5,287 matches
-
alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
MINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului când bucuria ți-o reverși spre mine mă-naripez cu adierea părului tău când dorința ți-o reverși spre mine mă-ncondeiez cu arsura buzelor tale când dăruirea ți-o reverși spre mine mă-ndestulez cu rodia sânilor tăi când iubirea ți-o reverși spre mine mă-mpreunez cu frământarea trupului tău când dragostea ți-o reverși spre mine mă-mprospătez cu roua lacrimilor
CÂND ... SPRE MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370106_a_371435]
-
s-alergi, să țipi sub ploi... Ne-am așteptat venirea slăbind la poarta vieții, Din cei care-am fost tineri, am devenit maturi, Dar ne-am zărit pe drumul pierdut spre bezna ceții Și-am tresărit în junghiul acelei vechi arsuri. Pierduserăm puterea de-a mai iubi vreodată, Ți-am spus că e lucrarea lui Dumnezeu aici, Căci ne-am văzut speranța de-a pururi condamnată La neputința sorții, la gheara marii frici. Nu vom trăi de-acuma în spații locative
ZIDIŢI ÎN IUBIRE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370493_a_371822]
-
sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Citește mai mult N-am anotimpurisînt trecătoare,am sufletul plin de mesteceniși de tine făcînd bătături în palmălaolaltă cu vuietul măriitot meșterind la aripipentru noică nu mai țin minte cine sîntde ce
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
absențelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, asa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila les jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandră arsură, în somn zbor. Citește mai mult Simt mirosul tăuca un foșnet de toamnă amară,amintire misterioasă a unei întîmplări,insulă aevea cu ziduri mișcatefără spațiu, fără timp,un simplu surîs în vitrinele memorieide care am senzația că nu pot fugiîn
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
partea morții,tu, zeu al absențelor mele,în noaptea asta valsîndîmpotriva pietrelorun poem atlantic risipitpe coridoarele unei singure inimi,asa cum mîndria nu are nevoie de elogiinici valurile de fiecare cuvînt,et voila les jours passent toujoursdans mes souvenirs.Tandră arsură,în somnzbor.... Abonare la articolele scrise de luminița cristina petcu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
al tuturor vampirilor de pe acest pământ! - Am auzit și de aceea am venit la tine! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. - Sper să fie, precum grăiești! - zâmbi contele privindu-l cu ochi de acvilă. Arnăutu îi înfruntă privirea, deși simți o puternică arsură în creier. - Ți-am ghicit gândurile, căpitane! Ai venit să-mi distrugi trupul, dar din păcate pentru tine, mormântul meu nu-i aici. Îmi duc veșnicia purtându-l cu mine în tot locul. Coșciugul rămas gol se află în altă
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Vâlcene ’’, nr. 2 din 1972, menționează existența unor izvoare cu apă potabilă pe platoul și în împrejurimile cetății și avansează ideea că cetatea ar fi fost distrusă prin incendiere, de către romani, în urma unor puternice operațiuni militare ( dovadă stratul gros de arsură). Poziția strategică a cetății asigura si securitatea drumului dacic ce făcea legătura între Sucidava( Corabia de azi) și Sarmisegetuza, capitala dacică din Munții Orăștiei. Ea se înscria în ansamblul de cetăți și fortificații de pe acest vechi drum comercial și militar
CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIȘTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369488_a_370817]
-
vis o vreme, suspendate-n anotimpuri fulgerate; șerpoaică, iubirea are să-și cheme puii pentru schimbul de noapte. Au mai rămas: un gând, o șoaptă, nerostite-n sânge și de gură; cerul și-a strâns stelele roată și văzduhu-i rană și arsură. Au mai rămas: un sens, o lume, târziul s-a făcut dogoare; blajini și drepți purtând un nume, agonisim neliniști drept brățare. Referință Bibliografică: AU MAI RĂMAS... / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie
AU MAI RĂMAS... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368231_a_369560]
-
Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca păsări ce zboară Deasupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpurilui: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el Se-ntrec în cântări. Poetul Din tărâmul sterp, de vor murii acolo sperând, Chiar asept, arsuri sufletești de va fi aducând, Vibrația din oameni, ce după gratii s-a trezit, Puritatea uitată ades, cu tot ce au îndrăgit.. Din lipsa încrederii iubirea s-a încarcerat, Precum deșerturile-n inimi acolo s-ar fi aflat, Cumva s-
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
pe Unul Iisus. vai, vouă, nu prin suferința cea cruntă se ajunge-n înalturi! ca un turnesol absorbim cunoașterea clipei, suntem din ce în ce mai flămânzi. ce poate să însemne trăirea prin daruri, altceva decât o felie de cozonac cu mai multă albă arsură, să poți trece prin moarte înainte-napoi? de ce să arunci trăiri după care să tânjești îndelung? ce invers e cu orașul și viața la un deget distanță! te poți mira în voie cum de se poate trăi fără tine, te
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
Acasa > Impact > Relatare > NOROC BUN ORTACUL MEU ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului - Ortacule ... unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric. Își pierduse lampa de miner, masca de salvare, tașca cu suplimentul nemâncat, în momentul în care suflul exploziei îl aruncase cu
