49,332 matches
-
artiștilor plastici, cu un deficit de doi participanți. Și asta nu pentru că selecția realizată în cadrul celor două expoziții de la Clubul Prometheus ar fi fost una extrem de dură, ci, pur și simplu, pentru că la secțiunea sculptură nu au participat decît patru artiști care, oricît ar fi fost selecția de eficientă, nu aveau cum să devină șase, așa cum prevedea regulamentul. Dar chiar și la pictură, unde, în principiu, se găsea ceva mai mult material pentru selecție, nu au rămas în discuție decît vreo
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
Acestea fiind premisele analizei, se poate bănui că reținerile de a participa la un proiect cultural de mare anvergură, în care intră deopotrivă literatura, muzica, filmul și artele plastice, precum și dificultățile de selecție, s-ar datora programului extrem de încărcat al artiștilor și faptului că, după ce și-au dobîndit, cu vîrsta, un anumit statut, ei se mișcă mai încet și se lasă prinși mai greu în construcții noi și cu totul necunoscute. Eroare! Cei invitați să participe la Sf. Gheorghe nu pot
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
necunoscute. Eroare! Cei invitați să participe la Sf. Gheorghe nu pot acuza nimic din cele de mai sus, adică nici suprasolicitare, nici povara gloriei și nici coroziunea reumatismelor, iar asta pentru bunul motiv că proiectul îi privește exclusiv pe tinerii artiști pînă în douăzeci și cinci de ani. Așadar, pe cei care abia au absolvit facultatea sau sînt încă în plin proces de studiu aprofundat. Întrebarea care se pune, în mod legitim, în fața unei asemenea realității, este una singură: de ce această reacție atît
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
care frizează în mod trist dezinteresul? Răspunsul este unul singur: imaturitate culturală, iresponsabilitate profesională și o incapacitate suspectă de asumare a mecanismelor libertății! Atunci cînd vrei să ieși din condiția de anexă propagandistică și din statutul de asistat, pe care artistul și le-a dobîndit în comunism din pricina calității lui esențiale de handicapat de lux, o condiție obligatorie este aceea de a-ți identifica parteneri. Iar partenerul cel mai important într-o lume liberă este economia reală, reprezentată de actorul ei
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
vie a unui asemenea loc, așază receptarea undeva pe traseul care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și, în ultimă instanță, din spațiul său securizat? Dacă în simpozioanele obișnuite răspunsul este mai greu de formulat din pricina participării restrînse și a criteriilor de selecție de multe ori rigide, în cazul simpozionului de la Sf. Gheorghe
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
participanților și mobilitatea criteriilor au lăsat un cîmp de manifestare direct proporțional. Și în fața unui asemenea reper unic, care este peisajul acesta atît de special, cu atmosfera, vegetația, relieful și mediul său acvatic, răspunsurile se grupează în trei categorii mari. Artiștii din prima categorie pot fi așezați sub imaginea metaforică a melcului, pentru că, indiferent de context, ei își poartă atelierul în spate și îi prelungesc coordonatele fără nici un fel de concesie. Peisajul nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
un eventual dialog creator. Din factor activ, cu sugestiile și cu presiunile sale specifice, el devine un spațiu pasiv, o simplă anvelopă pentru un demers artistic dinainte verificat și pentru un program deja stabilit. Cea de-a doua categorie de artiști acoperă perfect imaginea cameleonului, a realității care se adaptează și comunică formal fără a-și schimba, însă, natura ei profundă. Deși evident receptivi la mediul în care lucrează temporar, ei selectează doar acele macro- sau microelemente care pot fi ușor
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
caracter de generalitate. Desenul unui deal, structura unei frunze sau rețeaua inextricabilă a crengilor capătă instantaneu date proprii, cu un mare grad de generalitate în ceea ce privește reperul peisagistic. Și, în fine, cea de-a treia categorie poate fi subsumată metaforei oglinzii. Artiștii care o ilustrează au o disponibilitate maximă pentru datele intrinseci și determinate ale peisajului, transformîndu-se în receptacolii spontani și sensibili ai acestora. Ei localizează în imagine segmente explicite ale naturii pe care doar le colorează afectiv în funcție de structura și de
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
le colorează afectiv în funcție de structura și de stilistica individuală. Viziunea personală se întîlnește confortabil cu elemente de culoare locală și împreună creează un gen de construcție artistică în care circumstanțialul și atemporalul nu se mai diferențiază. În copleșitoarea lor majoritate, artiștii, atît de fragezi ca experiență, ca operă și, nu în ultimul rînd, ca stilistică, au avut comportamentul melcului: adică au venit cu atelierul în spate fără să le treacă prin minte că ei, de fapt, nici nu au atelier. Acest
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
e favorizată de convorbirile în cauză, dinamizate, după toate probabilitățile, inclusiv de pauzele dintre ele ca și de revenirea asupra acelorași motive sub unghiuri noi, izbutesc a contura, din perspectiva subiectului, figura creatorului complex care este Alexandru Lungu, totodată poet, artist plastic, medic, cercetător, editor al revistei Argo. Nu e, în cazul de față risipă, ci însumare. Căci Alexandru Lungu se arată autentic în toate ipostazele manifestărilor d-sale, capabil a trece cu naturalețe de la una la alta, sub semnul unei
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
