1,837 matches
-
fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică memorială construită după proiectul lui Alexei Șciusev. O planetă minoră, 2869 Nepriadva, descoperită în 1980 de astronomul sovietic Nikolai Cernîh a fost numită în onoarea victoriei ruse asupra tătaro-mongolilor.
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
grec, considerat de mulți autori ca fiind părintele algebrei. Nu se cunosc prea multe date despre viața sa. Paul Tannery susține că ar fi trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr. Uneori este confundat cu un astronom omonim, despre care a scris Hypatia și despre care a considerat că a trăitîn secolul al V-lea d.Hr. Într-o antologie greacă există un epitaf în versuri care exprimă o problemă priind datele vieții lui . Soluția problemei dă
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
Marea Londra după din 1666. Capodoperă să arhitecturală, Catedrală Saint Paul, a fost terminată în 1710. Educat în limbile latină și engleză și studiind la Oxford University, Wren a fost un om de stiinta remarcabil al timpului său, excelând că astronom, geometru, matematician, fizician și arhitect. Fondator al prestigioasei Royal Society, al cărei președinte a fost între 1680 și 1682, a fost deopotrivă apreciat ca om de știință de către alți doi mari savanți comtemporani lui, Șir Isaac Newton și Blaise Pascal
Christopher Wren () [Corola-website/Science/319527_a_320856]
-
contact, separarea grupelor de sânge și producția explozibilului plastic Semtex. Oameni de știință remarcabili care au trăit și au lucrat pe pământ ceh au fost: Mulți alți oameni de știință au avut legături cu zona Cehiei, între care se numără astronomii Johannes Kepler și Tycho Brahe, fondatorul psihanalizei Sigmund Freud, fizicienii Ernst Mach, Albert Einstein, inginerul Viktor Kaplan și logicianul Kurt Gödel. Economia Cehiei obține un venit substanțial din turism. În 2001, câștigurile totale din turism au ajuns la 118,13
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Anton (sau Antonius) Maria Schyrleus (de asemenea, Schyrl sau Schyrle) de Rheita (1604-1660) (în cehă Antonín Maria Šírek z Reity) a fost un astronom și optician. El a inventat mai multe lentile de mărire și inversoare oculare și a fost creatorul telescopului lui Kepler. „Lucrurile par mai vii cu telescopul binocular”, scria el, „de două ori mai mari și mai luminoase, ca să spunem așa
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
În prefața la cartea sa, care includea o dedicație către a Isus Hristos și Ferdinand al III-lea, Schyrleus a declarat cu îndrăzneală că, după ce a meditat o lungă perioadă de timp cu privire la sistemele lui Ptolemeu, Copernic, Tycho Brahe și alți astronomi, el a fost convins că toți acești oameni de știință au avansat teorii inutile. El a dedicat lunile lui Jupiter Papei Urban al VIII-lea, numindu-le "Astres Urbanoctavianes". De asemenea, a scris că Saturn avea doi „tovarăși” și că
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
din papirus, păstrând 250 000 volume colectate din întreagă lume. A fost distrus la finele antichității. Cărțile erau aduse de vasele comerciale pentru a fi copiate de scribi și returnate. În Alexandria erau cărturari invitați că poeți, gramaticieni, savanți, medici, astronomi, ramurile științifice dezvoltându-se în Alexandria. De asemenea, au fost testate invenții că motorul de aburi a lui Heron, care a scris "Pneumatica". Eratostene a estimat circumferința planetei cu o eroare de 500 de km, creând prima harta a lumii
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
din plăci de bazalt și cu structura din lemn și hâre oka, o casă rotundă din piatră. Mai exista și alte structuri din piatră denumite Tupa și care seamănă cu Hâre Oka cu diferența că acestea sunt locuite de către preoții astronomi și sunt ridicate în anumite locuri de pe coasta de unde se poate observa în cele mai bune condiții mișcările astrelor. În interiorul așezărilor se mai pot întâlni Hâre Moa (coteț), structuri alungite din piatră și care serveau la adăpostirea păsărilor domestice pe timpul
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
arheologilor de după 1975 : zidul arab de la Cuesta de la Vega, turnul de la Plaza del Oriente și vestigiile unui apeduct de la Plaza de los Carros. În secolul al X-lea, s-a născut Maslama al-Mayriti în Madrid, supranumit "Euclide din Andaluzia", un astronom important și fondatorul unei școli de matematică în Cordoba. După regatul musulman de la Toledo a fost cucerit de Alfonso al VI-lea de Leon și Castilia, orașul Madrid a intrat sub controlul forțelor creștine în 1085, fără ca acestea să întâmpine
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
care apar imobile pe bolta cerească. Această mișcare aparentă, dacă este urmărită o planetă pe cer de la o noapte la alta, a fost observată foarte devreme de oamenii tuturor civilizațiilor, însă complexitatea sa a rămas timp îndelungat un mister pentru astronomi, până la identificarea acestei mișcări aparente ca rezultantă a curselor eliptice ale Pământului și ale celorlalte planete în jurul Soarelui. Dacă planetele Sistemului Solar sunt vizibile noaptea pe cer, este pentru că ele reflectă lumina Soarelui, contrar stelelor care strălucesc datorită energiei luminoase
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
căruia i-a fost asociat câte un simbol astrologic. În ordinea depărtării crescânde față de Soare, aceste opt planete sunt: Planetele Sistemului Solar se pot împărți în două categorii: Istoric, Pluto a fost considerat ca planetă de la descoperirea sa (1930). Apoi astronomii au reconsiderat acest statut constatând că era vorba de un obiect de un tip relativ curent după anii 2000. Ei au recalificat obiectul Pluto (la 24 august 2006) deoarece s-au descoperit și alte obiecte transneptuniene de talie comparabilă în