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
târască prin întuneric, atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză speriat Istrate. Vru să
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
-mă să cad sau să decad trântindu-mă ca o legătură inutilă de chei de tâmpla pământului atunci mă voi trezi și din Inima Ta voi înțelege Iubirea miez de foc dublu umbră de stea, iartă-mă că îți fur arsura atunci când inima mea măruntă încâlcit ghem de emoții trezește pasul crucii în care te-ai înscris lăsându-mi mie cale liberă întru greșelile adâncite în propriu-mi pas dintâi de miez sau ultim nici crâncena încercare a tăcerii nici iubirea
MIEZ DE FOC DUBLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353806_a_355135]
-
învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire peste ele, simțind că se sufocă. Regretau lipsa aerului condiționat din eleganta lor garsonieră, pusă la dispoziție cu generozitate de patronul Complexului. Nisipul frigea și orice contact cu el însemna o nouă arsură în talpă. Dalia fugi în apă constatând că și aceasta era caldă, dar preferabilă plajei. Se bălăcea mulțumită că în sfârșit este la mare, privind la forfota din apă și de pe plajă. Turiștii începuseră să se retragă spre hoteluri fiind
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
cât mai departe! Rotește-mă, în alte ochiuri de viață, Să ajung la inima ta Și al nostru va fi viitorul! Răsărit Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară, Picurând arsura razei peste începutul frazei! Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii, Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă... Pe pământul-labirint, fericirile mă mint Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi! Neprevăzutul Erai
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
întâmplă, dar voia să rămână în cubul lui de sticlă. După ce mi-am pus mănușile verzi și proaspăt dezinfectate, am pășit către sala de operație. Am fost informată că femeia suferise un accident -nu aveam destule detalii de la polițiști- avea arsuri de gradul II în zona gâtului și putea suferi o hemoragie internă, fiind în comă. Avea o expresie facială foarte caldă și simplă, ca și cum mi-ar cere să “sabotez” operația pentru a părăsi lumea aceasta. Insera un viitor zâmbet politicos
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
umbrar De flori topite-n înroșite-amurguri. În suflet, caldă, tinerețea-nfloare Din visul nerostit se-ntorc albine Și-n zbor șovăitor peste ponoare Își pleacă fruntea-n lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
spus Mița îngrijorată pentru țigara mea, care ardea singură. Mi-am dus-o repede la gură, cu ochii ficsați pe fața lui Mia și la fumul pe care îl așteptam să-l văd ieșindu-i din urechi. Nu știu dacă arsura sau dacă nu țipătul lor m-a speriat așa de tare că nu a lipsit mult să cad din pătul. O altă nenorocire mă lovea din plin în ziua aceea. În poala rochiei bleu cu cocoșei roșii îmi căzuse o
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ele vin-pelin/ Că-i târziu, și nu mai vin”. (Patima și lacrima). „Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă... și un suflet smuls din piept...”, scria Octavian Paler. „Mai simt și-acum, deși s-au dus/ Arsura dintr-o sărutare,/ Fiorul dat de-o-mbrățișare/ Ce mă-nălțau atât de sus.// Mă ardă și mă doară-n veci/ Acele clipe rătăcite,/ Când te-am pierdut pe nesimțite/ Și-ai vrut din calea mea să pleci”... (Simțiri) „Iubirea
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut chinuit încearcă să zbiere Credință se-mbata cu jar de minciună Speranța se pierde printre pași de arsură. Luminile cad în dizgrația lunii Si-ntuneca toate privirile lumii Spinii-n coroană țin loc de lauri Trupuri de prunci stau în colți de balauri. Referință Bibliografica: Întunericul luminii / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 539, Anul ÎI
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
morman de corpuri încolăcite unele peste altele, care încă mai fierbeau în mistuirea jarului. Un singur tânăr a putut pătrunde înăuntru și a povestit apoi grozăvia pe care a văzut-o, dar după două luni a murit și el din cauza arsurilor. A descris imagini terifiante, copiii în chinurile flăcărilor, preotul încă viu, în picioare cuprins de flăcări strigând: „Doamne, Tu ai murit pe cruce, eu mor pe altarul Tau". În dimineața următoare, la câteva ore după foc, preotul Dumitru Vișinescu, a
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
Nu știi că fierbințeala sarutului mă doare Și-atunci când pleci, mă lași nefericit! M-atingi și mă alungi, ah, cât mă doare Din piatră sunt dar simt cum mă aprind Și mă supun, pentru a câta oară, oare Cand simt arsura în mine dăltuind?... De veacuri stau aici, în arșita și ger Și incă voi mai dăinui în multe ere, Tu să nu uiți c-ai fost un vis frumos și efemer Și piatra plânge deci să nu plâng, nu-mi
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt' gura-i murmură or fi având și târfele rugăciunile lor în casa îngerilor fumatu-i interzis mă-neacă falsități scrum azvârlit mai mereu în ochii mei nefumătoarea o pipă a păcii între dușmani de moarte sau un trio
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358183_a_359512]