vrejul». Împrumut această pitorească, amară și sugestivă expresie de la sculptorul Ion Vlad, prieten strîns al poeților, el însuși un mare poet al materiei, care prin anii ’47, la un pahar și o vorbă de seară tîrzie a cîtorva poeți și artiști, ne-a spus: «Fraților, ne ducem de rîpă. |știa ne-au sucit vrejul, ca la pepenii sortiți să crească mari și cît mai arătoși. Cei care n-o să ne uscăm, om crește tari și mari și arătoși, dar fără dulceață
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în experimentul delirant doar din incapacitatea de a percepe și de a exprima o idee articulată devine, la rîndul ei, cam același lucru. Orașul și artistul Orașul nu este doar un sat mai mare, o așezare cu o mai accentuată desfășurare pe verticală, în care apa și căldura vin (dacă vin!) pe țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci el este infinit
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
și căldura vin (dacă vin!) pe țevi și în ale cărei canale sug aurolacii din pungă, ci el este infinit mai mult decît atît, și în structurarea, în dinamica, în expresia, în existența lui profundă și chiar în metafizica sa, artistul are un rol esențial. Iar prezența acestuia nu este una spontană și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție vitală a existenței orașului însuși. Cu atît mai mult în spațiul românesc și, cu atît mai mult, în sudul țării, unde
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau chiar și biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Pentru că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite orașul trăiește într-un complicat sistem
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
decorative Părăsindu-și condiția lor de arte aplicate, cu o funcție clară și cu o stilistică generală bine determinată, artele decorative s-au trezit, încetul cu încetul, suspendate între memoria utilității pierdute și gratuitatea expresiei. În cazurile cele mai optimiste, artistul decorativ, fie el metalist, ceramist, textilist sau sticlar, s-a refugiat în universul seducător al materialelor și al tehnicilor, încercînd să extragă de aici, din inepuizabilul său cîmp de virtualități, direcțiile mari ale gîndirii plastice și formele artistice propriu-zise. În
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
fie de a imita, cu un patetism de cele mai multe ori înduioșător, formele și efectele consacrate, cu precădere, în pictură și în sculptură. Cu alte cuvinte, dacă nu a devenit un tehnician autist, un fel de scafandru captiv în străfundurile materialului, artistul decorativ a visat negreșit să facă tablouri din ceramică, sculptură din lînă, arhitecturi din sticlă și bijuterii cît casa, adică să devină un fel de sculptor sau un fel de pictor într-o lume în care nici unul, nici altul nu
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival”, așa cum s-a întîmplat încă vreo cîțiva ani buni după ’90. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de ’90, dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Atît cît putea el să dispară după o
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
la Președinte cu problema poetului Marin Sorescu, a tenorului Nicolae Florei, a rapsodului Gheorghe Zamfir, a lui Andrei Pleșu, Valeriu Popa și Ovidiu Maitec. I-a spus Președintelui că e vorba de o gravă diversiune menită să-i îndepărteze pe artiști, intelectuali, scriitori, de conducerea statului și partidului. Că președintele statului nu trebuie să cadă în capcana acestei diversiuni și să riște să piardă devotamentul sincer al unor asemenea oameni. Într-un document de Securitate din 22 mai 1982, care în
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
delecta cu tânguielile lălăite ale lui Ion Dolănescu sau ale Irinei Loghin, după ce-l vor asculta, înregistrat, pe Gheorghe Zamfir ( că viză se pare că nu-i mai dau) nu vor uita, cu siguranță, să întrebe: "Très bien, magnifique, aveți artiști veritabili, dar cu țigănetul ce facem? N ați vrea, totuși, să vă retrageți copiii de pe străzile noastre și să ne scutiți de furtișagurile "specialiștilor" voștri? Încolonați-i spre patrie, pe ritmul minunatelor doine, și apoi mai discutăm" Partea proastă e
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
sînt inacceptabili moral și neliniștitori metafizic; ei desocializează, la scară mică, si prefigurează cavoul, la scară mare. Or, tocmai aceste prefaceri atît de rapide din economia reală generează o dinamică extraordinară a actului artistic și a circulației obiectului de artă. Artistul, între frustrare și adaptare În acest context, supraviețuirea artistului nu constituie o problemă și ea nu trebuie dramatizata, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
scară mică, si prefigurează cavoul, la scară mare. Or, tocmai aceste prefaceri atît de rapide din economia reală generează o dinamică extraordinară a actului artistic și a circulației obiectului de artă. Artistul, între frustrare și adaptare În acest context, supraviețuirea artistului nu constituie o problemă și ea nu trebuie dramatizata, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un reper al timpului, în jurul lui se coagulau energiile contemporanilor
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
prefaceri atît de rapide din economia reală generează o dinamică extraordinară a actului artistic și a circulației obiectului de artă. Artistul, între frustrare și adaptare În acest context, supraviețuirea artistului nu constituie o problemă și ea nu trebuie dramatizata, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un reper al timpului, în jurul lui se coagulau energiile contemporanilor. La fel Luchian, Pătrașcu, Tonitza. Astăzi, rolul simbolic al artistului s-
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]