4,147 matches
-
merita, desigur, să ocupe un loc mai bun în sistemul nostru de referințe. Cât despre "modelul" care aș putea deveni pentru alții, am temei să fiu sceptic. Rigoarea, disciplina, stăruința în proiect nu mai sunt însușiri la care tinerii să aspire, iar școala (de orice grad) să le cultive. Dar dacă ar fi să imaginez un asemenea personaj, cu siguranță el n-ar putea fi destul de consistent fără asemenea virtuți. Presupunând că ar izbuti să le aibă, ceea ce nu e deloc
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
a străbătut și cu mințile nu mai puțin spălate de acestea, Don Stephano își va accepta, ca Odiseu odinioară, rolul de Nimeni. Finalul romanului e, prin aceasta, remarcabil. Extincția e totală, continentele se contrag simultan, Spania, Suedia și România sunt aspirate într-o singură conștiință. Care și ea se evaporă. Merită totuși să mai așteptăm o vreme pentru a afla cine va scrie a treia carte a lui Constantin Ciucă.
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
apropii așa cum se apropie predicatorul baptist analfabet de Vechiul Testament: cu credință" (Cowley, 1958: 135). Puneți „literatură" în loc de Ulysses și veți obține o formulă pe care scrisul lui Faulkner a respectat-o până la cea mai neînsemnată literă. Ultimul lucru la care aspira - în acest roman -Faulkner era originalitatea. Deși parțial autobiografic, romanul nu voia să fie altceva decât pleiada de cărți de succes ale decadei în care se vorbea despre comunitățile cu preocupări intelectuale sau boem-artistice ale vremii, de la Crome Yellow al
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
turnură. O altă chestiune (importantă) pe care o pune Al. Cistelecan este cea a calității estetice pe care o putem atribui (sau nu) acestor scrieri al căror predominant țel e unul documentar, de stringentă "măsură a adevărului pentru adevăr". Pot aspira ele la o înscriere în sfera artei cuvîntului? Cu toate că nu-și propun "să renoveze literatura" (oricum, n-ar fi exagerat să le pretindem așa-ceva?), datorită unei "simplități confesive și febrei cu care e făcută confesiunea, precum și tensiunii memoriei", în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Cristina Alexandrescu Editorialistul de la ziarul Gândul, Cristian Tudor Popescu, a cântat în direct, joi, la un post de radio, interpretând atât un fragment din melodia cu care aspira, în liceu, să intre la cor cât și un fragment din melodia interpretată de Cezar Ouatu, care va reprezenta România la concursul Eurovision din acest an. CT Popescu a vorbit în cadrul rubricii "Judecata de Joi", pe care o prezintă la
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
inventivi, vor să pună la o nouă treabă pe cîinii din rasa Border Collie; zice o știre de presă: "Aeroportul "Henri Coandă" este invadat de ciori, porumbei, vrăbii și alte păsări care pun în pericol siguranța zborurilor, deoarece pot fi aspirate oricînd în motoarele aeronavelor cărora le pot creat defecțiuni iremediabile. Pentru a alunga păsările din zonele unde operează aeronavele, conducerea Aeroportului pune la bătaie peste 500.000 de euro pentru achiziționarea unor cîini din rasa Border Collie, care vor avea
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
a romantismului, tînărul scriitor român valorifica un nou atú în principala sa acțiune - acela de a scrie cu totul altfel decît autorii din jur. Ca oricare romantic, Hasdeu a văzut poezia situată deasupra tuturor celorlalte variante ale literaturii și a aspirat constant la statutul de poet. Degeaba! Dintre formele scrisului încercate de el, poezia rămîne evident cea mai slabă. Autoprezentîndu-se drept poet de mare originalitate ("Genul imperios al inspirațiunii mele poetice oferă aspra idee sub o formă dură", nota el cu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
contrapunctului. O sumă de presupoziții sunt deja, după aceste episoade, lansate în eter. Confirmarea multora din ele nu se va lăsa așteptată. Meridională, proza lui Cristian Teodorescu nu-i în nici un caz stătută. Aș spune chiar că sudul la care aspiră Medgidia e mult mai jos pe glob decât pragul simbolic al Balcanilor. Ca la Borges, apar din loc în loc fragmente dintr-un soi de istorie a infamiei. Uciderea profesorului Caraeni, fost combatant gardist revenit la sentimente mai pașnice, constituie o
