690 matches
-
intensă încît depășeam cu mult doza prescrisă. Vocea Domnișoarei ri devenea atunci ușor revoltată și chiar amenințătoare. — Doisprezece, murmura Domnișoara ri cu o notă de imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau însă decît să agraveze cazul meu de dependență ludică. nu mai întîlnisem nicio femeie cu un astfel de apetit pentru joc. toată relația noastră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om din Serviciu și nu din alte motive, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu foc - apoi iar ieșeau cu țoluri în cap și lunecau cu opincile prin glod. Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca un drac cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă. Boierul, plictisit ca totdeauna de asemenea vreme, nu mai avea ce face în căsuța lui. Vânduse grâul și porcii îngrășați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o dată s-aud cânii țâhnind în sihlă... De la prag, din umbra tinzii, se auzi deodată, nemulțămit, glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sânt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. ― Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim se odihni pe treptele spitalului. Doctorul Ransome și doctorul Bowen se Întoarseră din biroul comandantului și imediat se Închiseseră În dispensar cu cele patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele cu greutate. Iar mi te uiți ca un cioclu! Pe chipul tău stă ferecată o liniște care mă înspăimântă. - Astâmpără-te, interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful la o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece și albă. - Ai întârziat cu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să mă obișnuiesc din nou cu locul și să-mi astâmpăr zbuciumul inimii. Privesc în jur. Parcă nu s-a schimbat nimic. Caut cu atenție spre chilie. Nici aici nu se vede vreo schimbare... “Înseamnă că dragul meu prieten este încă în stare să țină lucrurile în mână.” Intru pe aleea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă interesează semnificația sa. Motivul „blestemarea/binecuvântarea unor copaci” este vechi și răspândit în mito-folclorul european și asiatic (14, II, p. 40). El se regăsește, de exemplu, și în textul Noului Testament, unde Isus blestemă smochinul care nu i-a astâmpărat foamea (Marcu, XI, 12-21). Oskar Dähnhardt a tratat pe larg motivul, relevându-l în zeci de ipostaze în folclorul mitic și în textele religioase ale Eurasiei, din vestul Europei până în estul Indiei. În acest cadru, Dähnhardt a citat și legenda
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, în chip necugetat, să aducă înaintea oamenilor simpli șcuvintele dumnezeieștiț, el se astâmpără și astfel își redobândi sănătatea șmințiiț. 316 „Am aflat”, mai zicea el, „de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i astâmpăraseră foamea și oricum le trecuse În contul micului dejun, intră să ia prânzul la micul restaurant de vizavi de casă. Doar că nu mai ținea minte dacă patroana se numea doamna Schneidmann sau doamna Schneider. Hotârî să parieze pe Schneidermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întunecată a nervilor ei, În coloana ei vertebrală. Sau ca și cum devenise carne din carnea ei. Până când atingerile și plăcerea Încetară să mai fie rezultatul relației dintre un bărbat și o femeie și se preschimbară Într-o singură ființă, care Își astâmpăra setea. În după-amiaza aceea se simțise nu ca un bărbat care se Împreunează cu o tânără femeie, ci ca și cum ar fi trăit dintotdeauna În pântecul ei, care nu mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ridicol argument! Cine se conduce după presimțiri, deși sunt semnale superioare? Nu era rolul ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La coafor, într-o dimineață, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se grăbi într-acolo. Prin oglinzi, Nory, ce-și potrivea tunsoarea, o zărise. O boxă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina sosea dezarmată la locul delictului. Dar ce era acum de făcut? Căci ceea ce i se părea deslușit era că trebuie făcut ceva . Cum să trimită fata de acolo fără știrea lui Lică? . . . Cum să spună lui Rim să se astîmpere? Ici-colo o apucau și toiuri de indignare! Ce neobrăzare pe nemernica de Sia! Ce nerușinare pe păcătosul de Rim! In casa lor! ... O fată ocrotită de ei! ... a lui Lică! . . . Căci era bine înțeles că nici Rim, nici Sia nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
singură de-acolo, ceea ce Lina prefera din cauza lui Lică. îi era însă silă de convorbire: "Te pomenești că plânge, măgărița!" La ideea asta Lina ezita. își amintea din nou traiul îngeresc de deunăzi, fără a-i cerceta pricinile: Dacă se astâmpăra, măgărița, ce bine era! Au pe dracu în ele! Să nu lase lumea în pace!'' Lina' arunca toată vina pe Sia. Se gândea la măritișul fetei cu unul din gemeni, deși proiectul era numai în închipuirea ei ,.O mai vrea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a doua galaxii. Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași știre: nu mai aveau suficientă hrană. Anabis își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care Ionel Bandrabur a... uitat să le șteargă. Fără îndoială există, printre însemnări, și unele care merită atenție. Însă predomină cele care seamănă cu aforismele și sfaturile din almanahuri. Un ultim exemplu: „Mâncând în liniște, fără grabă, mestecând prelung, ne astâmpărăm foamea cu o cantitate mai mică de alimente și ne ajutăm digestia. Este de dorit ca meniul să înceapă cu legume și fructe, pentru că astfel vitaminele și sărurile minerale sunt mai bine asimilate.“ Mai lipsea o precizare: „Dacă apar manifestări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mâncarea caldă ce-i aștepta acasă. Politețea plină de înțelepciune, condescendența aproape cu care era tratat îl înfuria pe fermier; și se opri în mijlocul unei fraze, izbind cu pumnul în masă, încât chipurile se întoarseră spre el și picioarele se astâmpărară. — Jonas! strigă fermierul. În conul de lumină păși un bărbat înalt, între două vârste, cu o față blândă. Dar acum privirea îi era întunecată. Fermierul i-o surprinse și se pregăti să-l înfrunte. Omul ăsta lucra de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
unul la fel. Deodată Lenora se sculă brusc; își frânse mâinile, dete capul pe spate, strânse dinții, își mușcă apoi pumnii și foarte palidă, fără răsuflare, căzu la loc pe scaun, pe când Lina îi uda fruntea ci, ptar. - Să te astâmperi, îți spui! ... Ce e prostia asta! Femeie cu minte. Te lași în voia nervilor! N-ai nici o voință. . . Ești cu copil bătrîn! N-ai avut niciodată necazuri, și la întîia supărare îți dai turnul! Nu vezi în ce stare ți-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mahalalei fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se căzu pe Nory la o podișcă, unde moșu oprise brusc și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]