1,074 matches
-
ore, și așteptarea continuă. În curte se servește masa. Sute de oameni stau pe vine, luând orez din castroane și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
colțuri, că prin mijloc dă În gol ca prostu’. E, și am Încercat eu, m-am străduit, da’ nimic. Ea tremura, dar stătea cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite, am băgat degetele În candela stinsă și cu uleiul ăla am uns-o pe ea ușurel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla le gonea de acolo, le fugărea și le pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă alte femei, mai ascultătoare. Și i se dădea dreptate: ce s-ar fi Întâmplat dacă fiecare ar fi venit cu gărgăunii ei de acasă? Balamuc! Ar fi ieșit sarmalele pătrate, prăjiturile fără zahăr, ciorba fără borș și leuștean. De aceea bărbații celor atinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș pe acolo și-l Învăluise de fiecare dată În vorbe meșteșugite, În amânări ce păreau a nu avea sfârșit, În povești care nu se terminau, căci dădeau mereu dintr-una Într-alta, nedumerindu-l și fermecându-l pe tânărul ascultător, care uita să-și soarbă din borcan pișatul de măgăriță fecioară - cum Îi zicea poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-am milostivit și am miluit ...sfînta mănăstire ce iaste zidită de noi...din tîrgu din Ieșu, cu...niște dughene și cu pivniță de piatră...împotriva chervăsăriei domnești, în Ulița Rusească”. De data asta, am fost un simplu privitor și ascultător, dar... Dar nu te grăbi, pentru că această danie - după cum aflăm dintr-un „Uric sîrbăscu” - la 14 aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită den temelie de răpăosatul Miron Barnovschie vodă...s-au jeluit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bilaterale dintre România și Uzbekistan, două țări strâns unite prin gradul de civilizație și mai ales prin cultura lor multimilenară de folosire intensivă a măgarilor. Este subliniat în telegrama diplomatică și deosebirile dintre cele două civilizații, în ceea ce privește folosirea acestor ființe ascultătoare, pe când uzbecii îi folosesc doar la transport, în România s-a găsit loc pentru ei și la Turism, și la Educație, și la Economie și la Ministerul Muncii etc, etc... Deci iată, cum acel netrebnic de Lasange pune în pericol România
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cai și câte alte acareturi trebuincioase unei gospodării mari. Acestora li se adaugă la 9 august 1671 (7179) o danie a lui Statie, fost clucer, și a soției sale. Este vorba de seliștea Dăieni pe Prut, care înainte a fost ascultătoare de „morile gospod de Iași”. Și vodă parcă ar fi fost în concurență cu timpul, încât la 12 noiembrie 1671 (7180) dăruiește Cetățuii moșia Valea Cozmoaiei. Alt loc binecuvântat de Dumnezeu. Iaca încă o noutate, fiule. Mănăstirea Cetățuia era închinată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar fi trebuit să se aștepte să fiu dulce, ascultătoare, maleabilă și dornică! Am să rămân nemișcată ca să-l fac să-și piardă interesul și să scap de el. însă, în clipa următoare, am simțit o atingere ciudată pe coapsă. Era așa de ușoară, că la început am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din Times. Dintr-o dată, ochii au început să mă usture din cauza lacrimilor. — Ești bine? Bea își pune mâna pe umărul meu. Apoi îmi prinde mâna, care continuă să tremure. — Țigară, îi șoptesc disperată. Ea clatină din cap, ca un soldat ascultător. Slavă Domnului c-o am pe Bea. * * * Zece minute mai târziu, eu și Bea ne ghemuim pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct din sticlă, niște Veuve Clicquot. Sub noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
numit de fier datorită asprimii sale nefaste, de plumb, datorită răutății ce abundă și întunecat, din lipsă de autori...“ Tolea o privea fix pe domnișoara Gina, așteptând confirmarea, bucuros că poate angaja o discuție amicală cu o atât de instruită ascultătoare... Zâmbetul ei parșiv era un bun stimulent pentru sfidătoarele sale prelegeri. Dar nemaipomenitul Gerbert, papa Silvestru, ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu trebuie neapărat să aibă de-a face cu picioarele lui, spune și se Întoarce spre mine, cu o expresie gen „Lissy asta e dusă rău“ pe față. Poate să fie orice. Absolut orice. Încearcă să-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învârte În gol, după atâta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lire! — De ce? — Trebuie să fie prețuri realiste. Îi arunc o privire severă. Altfel, vei fi dat afară de la licitație. — OK... Atunci, 1000 de lire. — Nu! Poți să oferi... 