1,401 matches
-
sale decât despre adevărul tezei lui. Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul morții, pentru a rezolva problema dispariției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de viață de pe pământ, fiind convinși că puritatea vieții lor pământene îi va ajuta să se prezinte cu fruntea sus în fața lui Dumnezeu și chiar să capete bunăvoința divină. Practic viața de aici pregătea viața de dincolo. Din această cauză asceza, sau reținerea de la cele lumești, sau măsura consumului și a traiului pe pământ, era o stare caracteristică pentru comunitățile de creștini protestanți. Conform lui Weber purtătorii istorici ai spiritului ascetic sunt în principal următoarele patru direcții de gândire protestante 149
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în ,,ne-omenia sa patetică, această învățătură trebuie să aibă pentru starea de spirit a unei generații care se dedica grandioasei sale consecvențe mai ales un efect, sentimentul unei nemaipomenite singurătăți interioare a individului"153. Ca urmare, individului îi rămâne asceza, liniștea interiorizării și munca pentru a fi placul lui Dumnezeu. În acest fel munca, efortul uman propriu este așezat la baza vieții creștinului protestant. Cultul pentru muncă va dezvolta civilizația în care trăim. Occidentul modern are la bază acest cult
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o lume a opțiunii pentru economie, deoarece economia este raționalitate prin excelență. Economia presupune calcul, gândire independentă, apreciere și mai ale alegere permanentă. India nu a părăsit niciodată această tendință religioasă de a cunoaște lumea pe cale intuitivă. ,,Elanul mistic și asceza mentală care au marcat începuturile înțelepciunii sale antice"304 nu au părăsit-o niciodată. Cunoașterea intuitivă se află în mod evident în conflict cu cunoașterea de tip rațional, european. ,,(...) modalitatea gândirii științifice, deși nu este negată, se reduce la studiul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ale lor și mai apoi prin a-i sfătui și a-i îndruma. Spiritualitatea să se manifestă pe masura ce apar anumite situații, insă întotdeauna este evidențiata printr-o anumită cumpătare. Cu sufletul înflăcărat, „purtat de natură harului sau și de asprimea ascezei, episcopul Cezareii consacră învățăturii sale și mai ales poziției sale, cumpătarea, smerenia și comuniunea între credincioși”{\cîte 38}. Renumit că predicator, nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrina. Nu ni s-au păstrat prea multe
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O categorie difuză era cea a securiștilor de cozi. Cei mai mărunți erau colaboratori ordinari, „din invidie”, mulți pensionari săraci și răi, câtă frunză și iarbă. Unii copii de securiști, mai rar și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un fanatic . Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ții în tine s-a dovedit falsă. Căci dacă aș fi reușit să mă abțin, să tac, m-aș fi simțit mai bine decât m-am simțit explodând” (III, 287). Nu-i vorbă, în continuare Cioran teoretizează pe marginea utilității ascezei, concluzionând: „Un om superficial e cineva care și-a dat frâu liber pornirilor. Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat de înfățișarea patroanei: „De
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
m-am simțit explodând” (III, 287). Nu-i vorbă, în continuare Cioran teoretizează pe marginea utilității ascezei, concluzionând: „Un om superficial e cineva care și-a dat frâu liber pornirilor. Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat de înfățișarea patroanei: „De luni de zile de când merg acolo, n-am încetat s-o urăsc pe cucoana care, bănuiesc, e patroana. E hâdă, odioasă, poartă ochelari și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
249). Abia așa, necunoscut, și-ar recuceri paradisul originar: „Poate că nu există fericire adevărată decât în renunțare. Să nu mai ai nevoie de această lume” (I, 106). Doar că renunțarea e primul pas spre acceptarea morții. Iar renunțarea înseamnă asceza. Cioran vorbește de ea ca despre un tărâm inaccesibil, singurul care l-ar putea salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
renunțarea e primul pas spre acceptarea morții. Iar renunțarea înseamnă asceza. Cioran vorbește de ea ca despre un tărâm inaccesibil, singurul care l-ar putea salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai convenție socială, Cioran preferă anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
drept, o justificare și nu are nici o importanță ca ea pare mai degrabă livrescă. „La ce bun o ruptură cu ceea ce nu există?”. El însuși își spune: „Dar ăsta nu-i un răspuns” (II, 192). În adâncime, crede că, pentru asceză, pentru proiectarea în vegetal, pentru a deveni sihastru, nu are vocație spirituală. Poate că, mai mult decât atât, nu se poate sustrage păcatelor eului. Prezența celuilalt, pe care îl contestă, îl abjură, îl ucide, este, de fapt, fundamentală pentru ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este foarte bine pusă În scenă. Alternanțele, dihotomia este foarte bine regizată de către Cornel. El este conștient că textul pe care ni-l servește este greu, că e compus din idei și speculații care necesită o anumită abstractizare, o anumită asceză teoretică, ce ne obligă să ignorăm foarte mult senzorialul, fantasmaticul, imaginarul și să locuim În castelul foarte pur și foarte steril al filosofiei, al filosofiei lingvistice. Deci este conștient de greutatea receptării unui asemenea text și atunci - așa cum face și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
