1,877 matches
-
atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
spre spațiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de arc întins,încă te aștept/lângă vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a trecut.(Asfințit-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
de boi,p Mama toarce fuior după fuior S-aibă-n iarnă ce țese la război. Fluieră prin oase câte un vânt De crucile ușor li se-nclină, Prin aerul zidit în duhul sfânt Ce satu’-l împinge sub colină. Nici la asfințituri nu se opresc, La ei întunericu-i lumină, N-au zi nici noapte, totul e firesc, Să locuiescă într-o grădină. Părinții mei s-au risipit în basm Pe care din iubire am să-l scriu, Îl vor trăi în lumea
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ne cheamă iar pe țărm de mare Aceeași stâncă din trecut Când în amurgul de văpaie Am consumat primul sărut... Suav șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de bronz catifelând Cochilii seci de scoici pereche Ne-așteaptă să mai mângâiem
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
revărsată-n mare femeia pornește c-un sărut Ce cântec fără de-nceput femeia-ncepe cu sfârșitul dar niciodată n-am s-o uit femeia-i pâinea și cuțitul Femeia-ncepe cu sfârșitul ce taină revărsată-n mare cu răsăritul și-asfințitul e cea mai pură întâmplare Ce cântec fără de-nceput ce rai de unde-ai renăscut Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: DE LA ALFA LA OMEGA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de
DE LA ALFA LA OMEGA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350051_a_351380]
-
e iubita dintâi și iubita statornică a fanilor care, după gândul lor, au viața înveselită și înfrumusețată de muzica Loredanei, iar după visul lor poartă fiecare aspirația iubirii entuziaste și totale prin cântecele Loredanei! Vălurește cerul, trepidează pământul, se-oprește asfințitul, se-aștern zorile auzindu-se cântecele Loredanei! Se-albăstrește-n placul inimii privitul ochilor ei frumoși, plini de viață, albaștri ca cerul! Zăpada-și revede albul lucitor în lumina feței sale, aurul soarelui îi scaldă părul. Se scurge în glasul ei surâsul
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
care îmi inundă sufletul cu străluciri de tinerețe. Rândunele ciripesc în graiul lor plin de candoare, trezindu-mi sufletul din tăcutele visuri. Cireșii s-au înroșit de dragostea pe care o poartă albastrului cerului... un cer cu vise colorate de asfințitul dorințelor. Cireșele apetisante mă duc cu gândul la cireșul din curtea bunicii, care în fiecare an se lăsa pe mâinile noastre, ale copiiilor, dornici de a ne umple buzunarele cu roadele-i zemoase. Amintirile plăcute sunt ca un izvor de
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DACINA DAN - ÎNTR-UN ASFINȚIT OARECARE (POEME) Autor: Dacina Dan Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului APARENT cu mine însămi la o margine de vară lângă mare într-un asfințit oarecare până aici m-a călăuzit soarele ca să-mi
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DACINA DAN - ÎNTR-UN ASFINȚIT OARECARE (POEME) Autor: Dacina Dan Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului APARENT cu mine însămi la o margine de vară lângă mare într-un asfințit oarecare până aici m-a călăuzit soarele ca să-mi ghicească în palmă însoțitori de vis de un alb inegal între nisip și val aparent ne mai regăsim printre poeme în zare toamna deschide umbrele de nori mă-ntreabă STAGIATURĂ înlocuiam
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
călcâi vulnerabil în genele ierbii peste ochiuri de timp sublimat în ecou o vreme voi mai rătăci prin templul subfebril ce-n nopțile curând brumate va rugini exuberant inutil ------------------ Dacina DAN septembrie 2016 Timișoara Referință Bibliografică: Dacina DAN - ÎNTR-UN ASFINȚIT OARECARE (POEME) / Dacina Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dacina Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se strecoare... Nădușea, aburii ca de saună, plante mai mult tropicale... Era uimit. Soarele, la asfințit, ca un glob vaporos, orbitor, uriaș...” Imposibil! Soarele este dincolo de munți, dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
întinderea nesfârșită a mării, zborul pescărușilor, jocul delfinilor în larg și mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruș întârziat. E clipa de grație! Taina amurgului pe care o împărtășesc cu stânca, cu marea, cu pescărușii și cu marinarii de pe vapoarele aflate în larg
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
