6,399 matches
-
Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pielea subțire de pe abdomen, aproape expunând triunghiul pubisului când stătea întins în spatele volanului; cornul penisului pe jumătate erect apăsându-se de cadrul inferior al volanului prin prohabul umed al pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe el le dezbrăca în vreme ce eu conduceam mai departe pe autostrăzile întunecate. Coapsele lor goale se modelau după panourile de vinilin pastel; difuzoarele conice adânci recapitulau contururile sânilor lor ascuțiți. Vedeam interiorul mașinii ca pe un caleidoscop de părți iluminate ale corpurilor feminine. Antologia aceasta de articulații ale mâinilor și coatelor, ale coapselor și pubisului, formau mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul mașinii, marginilor ascuțite ale scrumierelor cromate, luminilor unei intersecții îndepărtate. Celebram astfel în rănile noastre renașterea celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Al Qaida», care a revendicat multe atacuri, cum ar fi și cele din 11 septembrie 2003 asupra celor doi zgârie-nori din New York («Gemenii» din complexul World Trade Center), Pentagonului și Casei Albe (ultimele mai puțin avariate). Competiția mondială tot mai ascuțită va avantaja mereu țările industrializate, care posedă tehnologii performante (mai ales în domeniile informaticii și electronicii), care sunt apte să producă mărfuri și servicii de o calitate superioară. Managementul afacerilor conduce și el, printr-o bună organizare la sporirea eficienței
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
afla acum la mai puțin de treizeci de metri de copil era un japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru șaptezeci și patru înălțime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită ca un trident a bărbatului: - Nu e voie, domne, nu e voie! Eu sunt Inspectorul Municipal Octavian Vișină și vă spun că nu e voie! Ieșiți din groapa aia imediat! - Dar, încercă japonezul să explice, dacă nu branșez cablul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
această Ludmila ar putea fi cititoarea mea ideală. Ieri seară, intrând în biroul meu, am văzut umbra unui necunoscut fugind pe fereastră. Am încercat să-l urmăresc, dar nu l-am mai găsit. Adesea mi se pare că aud oameni ascunși în tufișurile din jurul casei, mai ales noaptea. Deși ies din casă cât mai puțin cu putință, am impresia că cineva îmi umblă prin hârtii. De mai multe ori am descoperit că dispăruseră pagini din manuscrisele mele. Câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în care a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mică. Nu avem profituri mari. Știi asta, doar tu trimiți notele de plată. Lui Mma Makutsi îi căzuse fața. Era îmbrăcată în rochia ei cea mai elegantă și-și făcuse ceva la păr, care acum îi era coafat în smoculețe ascuțite. Nu-i ieșise pasența. Deci sunt tot secretară? întrebă ea. Mă ocup în continuare doar de bătut la mașină? Mma Ramotswe clătină din cap. — Nu m-am răzgândit, o liniști ea. Ești detectiv particular-adjunct. Dar cineva trebuie să bată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de ușor! Se obișnuiesc, nu mai citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n cap și-aș presăra fulgi? Uite-așa, dacă te-ai duce lângă ființa asta negricioasă, cu umeri ascuțiți și bot de știucă, care gesticulează isteric, și i-ai aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe nimeni până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup cvasi-statuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spun... E ceva mai alegoric. Poate-o fi având valoare, eu nu-mi dau seama. După mine, e-o adunătură de fiare... Așa, dintr-o parte, seamănă c-un soi de înger c-o gaură în loc de cap, cu niște aripi ascuțite, niște globuri... Eugenia, prezentatoarea noastră, zice că-i o chestie de treierat reciclată. - Cum s-au pricopsit cu ea? Și de ce la Agronomie? - A, a donat-o Universității un artist contemporan francez, rectorul nu putea s-o refuze, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar cînd mușii Îi povesteau despre logodnicele lor sau cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei, el asculta În tăcere, străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și independente, sperie o familie de cormorani care Își luară zborul pierzîndu-se departe, deasupra mării, În larg, și se așeză să-și aștepte sclavul, care urca greoi pe urmele lui. Luna Începea să-și piardă vigoarea, ștergîndu-se de pe cer, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În Galápagos, un mascul puternic și sănătos să se prăbușească, doborît deodată de un fier ascuțit, aflat În prelungirea unui baston de lemn. Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea de frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît o jucărie neagră de pluș, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera, fără să se străduiască deloc să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strige În noapte, scuipîndu-le furia lui, dar nu a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca o iguană. Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile lor, cu orgoliul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]