50,009 matches
-
Gabriel Chifu Peste mine a nins, prin mine au crescut firele de iarbă, pe trupul meu de pământ s-au scurs pârâiașele tulburi ivite după ploaie. Seara s-a lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin crengile teilor în mine
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
află. mergi și strada coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și pentru ca totul să fie foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
țărmul acesta apune pe țărmul tău așa a fost ieri și mâine - din nou tu cine ești, acolo eu cine sunt în acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce spre Grădina Publică. Pe șosea servitoarea l-a ajuns pe individul Marin, care văzându-se urmărit, a aruncat înapoi un pachet în care se găsea un jemper de culoare roșie cu alb, în valoare de 1200 lei. Servitoarea se ținea mereu de hoțul, care era îmbrăcat cu blana lui Picker. Hoțul nevoind să-i dea blana, servitoarea a
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
timp de boală, pe când, răcit stai în pat: rotunjimea căldurii ceștii de ceai pe care ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl căutăm sfârșiți, cu largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și dacă e întuneric va fi o femeie pe-aproape cu mîinile uitate-ntr-o carte de sub prag vocea ta se aude din fruct carnea ți se-aruncă în mine fără stele aș fi dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe liniile luci. Traversele-s sub pacuri Și parcă se aude și-un început de bîrfă Cînd sufletul prin pînze de vechi mărar și-l strecuri. Și-ar fi dovada calmă o piatră: deci exiști
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Așa, avînd aceeași eleganță ca și fraza lui Celine, preferatul meu
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Așa, avînd aceeași eleganță ca și fraza lui Celine, preferatul meu.Aceeași debordanță. Aceeași frumusețe paranoică. BARIȘUL ROȘU Stau în Paris și îmi
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
ca un taur ori ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că sudorile curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
capetele. Aleargă de mănîncă pămîntul. E drept, cît se poate alerga prin păpușoiul din Moldova, cel de la periferia orașelor, de la marginea blocurilor, de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat de sudoare și l-a aruncat în sus și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i oricum. Și o ating. Aproape s-o
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște liber pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru o faptă pentru care unul era iertat, altul putea fi aruncat în sulițe. Prefectul considera asta o barbarie dar, leneș fiind, nu voia să se amestece. În acea zi, spre alungarea plictiselii lui, se părea că va avea un proces important. Luă loc cu măreția necesară în jilțul de onoare, iar
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
picior în ficat, Apoi s-a spălat cu grijă pe mîini. Era o duminică luminoasă de primăvară, clopotele bisericii de vizavi Au început să bată, apoi s-a auzit: "Doamne, miluiește!" Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos ceva decisiv pentru viața ta de acum înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă muțenie să le privești - dilatate îndepărtate - ca și cum le-ai privi pentru prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]