Razele soarelui din zori Sărută pământul cu răcoroși fiori, Razele Lunii, marea sărută, Și roua pe flori coborâtă. Privește Răsăritul! Dragostea mea La orizont se naște Curcubeul Din împreunarea Soarelui cu Marea La fel cum sărutul înflorește în noi. La Asfințit, roșul Curcubeului Se topește în Mare, Cum se topește zâmbetul meu În sărutul pe care mi-l dai. Dragostea intră pe ușa inimii mele, Vino mai aproape! Admiră stelele, Sclipiri de rubin îmi curg prin vene Când buzele noastre se
SĂRUTUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361840_a_363169]
-
galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste care vor curge zilele șipotind. Nu te voi grăbi, doar timpul Are clipele măsurate și nu suferă După trecerea noastră peste punți. Numai ceasurile asfințitului Vor bate ora trecerii în noapte. Ochiul vede înlăuntrul meu nemângâierea Cum curge prin mângâierea trupului tău Și-l cuprinde cu iedera ca pe un zid Pe care se așază luna Și privește înmărmurită pe fereastră Cum noi totuși ne
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. Nisipeanu se intitula „Femeia de aer”. Și a fost onorabil comentat în revistele vremii. Foarte agreatul
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”. 3. Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. ... Citește mai mult 1.„Muzica sângelui ne cheamă din nou/s-o cânt, s-o cântăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
sentimental al perechii imaginate: l'amant (sufletul) și l'amante (trupul) în agonie de agavă nedeschisă. E invocat abrupto „gerul în doi”: ecou din nopți ce nu mai au căderea a tângui iertarea „păcatului neferecat”. Trezirea?, „în palma culcată pe asfințit”.3.Fără panică, se închipuie în „femeia de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului TE CHEM CU DISPERARE Iubita mea, te chem cu disperare, Când sentimentele, ușor s-au încălzit, Când primăvara se-ntoarce zâmbitoare, Ajută-mă în drum spre asfințit. În hibernarea-mi lungă, înc-o iarnă Ursuz și orb, gonind după dolari, Presimt cum timpu-n cupa vieți-mi toarnă Plumb în mișcări, îmi toacă nervii tari. Când primăvara-și trimite solii iară, Așteaptă-mă în zori sau pe-nserat, Hai s-
TE CHEM CU DISPERARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365823_a_367152]
-
grație neostentativă, cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în așternuturi neasemuit de frumoase, iar gândul „feciorelnic” rămânea vrăjit și captiv în culorile timpului trăit. Era doar un joc! Cine își imagina că „amurgul” se va strecura discret - cu fiecare ceas al înserării - în sufletul poetei... care
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
naște iar, Pe când se coc cireșele amărui, De va fi vremea scrisă-n calendar Spre Târgul de pe Munte să mă sui; E prea târziu de-acum de „târguit” Și fata de atunci e măritată, Ziua de azi e-aproape de-asfințit, Ziua de mâine în curând se-arată... Vederea mea nicicând să nu te doară, Atâtea bucurii mai am sub pleoape Cât nu-mi încap și murmură-n afară, Iar secerișul meu e-atât de-aproape! Referință Bibliografică: Ziua de azi
ZIUA DE AZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365921_a_367250]
-
22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului NOTE DE LECTOR Volumul de versuri ,,Nori în soare”, apărut la editura Singur, 2015, este semnat de Elena Trifan. Titlul este o metaforă subtilă, soarele fiind văzut ca o zeitate, stăpân al universului:,, Un asfințit a-nseninat amurgul / Cu irizări de forme și lumină. / Soarele ia chip de înger”(Asfințitul). Alteori soarele este lumina care simbolizează muza:,,Am fost aici și-nveci vom fi / Strângând din soare aur și lumini (Am fost aici) sau:,,Îmi picură în
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
soare”, apărut la editura Singur, 2015, este semnat de Elena Trifan. Titlul este o metaforă subtilă, soarele fiind văzut ca o zeitate, stăpân al universului:,, Un asfințit a-nseninat amurgul / Cu irizări de forme și lumină. / Soarele ia chip de înger”(Asfințitul). Alteori soarele este lumina care simbolizează muza:,,Am fost aici și-nveci vom fi / Strângând din soare aur și lumini (Am fost aici) sau:,,Îmi picură în suflet doar lumină / Și-mi este viața-n clar de lună. / Din soare sar
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
reușit să plece a doua zi abia după prânz, la ceva timp după plecarea Dinului și a lui Florin. Avea de pedalat patruzeci de kilometri, de unul singur, în încercarea de a-și ajunge prietenii din urmă. Ajuns, cam pe la asfințit, în Potlogi a avut proasta inspirație să întrebe unde locuiește familia Oanei, nu în altă parte decât la secția de miliție a comunei. Șeful de post, plutonierul Dogaru, își cunoștea prea bine datoria ; mai mult încă, simțul datoriei devenea cu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]