743 matches
-
verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu găsi nimic care să-i fie de folos. Apartamentul În care stau nu e cine știe ce spațios și nici nu are ascunzișuri - cel puțin, nu bune. Eram pe punctul de a-i Înștiința și pe vizitatorii mei despre faptul acesta, când mi-am dat seama că, de fapt, nu prea conta. Oricum lucrurile urmau a fi confiscate de administratoră. (Mai devreme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în câte-or fi zările. Numele tău arboros străjuind depărtările. Tragic destin blestemat incontinuu să îndure Detrunchierea Nesfârșit de cruntă și dureroasă secure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zeu care a coborît din nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i așa că e splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spuse cu seriozitate, și e adevărat, așa și sunt. Secția asta este centrul vieții mele. Eu am fondat-o și eu o fac să meargă înainte. Dezavantajul e că nu prea am nimic altceva. Schiță zâmbetul lui modest, plăcut, fără ascunzișuri. — De fapt, sunt un tip destul de plicticos. Dar Fran nu credea deloc că e plicticos. Energia cu care se dedica lucrurilor în care credea îi amintea de cineva: de tatăl ei. Dovedea același devotament pătimaș pentru o cauză nobilă, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din Woodbury și cel mai important client promovat de Citizen. — Ronnie, se entuziasmă Fran, ce surpriză plăcută! Ceva din tonul lui - stânjeneală? curtoazie exagerată? alegerea cu grijă a cuvintelor spre deosebire de tonul amical, fără ascunzișuri, care îi era tipic lui Newlands - o avertiză că urma ceva neașteptat. Dar nici măcar asta nu o pregăti pentru întreaga intensitate a loviturii pe care o primi. Ronnie Newlands o sunase să-i spună că era pe cale să transfere toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Deci asta era. Ben aducea rar vorba de maică-sa. Se întrebă ce îl făcuse s-o pomenească acum. Sentimentul de vinovăție care îl pândea pe Jack de fiecare dată când se întâmpla ceva în viața fiului său țâșni din ascunzișul său. Oare ar fi trebuit să-și dea silința mai mult să-și repare căsnicia cu atâția ani în urmă? Gândul că micuța Louise, fiica pe care de-abia dacă o cunoștea, creștea la celălalt capăt al lumii îi trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști și ascunzișuri - și lăsam vânatul în liniște să se strecoare pe luciu, să se ridice în unghiuri lungi pe roșeața asfințitului, și, cu sufletul plin de frumusețea locurilor, de miile de glasuri ciudate ale amurgului în bălți, de minunatele colorații ale apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închiși se lăsa ca-ntr-o prăpastie. Și pentru mine erau surprinderi mari vorbele ei întretăiate, întunecate, sfioase, cu care-mi spunea acestea și mă făcea să înțeleg că n-aștepta nimic de la mine. Într-un rând, în zori, în ascunzișul pădurii de trestii și verdeață, îmi zise cu glas tulburat: Taica poate să și afle tot - parcă nu mă tem de nimic... Eu am să-i spun atunci, că altfel nu se putea... Când atunci? Când o afla... Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dar din toate părțile deodată, scurt, izvorâră oamenii întinzând cu brațe tari toporâștele; coasele încovoiate fulgerară în lumină, se atinseră, se opriră cu sunete domoale, în jurul capetelor fugarilor. Ghemuiți unul în altul, țiganii încremeniseră ca niște stane de piatră între ascunzișuri. Își zbăteau piepturile în gâfâiri gemute și, cu capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca niște fiare. Mortul se odihnea în liniștea lui, care parcă se cernea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul din cei trei sunt eu, și eu mă aflu dincoace. Altul e badea Toma, om cărunt și cuviincios. Al treilea e Traian, băiat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul nalt - vânătorul avea un prag de stâncă, pe care își rezemase carabina cu lunetă. Culi își ocupa ascunzișul lui obișnuit, între tufe de bisacăn. Așa au așteptat până cătră înserat. Au început să schimbe șoapte și se pregăteau de retragere. —E ușor de înțeles, explica domnul Ionaș Popa, că vânatul nu vine când poftim noi, ci când are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind ce caut, mă ducea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scos bani de la bangă. Își puneau obrăzare; ieșeau cu luntrea la un grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu luntrea la un grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine, așterneți pat de odihnă, faceți mâncare caldă. Noi venim prin desimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine politist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deșerturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dau peste cap până și cea mai strașnică logică. Fără cusur, cum s-ar spune. Sau, mai corect spus, aparent fără cu-sur, fiindcă nimic nu e perfect pe lumea asta, iar părțile neplăcute ale vieții zac adese în tainice ascunzișuri, de unde țâșnesc tocmai când nu te aștepți. Perfect este, poate, doar cel ce scrie aceste rânduri și, fără îndoială, perfecți sunt cei care le vor citi. Era o zi ca toate celelalte, adică liniștită și cu temperatură plă- cută. Unii
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
un dictafon marca Philips / Aciko / Vef / Tehnoton / etc.,...) Poetul: un personaj complex și controversat. Nu utilizează și nu suportă deloc parantezele, ba, chiar, face alergie la ele, ceea ce înseamnă că-i plac nespus lucrurile oneste, fără subtilități de prisos, fără ascunzișuri, fără aluzii malițioase. Spre simplificare: reportera = R, iar Poetul = P. Merge banda! “R: Stimate ... ..., aș dori, pentru-nceput, să vă rog să-mi spuneți ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?” (Întrebarea e stereotipă. Oare, cum s-ar simți dumneaei dacă cineva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de spațiu, îl vom nota cu P și ziaristul, identificat, din aceleași motive, cu Z. (Ce paradox! Tocmai un gazetar să fie asemenea unei necunoscute algebrice? El, care logic și conform meseriei, ar trebui să nu aibă nici un fel de ascunzișuri, tot ce știe să spună, cât mai repede posibil!, tuturor. Ar fi, poate, o soluție să-l numim G - de la gazetar, ori J - de la jurnalist. Dar, spre a evita orice confuzie, nemulțumire, murmur sau orice altceva de acest gen, rămânem
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite în cămăruță, cărți altfel decât cele cu care se obișnuise în tinerețile ei și chiar mai târziu, în astea se spunea pe șleau lucrurilor, iar eroii își mărturiseau fără ascunzișuri stările și trăirile, dezagreabil în prima clipă, până înțelegeai că în fond trebuie să existe cineva care să pună și degetul pe rană pentru că nimic din ce gândește un om nu e respingător; și au discutat despre asta. Cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]