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
de la original, personal creativ spre colaborare, open source și anarhieť. Alături de anarhie, îndemnul colectivist din acest text ne reamintește și de direcția extremistă, de stânga sau de dreapta, spre care au virat mai toți moderniștii dintre cele două războaie mondiale, aspirînd către o libertate absolută, dar aservindu-se ulterior unor ideologi, până ce dictaturile de toate culorile le-au închis gura. Când un creator este însă de certă valoare, sare dincolo de orice cadru programatic, și astfel de situații nu au lipsit din
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
și cursuri. Dar ce n-aș putea face! Până la urmă m-am sfătuit cu factorul cel mai indicat în a mă consilia, atât în praxis, cât în sublimitate: doamna mea. Ceasul bun, tocmai o întrebase o prietenă, cum de nu aspir, cu meritele mele incontestabile, la un fotoliu ministerial? Unde nu trebuie să fii nemuritor și unde poți să te prezinți fără cravată, descins de pe bicicletă/trotinetă? Răspunsul că sufăr de modestie, că, din copilărie, mă apasă un istovitor complex de
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
acesta se prezintă ca o harababură; nu are episoade care într-o narațiune sunt articulate, chiar dacă nu derivă unul dintr-altul; personajele apar și dispar fără relație, decât unilaterală, cu câte unul singur din ele și de aici încolo parcă aspiră la independență; stăruința de a acoperi , de a tăinui, a regimului comunist, care determină cam tot ce se întâmplă în carte, e o virtute negativă pentru că e improductivă; în fine, independența personajelor ispitește pe un cititor cu fantezie să pornească
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
-mi reprim un început de durere surdă. E bănuiala perplexă în fața a ceea ce prinde conturul tot mai ferm al certitudinii: că n-am să le pot citi pe toate niciodată. Rezultă, sper, limpede din cele de mai sus că nu aspir, nu plănuiesc și nu vreau să trăiesc o sută de ani. Mi s-ar părea convenabil să mă opresc, precum un ceas de precizie, tras la timp, la nouăzeci și nouă!
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
de precaritate a eului. "Mă gîndesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei creștine ce le conferă tuturora o mare, o adîncă semnificație". Conștiența delicatelor dezechilibre principiale aspiră la a stabili echilibruri afective, sub semnul suferinței expiatoare: "Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărînd-o. Căci fără suferință, ea nu-i decît bufonerie". E un joc de oglinzi ideatice, cu un considerabil cîștig literar. Substratul lor pare a
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de... "în care nu avem de-a face cu 90 de poezii (câte sunt numerotate, n.m.), ci cu un singur și cuprinzător poem". Poetul aduce un elogiu, un elogiu superb, frumuseții feminine, aspiră spre perfecțiune, având o credință nestrămutată în artă. Pătrunderea în miezul marilor mistere ale existenței, continuă criticul, îl plasează pe Voiculescu "pe cele mai înalte piscuri ale poeziei românești. Sonetele reprezintă o "experință fără precedent în istoria literaturilor lumii", ceea ce
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
opera de artă, în fericita consonanță a cuvintelor și a ritmurilor, pe când în cealaltă ordine, a vieții, "cele mai bune lucruri se fac fără cuvinte" (cele mai bune lucruri...). Ca o contrapondere la tot ce e vag și sumbru, existența aspiră la iluminare, iar emblema acestei stări este lumina, leitmotiv al liricii lui Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
înfundă în goarna de purpură. / Și peste tot bîntuie malaria nopților albe, / inflația cuvintelor, fiere vărsată" (Prin venele desprinse). Este încă o probă de exteriorizare, id est de antilirism. Flegmatic asemenea oricărui creator în duhul unei demonii asumate, Liviu Georgescu aspiră către o expiere răsturnată, către dizolvarea antimistică în procesele inepuizabile ale materialității.