10 lire, zic apăsat. — Bine atunci. Zece lire. Își lasă mâna jos, ascultător. — Cincisprezece lire, vine o voce din spate. — Douăzeci! țipă o fată din față. — Douăzeci și cinci, zice Tarquin. — Treizeci! — Treizeci și... Tarquin îmi surprinde privirea, se înroșește și se oprește. — Treizeci de lire. Mai licitează cineva peste treizeci...? — Caspar se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu mâna semn peste umăr și zice: - Idite, idite! Doi inși În cămașă și izmană. Tunși-chilug. Și desculți. Intră cu toții În ogradă, alături. Moș Iacob le arată banca de lemn de lângă peretele saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să meargă și i se păru că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
loc; părea că întreg trupul îi este zguduit de un tremur puternic, mușchii lui prelungi zvâcneau convulsiv, încercând să se elibereze din cătușe, și numai la apariția polițistului, cu burta lui proeminentă, se liniștește, stă culcat cuminte, asemenea unui copil ascultător, aruncându-mi din când în când câte o privire ursuză. Udi este cufundat încă în somnul său încăpățânat, de ce oare am impresia că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-o asemenea ipostază umilitoare, învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este nevoie să faci asta, Noam, apoi își atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le las să cadă, îl urmez în dormitor asemenea unui câine ascultător, inspectând grămăjoarele de haine, scoate din dulap rucsacul pe care îl folosea în călătorii, apoi începe să își împacheteze hainele în felul acela ciudat al lui, întotdeauna mă săturam să îl văd cum se chinuie și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin casă, ca să mă preseze; îmi tot dădea câte o palmă sau câte un bobârnac, iar apoi, nu știu ce s-a întâmplat, nu prea-mi dau seama, pur și simplu lucrurile s-au înrăutățit din ce în ce mai mult... —Gheață! zice Charlotte autoritar. Jim, ascultător, își pune iar bucata de carne congelată pe ochi. Trebuie să spun că e foarte ușor de intimidat. Maureen și-a găsit victima perfectă. Până acum, nu te-am mai văzut niciodată cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acela formula pentru a-și exersa acea adolescență de revenire, specifică unui om de cincizeci de ani. În orice caz, Într-un fel, pesimismul lui natural, dificila lui Împăcare cu trecutul se topiseră În dialogul cu o memorie minerală, obiectivă, ascultătoare, iresponsabilă, tranzistorizată, atât de omenește inumană, Încât Îi permitea să nu mai simtă obișnuita-i Împovărare a vieții. FILENAME: ABU O, ce dimineață frumoasă de sfârșit de noiembrie, la Început a fost cuvântul, cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și dăduse seama, ne-au spus-o vecinii, și de-atunci fusese Învățată că, dacă vedea doi inși jucându-se cu pușca-mitralieră, trebuia să fugă de-acolo. Iar se joacă», a zis ea intrând Înăuntru, ca să ne arate că e ascultătoare. Și În momentul acela am auzit prima rafală. Numai că a fost urmată de o a doua, apoi de a treia, pe urmă rafalele s-au Înmulțit, se auzeau loviturile seci ale puștilor, ale pistoalelor-mitralieră - ta-ta-ta, câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
salbă, în acele timpuri, era o avere pe care Dedi i-a oferit-o cu voința tuturor din șatră. Gestul era dovada iubirii lor pentru Prințesa. Stăteau în așteptarea venirii domnului și doamnei Stamate. O sfătuiau pe Prințesa să fie ascultătoare, să nu-i supere pe boieri. Despre legătura pe care ar fi trebuit s-o mai țină nu aveau nimic la îndemână. De scris nu știau să scrie nicicare, telefoane mobile nu se foloseau pe vremea aceea, nu știau precis
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat iute, Adrianus, fraților! Ager ca spirtu' și descurcăreț! Meseriaș! Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap aprobativ. ― Omul cât poate tot rabdă, că altfel ar trebui să-ți iei lumea-n cap! observă Serafim Mogoș, amărât. Atunci Ignat, apropiindu-se mai tare și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se apropie de ceaunul gol, să vază de a mai rămas ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga botul!" Ascultător, câinele se retrase și dădu din coadă fără a pierde nădejdea, uitîndu-se cu jind și la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]