1,099 matches
-
unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi, zise Coulter. O porniră prin gunoi, strîngînd materiale, apoi le duseră la un loc neted, între două stînci mari. Folosiră canistre de benzină pentru pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi, zise Coulter. O porniră prin gunoi, strîngînd materiale, apoi le duseră la un loc neted, între două stînci mari. Folosiră canistre de benzină pentru pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste stinghii de lemn. Tocmai terminau de umplut găurile rămase cu pînză de sac, cînd Thaw auzi pași și se uită în jur. Un păstor cobora pe o cărare îngustă, acoperită de ferigi, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să lucreze din ce în ce mai lent. Pînă atunci vorbise plin de entuziasm, acum tăcea și răspundea monosilabic. în cele din urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care încerca s-o transforme în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea pesimiste. Coulter rînji și zise: — Mie tocmai asta-mi place. Zilele trecute citeam o povestire intitulată Colonelul Johnson își face datoria. Colonelul ăsta american e într-o ascunzătoare la kilometri sub pămînt. E unul dintre tipii însărcinați să lupte în al treilea război mondial, lucru pe care-l face doar prin apăsarea unor butoane. Bineînțeles, toți cei de la suprafață au fost uciși, și chiar ascunzătorile multor militari au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e într-o ascunzătoare la kilometri sub pămînt. E unul dintre tipii însărcinați să lupte în al treilea război mondial, lucru pe care-l face doar prin apăsarea unor butoane. Bineînțeles, toți cei de la suprafață au fost uciși, și chiar ascunzătorile multor militari au fost aruncate în aer de niște rachete speciale care au lovit pămîntul. Ei bine, colonelul ăsta, Johnson, nu mai ține legătura de luni întregi cu oamenii din tabăra lui, pentru că, dacă folosești radioul, aceste rachete pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au fost aruncate în aer de niște rachete speciale care au lovit pămîntul. Ei bine, colonelul ăsta, Johnson, nu mai ține legătura de luni întregi cu oamenii din tabăra lui, pentru că, dacă folosești radioul, aceste rachete pot să-ți depisteze ascunzătoarea și vin și te spulberă. Colonelul Johnson inventează o mașină care poate descoperi unde sînt oameni, pentru că detectează undele gîndurilor. începe să folosească mașina în America. Fără folos. Toți cei din America sînt morți. încearcă și cu Europa, Africa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dintre panourile de metal. Retrase rapid matricea din fantă, o puse jos și luă un obiect strălucitor. Din cauza sclipirii, Gosseyn nu recunoscu imediat obiectul, mult diferit de matricea precedentă: o matrice de distorsor în bună stare, încărcată. Gosseyn ieși din ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
făcu deodată lumină: ființele astea erau desigur membrii unei expediții științifice de pe o altă planetă. Oamenii de știință nu distrug, ci cercetează. Ei nu vor încerca să-l omoare, dacă nu-i va ataca... Îmboldit de foame, Corl ieși din ascunzătoare și înainta spre ființele acelea. Ele îl simțiră, căci se întoarseră să-l privească. Trei, care erau mai în față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
primul grup de lucrători. Se apropie cu băgare de seamă și trecu pe lângă ei: erau prea ocupați ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și avea mai multe ruine, mai multe ascunzători decât își închipuise el la început. Porni așadar înapoi spre navă și răsuflă ușurat când zări monstrul tolănit în tihnă pe o stâncă, sub razele soarelui. Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un colț, pentru a observa reacția oamenilor. Se aștepta ca, din cei cincisprezece tehnicieni, cel puțin cinci să răspundă total și alți cinci parțial la acțiunea gazului. După ce-i observă cu atenție timp de câteva minute, Grosvenor ieși din ascunzătoarea lui și, apropiindu-se de unul dintre oameni, îi spuse în șoaptă, dar pe un ton ferm: - Vino în baie peste cinci minute și o să-ți dau ceva. Până atunci, uită ce ți-am spus. Și Grosvenor se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu dea cineva peste mine, am dus-o în camera mea și-am ascuns-o-n pendulă: asta e ascunzătoarea mea. În salon n-am mai putut fi atentă la nimic, deși mama și papa povesteau fiecare despre strămoșii lui și despre Grecia pe care n-am vizitat-o și pesemne n-o vom vizita nici la vară, fiindcă n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
altor arme energetice, dar nu și împotriva gloanțelor. Insă, întrucât este mult mai rapidă, acest lucru nu mai contează (se uită la Cayle și fața ei se destinse). Asta e ceea ce vrei să știi? - Dar dacă ești împușcat dintr-o ascunzătoare? întrebă Cayle. Fata dădu din umeri: - Nici un fel de apărare (clătină din cap cu un zâmbet slab). Zău că nu înțelegi. Pe noi nu ne preocupă individul în sine. Ceea ce contează este ca milioane de oameni să știe că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era mare lucru: câte o masă, un jilț, uneori - câte o draperie, un vânat pus pe tavă. Dar, în scenele de banchet, erau chipuri, rumoare, slujnice care miroseau a săpun și, mai ales, uși care trimiteau din sala mâncării înspre ascunzători și locuri secrete. Când l-a întrebat pe Godun dacă înrămase tablourile ori le cumpărase de-a gata, felul nepăsător în care-i spusese: „Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl întrebau toți. Preotul se îndârjise să tacă. Dacă legea islamică nu voia un altar al zartosht-ilor între- acele ziduri, el, în schimb, nu putea să lase o casă a lui Zarathustra pe întuneric. Focul se afla sub pământ, în ascunzători de sub pardoseală, iar mobed-ul Baroun îl veghease din tinerețe. Când veneau în control de la Teheran, le spunea aceeași poveste: — Doar nu ați bătut pân-aici mia de kilometri, ca să vă mănânce liliecii! Mergea totdeauna: nu voiau să moară spurcați de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de puterea divină din ei încât Brahma, stăpânul tuturor zeilor, a decis să le ia această putere și să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găși soluția. Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?”Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și le va găsi.” Atunci
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță că o vor găși și o vor aduce la suprafață.” Astfel zeii au concluzionat: “Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranță, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.” Brahma a exclamat dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va căuta.” De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toata lumea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
amabilitatea dumitale. Încercă să-i strecoare o hârtie de 25 de lei. Șoferul se feri râzând. ― Lăsați! Dacă se poate, aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ochii pătrunzători ai bătrânului scotociră câteva secunde chipul Melaniei Lupu. ― Nu-i prea grozav... Să sperăm c-o să meargă, dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci vom fi inatacabili căci nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre scrin: Uită-te dacă mai sânt acolo... ― Asta ar mai lipsi! ― Firește că sânt îi asigură Melania Lupu. ― Îmi place să mă conving. Doru Matei lăsă țigara în scrumieră. Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă amuzat Matei. Spune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrebarea: Pentru ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna. ― Ce fel de tratament? ― Dentar. ― Domnul Vîlcu?! Femeia își coborî privirea: ― Da. Cristescu ridică receptorul. Recunoscu glasul locotenentului Azimioară. ― Da, dragul meu... ― Am reușit să descopăr ascunzătoarea din scrin. ― Presupun că e goală. Nu-i nimic. Te aștept! ― Încă ceva, spuse locotenentul. Televizorul din camera bătrânei e deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]