strident al soneriei ceasului. Și culmea, tocmai el dormea sforăind viguros, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să-l zgâlțâim noi ca să se trezească. Azi așa, mâine la fel, încercam cu toții o ură
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și am pierdut totul. în al treilea rând, pentru că scopul meu nu este să omor, ci să mențin în viață, ceea ce trebuie să recunoști că este o întreprindere ceva mai morală... De ce-ar fi mai morală? sări Carol ca ars. Este cel puțin la fel de imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă gălăgie în mi bemol pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată. Toți cei din mașină am sărit literalmente ca arși. În momentul acela treceau niște cohorte, cu surle și cu tobe, alcătuite din ceea ce părea a fi o sută și mai bine de cercetași afoni toacă. Cu o degajare aproape criminală, băieții atacaseră marșul Drapelul nostru de-a pururi. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani de acum Înainte poate, ne vom apropia de marele adevăr științific...!!” „Astăzi locuitorii acestei planete ar fi putut cunoaște mai mult dacă oamenii de știință ai timpurilor trecute nu erau maltratați,uneori Întemnițați și chiar omorâți cu pietre ori arși pe rug motivând de slujitorii unor religii uneltirea cu diavolul,replică Tony Pavone. Ascultă la mine Șefule...! mai preciză el. „Am ferma convingere, nu peste multă vreme anumite ridicole instituții ale noastre a oamenilor, vor deveni obiecte de muzeu...! Totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la ce ar putea să atragă mai mult cumpărătorul. Mult timp însă, Sheba n-a observat nimic din toate astea. Nu i-a trecut prin cap că vorbele de duh școlărești spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
râdea din orice. Auzi, mă?... Dacă tot m-am udat, ce-ar fi să scoți degetul și să bagi și tu ce-mi trebuie mie... N-am înțeles de ce toți izbucniră în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ne-am strâns astfel vreo patruzeci de călători care ne-am petrecut întreaga noapte sus pe un delușor, fascinați de spectacolul focului și de înspăimântătorul strigăt care creștea o dată cu flăcările, strigăt în care deslușiserăm până la urmă oribilele țipete ale celor arși. Niciodată nu-mi voi mai putea aminti de Tombuctu fără să-mi revină în fața ochilor imaginea aceea de iad. La ceasul plecării, un nor ca un lințoliu îi învăluia chipul, iar trupul îi era chinuit de nenumărate trosnituri. Amintirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor, când, sub strălucirea însemnelor aurite ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în pântece. Ura ce-i însuflețea pe războinicii celți - a căror memorie nu mai păstra amintirea atrocităților comise de gali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu bani pe puștiul ăsta. Ar face treaba și pentru jumătate din marafeții de pe cec. Ia gândește-te la toate cărțile pe care și le poate cumpăra. — Nu sunt de acord. Ei, na! Nemernicul. — Ce? De ce? am exclamat eu ca ars - sub impulsul unei dureri cumplite, înnebunitoare, de parcă propriul meu copil ar fi fost înjosit cu cruzime, sau eu însumi aș fi fugit acasă de la școală plângând în hohote. Oooh, lumea te mai poate face încă să suferi. E la fel de rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ieșit toate fără prea mult efort. N-o să fiu în stare să arunc tot bănetul ăsta pe apa sâmbetei. Nu e destulă apă pentru așa ceva și-apoi sunt prea mulți bani. Așa că va trebui să mă alătur lor, meșterilor în arsul banilor. Am așteptat încuviințarea gravă și complice a lui Fielding și, după o strângere de mână din partea lui Lorne și a Cadutei, m-am strecurat afară și am prins un taxi. Am prins una din acele ciudate schimbări de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care nu imită adevărul, chiar dacă sunt pictate cu arta cea mai rafinată, și nu trebuie să te grăbești a le judeca înainte de a fi găsit rațiuni bine fondate și clare.” Aceasta era, de altfel, și poziția lui Horațiu, autorul faimoasei Ars poetica. O altă intervenție plină de urmări în ceea ce privește problema în discuție o reprezintă disocierea operată de Sfântul Augustin între folosință și desfătare. La aceasta se referă capitolele 33-35 din Cartea a X-a a Confesiunilor. Catalogul de exemple în legătură cu “plăcerea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ceilalți Încearcă să profite cât mai mult de cele câteva secunde cât mai poate rămâne În căldura patului. În chiar secunda când Începe un vis ultrascurt aude comanda „drepți!“ strigată de un căpitan slăbănog oprit În ușa dormitorului. Sar ca arși. Încremenesc În poziția ordonată. Izmenele lor n-au nasturi la șliț, dar În poziția drepți nimeni n-are voie să miște. Căpitanul le administrează o morală scurtă, stabilește o pedeapsă, apoi rostește o serie de comenzi care pot sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era la un pas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru sinucigași și pentru că mi se pare cea mai decentă și mai discretă modalitate de a-ți șterge urmele de pe pământ. Iar eu nu vreau să rămână absolut nimic care să amintească de mine. Să nu crezi că ideea cu arsul a răsărit cu de la sine putere În mintea-mi sărmană și stearpă. Când l-am dus pe Colonelul Socol la Ambasada Germaniei ca să capete viza și să-și poată, astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar m-a rugat să nu las pe nimeni să-l Îngroape și să-l aștepte pe fiul lui, Învățătorul plecat să repare motociclete de război nemțești, care știa foarte bine cum să ducă lucrurile la bun sfârșit. Ideea cu arsul mi-a plăcut de cum am auzit-o: Îmi oferea, așa, un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi trebuit să fiu un pic neliniștit, căci bătrânul, meticulos În tot ceea ce făcea, Îmi povestise despre vizita făcută la Crematoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politica trece și prin stomac. Acestea sunt părerile mele despre cele patru cărți și nu aveți decât să mă contraziceți, însă știu, că foarte mulți din prăpădiții prea vorbăreți, care o fac pe-a deștepții zilelor noastre, vor sări ca arși, dacă vor citi ceea ce am scris. Dar oare ei, au ce să pună în loc? Aud?... Trei lacrimi Când s-a anunțat statistica structurii electoratului care la votat anul trecut, în decembrie, pe Băsescu pentru încă cinci ani la Cotroceni, s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
infecte, doar că la nemți nu vinul, ci berea trecută o dată prin stomac forma băltoacele tentaculare). În stația terminus, Zina trebuie să mă selecteze din masa mobilă de călători. Trebuie să-ți iei niște haine, astea-s numai bune de ars, aud în urma mea glasul ei, deja cu accente posesive, pe când mă îndreptam chitit spre cabinele telefonice. Alo? a răspuns repede, chiar după al doilea-treilea apel, acasă la Ilie. - Salut, sunt Tudor. - Hei, salut, bătrâne!! izbucnește sonor omul, după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă documentele într-o tavă de ars și strânge de pe raft ultimele câteva cărți rămase. Vii cu mine? o întreabă Mao pe fată. Printre lacrimi, ea îi spune că în clipa aia nu poate gândi limpede. Are nevoie de timp ca să se hotărască. Haide, caii sunt neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi pus la poștă scrisoarea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]