într-una din Eneadele sale îII, 9). Totuși, opera lui pare să ilustreze una din modalitățile gnosticismului: și el condamnă lumea materiei și aspiră la contopirea cu Unu-Bine, principiu al oricărui lucru, după un efort de purificare și de asceză. Gnosticii cred și acționează exact pe același principiu: trebuie să părăsim această lume și să accedem la starea de grație a Pleromului, în care Eonii jubilează într-un dans cu Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
buna etică gnostică este inversul celei promulgate de îngerii trișori - ei înșiși trădați prin ratarea lumii apărute datorită eforturilor lor —; este vorba de aruncarea peste bord a imperativelor sociale de fidelitate, de monogamie, de afectivitate chiar, pentru a te dedica ascezei în cheltuire. Dar, ca orice spirit indiferent, el adaugă că asceza care refuză folosirea trupului este echivalentă cu cea a epuizării. III VALENTIN și „semințele de elecțiune” Elogiul pneumaticilor. Cum este împărțită grația divină? Și cum afli că ești atins
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înșiși trădați prin ratarea lumii apărute datorită eforturilor lor —; este vorba de aruncarea peste bord a imperativelor sociale de fidelitate, de monogamie, de afectivitate chiar, pentru a te dedica ascezei în cheltuire. Dar, ca orice spirit indiferent, el adaugă că asceza care refuză folosirea trupului este echivalentă cu cea a epuizării. III VALENTIN și „semințele de elecțiune” Elogiul pneumaticilor. Cum este împărțită grația divină? Și cum afli că ești atins de ea? Pentru că totul depinde de această minimă știință... Dacă dăm
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei evoluează în afara lumii. - 2 - Semințele de elecțiune. Născut la Phrebon, în Egipt, Valentin crede așadar în existența a ceea ce numește el „semințele de elecțiune”, a individualităților atinse de grația divină. în timp ce în școala lui elitară, Plotin îndeamnă la o asceză și, constrâns fiind la niște eforturi, el își îndeamnă discipolii să moară înainte de soroc pentru a reînvia purificați, participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Până aici, tezele coincid. Și acum inversul: după Platon, cu cât mai mult te purifici în renunțare, cu atât meritul e mai mare. Carpocrat afirmă, dimpotrivă, că purificarea trebuie să se efectueze, desigur, dar într-un sens invers celui al ascezei, adică în dezmăț... Astfel, filosoful gnostic crede că sufletele schimbă trupul până a fi comis toate păcatele posibile și imaginabile. Când ceea ce-i mai rău e un fapt sigur, când acumularea de negativitate atinge punctul maxim, cu o reală saturație
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Una singură e de-ajuns! Ea nu va mai avea nevoie să împlinească un nou ciclu într-o lume în care răul domnește în toate și pretutindeni. Plata tuturor datoriilor sale ontologice într-o singură tranșă șterge obligația unei lungi asceze. Mântuirii îi trebuie așadar un timp proporțional cu determinarea subiectului. 2. Iubirile în grup filosofice. Ce anume aduce mântuirea? Iubirea. Evident, nu iubirea de aproape ca la creștini, care presupune agapă, ci iubirea grecească, eros, care nu-și ascunde nici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru cifre și litere, pentru jocuri de cuvinte și asonanțe. Un fel de Lacan avant la lettre... Femeilor care-l urmează el le conferă aceeași forță de divizare ca și a sa. Și, în treacăt, se folosește de ea pentru asceză... Când primesc „semințele luminii”, ele beneficiază și de bonificație mai puțin luminoasă. Uneori, ele pun în buzunarul filosofului monede sunătoare! Așa spun gurile rele... VIII NICOLAE și „viața fără opreliști” 1. Gustul altora. Nicolae trece drept unul dintre primii șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face astfel un fel de pateu. Evident, în cursul ceremoniilor în care sperma și sângele menstrual curg în valuri, dacă e să-l credem pe sfântul Epifanie, credincioșii gustă din acest preparat culinar ontologic. Pentru cel mai mare bine al ascezei lor, bineînțeles... 3 Gnosticismul intră într-un con de umbră. Odată ajuns împărat, Constantin îi cere lui Eusebiu din Cezareea, cărturar în serviciul monarhului prin excelență, să transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conformându-te acțiunilor lui: faci ce face el, spui ce spune el, îl imiți în tot și în toate. îmbrăcat într-o tunică peticită, cu capul acoperit de o glugă, cerșești: cerșitul este activitatea de toate zilele. Cu prețul acestei asceze, libertatea devine integrală: mănânci și bei când dorești; ai relații sexuale când găsești de cuviință; mâncarea, băutura și femeile te pot ocupa atât în timpul oficierii cât și în afara ei. Dacă simți nevoia să dormi, te culci, nu contează locul, circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numeroase comunități și, pe temeiul că mântuirea este asigurată de sărăcia voluntară, el îndeamnă să-ți trăiești viața pe pământ și să pui de pe acum bazele unei existențe pline de voioșie, ludice și eliberate de constrângeri. 2. Spiritul subtil de după asceză. Una din aceste comunități olandeze din secolul al XIV-lea se numește Uniunea Fetelor din Udillynde. Printre Surorile și Frații de beghinaj din Schweidnitz se numără și Heilwige din Bratislava. Acuzate de dominicani că ar practica după Spiritul Liber, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]