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
părerile despre membrii familiei proprii și planul de sinucidere și de incendiere a apartamentului într-un viitor nu prea îndepărtat, pasiunea ei pentru cultura japoneză, de aici și codificarea filosofiei de viață în poezii de formă fixă, ca hokku ("Să aspiri la aștri / În bolul cu peștișori / Aurii să sfârșești") și tanka (" Ce vezi / Ce citești / La micul dejun / Și eu știu / Cine ești"). Renée și Paloma au atâtea lucruri în comun încât par versiuni ale aceleiași persoane, la vârste diferite
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
lui Valéry, Livius Ciocârlie se (re)găsește, inevitabil, pe sine, pentru că tocmai elementele secundare, nesemnificative din punctul de vedere al Spiritului întors asupra lui însuși (viața, moartea, pasiunile, nevoile, neliniștile etc.) reprezintă obiectul interesului său (auto)reflexiv: "Tocmai fleacurile le aspir. Dacă mă pasionează ceva, e tocmai viața. ŤProstiileť din care e făcută - banale, comice, tragice -, trecute în regim de gratuitate. Haosul ei" (pp. 104-105). Privit dintr-o asemenea perspectivă, Pornind de la Valéry este jurnalul spiritual al unui sceptic parțial ratat
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
primejdiilor spiritului liber, nu se teme să rămână până la capăt onest: Dacă nu putem - și nu avem curajul - să fim spirite libere, măcar să avem conștiința că nu suntem.? E, și poate, genul proxim, singurul la care am fi îndreptățiți să aspirăm."
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
în acea zi. De regulă, în fiecare zi din secolul al XX-lea s-a născut o persoană care a ajuns mai târziu celebră. Din anumite motive, însă, în acea zi s-a născut o singură persoană care ar putea aspira la acest statut - Abdullah Atalar, un academician din Turcia". "Ironia este că, după rularea acestui program, data de 11 aprilie 1954 a devenit interesantă tocmai pentru că a fost extraordinar de plictisitoare", a concluzionat aceeași sursă.
Cercetătorii britanici: 11 aprilie 1954, cea mai plictisitoare zi din secolul al XX-lea () [Corola-journal/Journalistic/70978_a_72303]
-
își aprindă și o țigară, Cînd s-a întors femeia nu mai era în compartiment, dar parfumul ei rămăsese, ceea ce l-a făcut pe Mircea să creadă că ea se dusese la celălalt capăt al vagonului să se ușureze. Îi aspiră el parfumul pînă se uită în sus și vede că în plasa pentru bagaje nu mai era nimic. Geamantanul lui dispăruse. Trage semnalul de alarmă și trenul se oprește. Cînd a ajuns la Medgidia, Mircea era mulțumit că scăpase de
Femeia cu voal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7096_a_8421]
-
Ucideți povestea și n-o să mai existe știința. Cităm și traducem, pentru cititorii noștri, partea cea mai savuroasă din acest interviu. "Știința modernă a luat forma poveștii, scrieți în cea mai recentă carte a dumneavostră, Récits d'humanisme. De ce? Știința aspira să fie un sistem coerent. ș...ț O poveste n-are nimic de-a face cu un sistem. Ascultați ce spun însă astăzi oamenii de știință despre timp, evoluție, paleontologie... Fac din toate acestea niște povești întrerupte de imprevizibil, așadar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
curînd umorală. Forma sa caracteristică e această asceză a discursului care se leapădă de trupeasca povară printr-o elansare spre infinitul misterului. Nedorindu-se un jurnal al accidentalului senzorial, al împotmolirii în materia absconsă a concretului, creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Mondial câteva fotografii ale unor celebrități au fost reproduse în masă cu scopul de a ridica moralul trupelor.În perioada postbelică, multe dintre imagini erau picturi idealizate, un fel de model la care orice orice femeie a vremii trebuia să aspire.În aceeași perioadă, feministele militau pentru drepturi, însă media încă nu era dispusă să facă prea multe compromisuri în ceea ce privea imaginea femeii în societate. Formele voluptoase erau adeseori însoțite de afișarea unei atitudii naive, neajutorate, stângace, însă sexy și
Pin up girls.Cum s-a transformat imaginea femeii în bun de larg consum by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/73500_a_74825]
-
românesc se întîlniseră însă - fără a recunoaște - cu mult timp înainte. Cînd, în vara lui 1870, Macedonski ajungea la Viena cu gîndul de a urma acolo cursurile Facultății de Litere, Eminescu se afla deja de cîteva luni în capitala Imperiului, aspira avid cultura germană și cultura universală, profita de fiecare zi vieneză. S-ar zice că respingerea reciprocă a avut loc chiar atunci. Cunoscător doar aproximativ al limbii germane, Macedonski părăsește curînd Viena într-o opțiune concomitent geografică și simbolică: după
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]