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
uriașe, de ordinul anilor-lumină (1 an-lumină = 9,4605284 × 10 kilometri). În iunie 2008 se cunoșteau deja ceva mai mult de 300 astfel de planete, numite planete extrasolare sau și „exoplanete”. În februarie 2010 numărul lor a trecut de 400. Însă astronomii apreciază numărul total al planetelor extrasolare numai în galaxia noastră — Calea Lactee — ca fiind de cel puțin 100 de miliarde. Din cauza marilor distanțe și lipsei de lumină proprie, planetele extrasolare nu pot fi văzute direct prin mijloace optice. (O excepție o
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
este un obiect din apropierea Pământului descoperit de astronomul american James Scotti pe 6 noiembrie 1991. Datorită orbitei sale neobișnuite și a variației rapide a luminozității, au existat speculații că poate fi un obiect artificial sau chiar de origine extraterestră. În ultimii ani, cu toate acestea, au avut loc
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
au construit biblioteci, au tradus texte vechi, în general pornind de la siriacă sau de la pehlevi (persana medie). O numerație alfabetică, aditivă, era în uz, ca și la cele mai multe popoare ale căror alfabete au derivat din cel fenician. Cu vizita unui astronom indian la curtea califului Al-Mansur, la Bagdad, acesta din urmă a realizat importanța științelor indiene. L-a însărcinat pe Al-Fazari, în 772, să traducă în arabă tabelele astronomice indiene. Spre această perioadă sunt traduși Aryabhata și Brahmagupta. Spre 820, califul
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
Audouin Charles Dollfus (n. 12 noiembrie 1924, la Paris - m. 1 octombrie 2010) a fost un fizician, un astronom și un aeronaut francez, specialist al Sistemului Solar și descoperitor, în 1966, al lui Janus, un mic satelit natural al lui Saturn. Pionier al explorării spațiale, a efectuat numeroase zboruri în balon echipat cu telescop, cel mai spectaculos fiind cel
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
a evoluat, încă de la o vârstă fragedă într-un mediu care i-a marcat întreaga viață. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din Paris unde a obținut, în 1955, doctoratul în fizică. Începând din 1946, a lucrat ca astronom la secția de astrofizică a Observatorul din Meudon unde i-a succedat Maestrului său Bernard Lyot, după decesul prematur al acestuia din urmă. A condus îndeosebi Laboratorul de Fizică a Sistemului Solar. O mare parte din lucrările sale au fost
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de fier dădea rezultate mediocre și a hotărât că cel mai bun acord cu datele este obținut cu rocile magmatice cafenii închis cu granulație
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
intrat în coliziune cu aceasta, în luna iulie 1994. Cometa a furnizat prima observație directă a unei coliziuni din afara Pământului cu obiecte ale Sistemului solar. Aceasta a generat o mare acoperire mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul solar. Cometa a fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul solar. Cometa a fost descoperită de astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy și Philippe Bendjoya. Cu puțin timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993, pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt de 40
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele « cicatrici » lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra mare pată roșie și au persistat timp de câteva luni. Astronomii Shoemaker, Levy și Bendjoya au descoperit cometa "Shoemaker-Levy 9" în noaptea de 24 martie 1993, pe când urmau un program de observații care vizau descoperirea unor obiecte din apropierea Pământului. Cometa apărea pe o fotografie luată cu "telescopul Schmidt" de 0,4
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
mai apropiată, iar fragmentarea cometei s-a produs probabil în acel moment. Fiecare fragment al cometei a fost desemnat printr-o literă a alfabetului, de la «fragmentul A» la «fragmentul W», metodă folosită precedent pentru cometele îmbucătățite.. O caracteristică interesantă pentru astronomii specialiști ai planetelor este faptul că cele mai bune soluții orbitale sugerează că "Shoemaker-Levy 9" va trece la de kilometri de centrul lui Jupiter, o distanță inferioară razei planetei, ceea ce înseamnă că există o foarte mare probabilitate ca "Shoemaker-Levy 9
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
seria de fragmente trebuie să intre în atmosfera lui Jupiter într-o perioadă de circa cinci zile. Descoperirea unei comete susceptibile să intre în coliziune cu Jupiter au suscitat o mare agitație în rândul comunității astronomice și mai ales, întrucât astronomii n-au mai văzut niciodată până atunci două corpuri importante ale Sistemului solar să intre în coliziune. Numeroase studii ale cometei au fost întreprinse, iar atunci când orbita a fost precizată, posibilitatea unei coliziuni a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să fie o ocazie unică pentru oamenii de știință să observe interiorul atmosferei lui Jupiter întrucât coliziunile, în principiu, provoacă erupții de materie începând de la straturile atmosferice care sunt de obicei ascunse de nori. Astronomii estimează că fragmentele vizibile ale cometei variază de la câteva sute de metri la câțiva kilometri diametru, ceea ce sugerează că "Shoemaker-Levy 9", la originea sa putea avea un nucleu mai mare decât al cometei Hyakutake, devenită foarte strălucitoare când a trecut
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
se propagă de-a lungul planetei, prin creșterea ceții stratosferice pe planetă din cauza prafului degajat în timpul impactului, cât și o creștere a masei inelelor lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum pentru o
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]