677 matches
-
și pe această cale - de a ne transmite o traducere a baladei noastre în limba daneză, Mioritsa, tipărită de Kristoffer Nyrop în anul... 1885, în volumul Romanske mosaiker (Reitzel, 1885, Kobenhaven), pe care o încredințăm cititorului român pentru a-și astîmpăra curiozitatea și mîndria... patriotică. (Ion Filipciuc, O traducere uitată a Mioriței. În revista „Antract”, Focșani, nr. 1, 2008, p. 7) Sub titlul Miorița străbate lumea, Ion Filipciuc publică un masiv volum cuprinzînd traduceri ale celebrei poeme române în multe limbi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sunt Întreagă? Mă pipăi și văd că nu s-a Întâmplat nimic decât că simt dureri În coapsa dreaptă și la glezna de la piciorul drept. Mă sprijin de fiul meu și mergem În casă. - Mamă, m-ai speriat! Nu te astâmperi deloc! Dacă nu Îmi spuneai să trec să iau borcanele cu zacuscă, gem și ghiveci pe care le-ai făcut și le Împarți cu noi, nu aveam să știu ce ți s-a Întâmplat. Astăzi mi-am luat ultima zi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pentru că după amiază plecam la munte cu Alexia. Ce este cu tine, cum s-a Întâmplat? Îi povestesc că ieșisem să fac cumpărături În grabă, fiindcă voiam să-mi termin treburile propuse pentru o săptămână În capăt. - Offf! Nu te astâmperi de loc! De când te știu, numai pe fugă ești! Stai liniștită, În pat, nu mai faci nimic. Ne uităm Întâi să vedem dacă ai ceva grav și dacă necesită să mergem la un doctor. - Slavă Domnului, nu am nimic, uite
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
el a fost pe fază și m-a prins În brațe. M-a dus pe balcon, unde geamurile erau deschise, m-a așezat pe un scaun și am stat până mi-am revenit din amețeală. - Mamă, văd că nu te astâmperi, deloc! Nu ai fost conștientă de pericolul care te păștea, folosind clorul Într-o camera Închisă, fără ventilație naturală? - Ba, da, dar am zis că o să termin repede plafonul și n-o să mi se Întâmple nimic rău. Am lăsat și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
din minți. Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele se supun și tac. E cald, iar popa Cucoș nu are curajul să cheme icoana. “Să se mai învețe oamenii minte, să fie mai buni. Să se întoarcă singuri la Cel de Sus Sfântul. De ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
noastră părintească de-abia acum începe! Trebuie să ne dăm toate silințele ca să facem din odorul nostru un om și un caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o lume întreagă, martir, cu aureola temniței și cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de mine, că, de ar fi vrut el, ar fi putut face să-l și spânzure, că ― zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bine ce faci, că ești ofițer și s-ar putea să ai mari neplăceri pentru asemenea îndrăzneli nesocotite. Chiar directorul de la "Parvana", și doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe față să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Apostol și-i lăudă pe Ilona că-i fată cuminte și... În glasul ei însă era atâta uimire, că Apostol nici nu îndrăzni să răspundă și se bucură când "căprioara" trecu la Ilona, s-o descoase și să-și astâmpere curiozitatea prin fel de fel de întrebări. După ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozavă, pe care adineaori, îndată ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se află în gazdă pe aici, prin vecini
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înseninată puțin, am aflat că vor să retragă pe toți soldații români din front și să-i trimită aiurea... Nu știu dacă și pe ofițeri... Dacă ar fi adevărat, ai putea răsufla și tu liniștit!... De aceea trebuie să te astâmperi acuma, Bologa, adăugă deodată cu căldură. Să fii mulțumit că ești aici și să aștepți norocul!... Ți-am mai spus eu odinioară că norocul e salvatorul nostru... ― Da... norocul și Dumnezeu, îngînă Apostol tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti cu vocea caldă:Dragul meu, eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îi face Dumnezeu cuib, mi-o aduce Pelicanul în seara următoare direct pe terasa unde încingeam petreceri în fiecare noapte. Atunci am aflat că în ziua cu privitul orizontului luase hotărârea să se despartă de fostul soț, așa că i-am astâmpărat eu pofta de răzbunare pe viață, fiind specialist în consolări. Îmi plăcea foarte mult, era foarte frumoasă. Cred că am spus asta despre fiecare fată de care ți-am vorbit. Ce să fac, mă repet, sau mă laud, sau chiar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
plecarea din Ftia, să-l învețe și să-l ocrotească, și el îl făcuse ceea ce era, iubindu-l din adâncul inimii; acum n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plecarea din Ftia, să-l învețe și să-l ocrotească, și el îl făcuse ceea ce era, iubindu-l din adâncul inimii; acum n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea și țara germanilor, obiceiurile lor alimentare: „Mâncările lor nu-s de multe feluri: poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea și-o astâmpără fără multă gătire și fără dresuri.“ Fastul și rafinamentul meselor romane fusese uitat în Occident (tot bizantinii vor readuce în Italia tradiția culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice), iar nobilimea francă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc necunoscut pe care, dar degetele mele pecetluiesc buzele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a pădurii camuflând perfect mănăstirea, nu sunt sigur de așezarea ei în întinderea verde netulburată decât de verdele mai întunecat al pădurii de brad, încerc să-i ghicesc amplasamentul, dar mi-e imposibil s-o localizez, în spatele meu muntele, îmi astâmpăr foamea cu jumătate de franzelă, nu mă ating de ouăle fierte de mama, postesc, așa cum mi-a cerut părintele Ioan, de-ar fi atât de ușor și cu sufletul, să-l saturi cu jumătate de franzelă, dar sufletul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în întunericul nemărginit al sufletului meu în urma acestei tulburătoare dezvăluiri, Da, mă pot întoarce astăzi la mănăstire! Cred că soarele e trecut de amiază când mă ridic din patul de crengi și iarbă, caut tufe de zmeură și mălaiu-caprii, îmi astâmpăr setea cu apa de izvor și, după ce fac un ultim tur acestor locuri și-mi adun forțele, încep coborâșul la mănăstire, îmi simt pe obraji barba aspră, obrajii supți și în fundul orbitelor ochii mă dor, abia cobor pe pantele abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi face bine această baie de căldură umană ce-o simt dogorind în interiorul acestei familii, fetițele se iau după mine în poiană, e soare și bine, ele râd din orice și sar de gâtul meu să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc mie, eu încerc să le desenez în chip de îngeri, și când mă concentrez asupra buclelor blonde a celei mai mici, aplecată spre margarete, cealaltă îmi sare pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim se odihni pe treptele spitalului. Doctorul Ransome și doctorul Bowen se Întoarseră din biroul comandantului și imediat se Închiseseră În dispensar cu cele patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]