580 matches
-
să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos, unii dintre mădularele scaunelor judecătorești estraordinare nici cu cât nu o bagă în samă [...], asupresc și terorizează [...],. libertatea cea adevărată rău înțelegând-o”. În consecință, Bem repeta decretul de amnistie, ordonând să fie respectat, invita pe cei ce au avut de suferit să i se adreseze direct și desființa „tribunalele de sânge”. Intervenția externă militară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce T. N. Granovski se întreba „cum vom porni noi la eliberarea celor care sînt asupriți în Turcia când la noi întreaga orânduire socială se bazează pe aceleași principii, când Polonia noastră geme sub povara unui jug pe care-l urăște ?”; poporul - continua Granovski - se teme că succesele armatelor rusești vor aduce guvernului „și mai multă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de regimul Vichy. Abia multe luni mai târziu, în Alpi, în timpul petrecerilor-surpriză alături de fetele din regiune și de băieții din Rezistență, tânărul a avut îndrăzneala să flirteze din nou. Încetul cu încetul, mustrările de conștiință și scrupulele morale care-l asupreau s-au risipit. Jocuri interzise Acest climat moralizator și apăsător a cărui usturime o simțise din plin tânărul Michel și, alături de el, alte milioane de francezi devine și mai împovărător prin prezența cotropitorului german. Interdicției morale dictate de mareșalul Pétain
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
istoria Principatelor conduce la construirea unui discurs al dezvoltărilor interne în jurul a doi poli: pe de o parte, clasele înstărite se supun directivelor externe și trec de la subordonarea față de otomani la o servilitate pro-rusă; pe de altă parte, poporul, victima asuprită prin aranjamentele impuse, reprezintă adevărata rezistență a spiritului național împotriva opresiunilor externe. Acest schematism, care aparține romanticilor din perioada 1830-1850, dovedește dificultatea de a articula două peisaje acela al granițelor balcanice ale Europei și acela al capitalelor luminate ale Vestului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acceptarea relativului, are tendința de a fi interpretat ca fiind corupt. Reflecția asupra politicului, statului și dreptului, lipsește din demersul lui Noica. Încă o dată, filosofia românească dominantă părăsește cîmpul politic, de care vrea să se desprindă pentru că, în prezent, acesta asuprește și pentru că el a fost abătut de la calea dreaptă prin influențele străine dintre cele două războaie. Elitismul tragic al elitelor "noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente"317. Într-o singură frază Tarde încearcă să-și regleze conturile cu toate capetele înfierbîntate ale Revoluției, vărsîndu-și propriul venin asupra poporului care s-a ridicat împotriva unui regim ce îl asuprise veacuri de-a rîndul, îl jefuise fără rușine, umilindu-l pe tot întinsul țării. Cu această ocazie, francezul își strigă încă o dată disprețul față de cei care i-au permis lui, descendent al unei familii aparținînd celei de-a Treia Stări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Rusiei și României au avut loc tratatele de pace care, deși, au recunoscut independența României, ne-au impus anumite condiții, precum modificarea articolului 7 din constituția din 1866 și ne-au răpit cele trei județe din sudul Basarabiei. Austro-Ungaria, care asuprea milioane de români, urmărind atragerea României în sfera ei de influență, a recunoscut prima independența. I au urmat apoi Turcia și Rusia. În 1879 Italia realiza și ea actul de recunoaștere oficială a independenței. Germania, Anglia și Franța recunoșteau independența
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
noapte bună și torțele erau luate și duse de-acolo. Tommaso continua să se zbuciume în mii de gânduri. Va trebui inventat un loc unde să se poată trăi în pofida spaniolilor și a Sfintei Inchiziții, în pofida tuturor celor care îi asupresc pe ceilalți și pretind tot felul de privilegii. Cei vechi din Egipt și din Grecia, pentru a-și rezolva problemele, au inventat miturile. E nevoie ca și eu să născocesc o poveste în care să pot transfera dorința mea de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a cere vreun har. Așa a procedat Ioan Botezătorul atunci când unii iudei, soldați în serviciul romanilor ori al lui Irod, i-au cerut profetului botezul de pocăință. La întrebarea acestora: Noi ce trebuie să facem?, Ioan le răspunde: Să nu asupriți pe nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți de solda voastră (Lc 3, 14). Contextul evanghelic ne spune că acești soldați, atașați vameșilor în strângerea taxelor, erau foarte rău văzuți de popor, pentru că, în virtutea meseriei lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îngeri?, apare incontestabil refuzul violenței ca sistem de apărare și de luptă. Chemarea la nonviolență, tocmai când se vorbește de legiuni exprimă o atitudine generală relativă față de refuzul unei intervenții militare. Cuvintele lui Ioan Botezătorul adresate unor soldați: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Lc 3, 14); se poate observa un fel de ambiguitate din moment ce nu există nici o interdicție de a participa la luptă; soldaților le este interzis să asuprească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Lc 3, 14); se poate observa un fel de ambiguitate din moment ce nu există nici o interdicție de a participa la luptă; soldaților le este interzis să asuprească. Discursul este considerat în contextul văzut de precursorul lui Cristos. Dacă există o evoluție-depășire în antica și noua Lege iudaică, tot astfel trebuie să fie presupusă și o evoluție-completare între precursor și revelația evanghelică. Comportamentul lui Isus din Ghetsemani. Evangheliștii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
3, 14 ne vorbește despre niște soldați care au venit să asculte predica de penitență a lui Ioan Botezătorul (+35 p.Chr.), care l-au întrebat zicându-i: „Noi ce trebuie să facem?“, iar el le-a zis: Să nu asupriți pe nimeni. Un răspuns identic a adresat și strângătorilor de impozite: nu le cere să renunțe la meseria lor și nici la modul lor de viață, ci să practice simpla moralitate. E importantă precizarea soldaților, chiar dacă trebuie să ne gândim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
implicite ale mentalității creștine, care ar fi putut să-i țină pe creștini departe de armată. Deși creștinul nu are o patrie, el trebuie să ofere lumii un sprijin, să aibă o iubire necondiționată față de aproapele, fiindu-i interzis să asuprească ori să folosească violența împotriva celui slab. În această situație e puțin dificil să-l vedem înrolându-se benevol, întrucât implicarea sa ar fi însemnat recunoașterea apartenenței la o patrie pământească și cedarea în fața statului, care recurge la agresiune pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin de dreptate, care nu admitea ca cel puternic să-l asuprească pe cel slab. El interzicea prestarea serviciului militar doar celor consacrați Domnului, întrucât, așa cum se țineau departe de onorurile pământești, tot astfel trebuiau să fie și de cele militare, contrare stării religioase. Consimțământul și aprobarea vieții militare relevate de elogiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oprimați, să fie săvârșite de către soldați; vrem ca și ei să asculte Evanghelia. Nu milităria, ci răutatea te împiedică să faci binele. Soldații creștini aveau obligația să fie buni chiar și în timp de război: le era oprit să-i asuprească pe cei săraci și trebuiau să aibă milă de cel care se preda, nemaiavând arme prizonierul nu mai constituia un pericol, fiind vrednic de respect. Soldații puteau să-și păstreze, în opinia episcopului african, un suflet liniștit chiar și în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a pune accentul pe valoarea exemplară a martirului, pe mărturie, pentru încurajarea cititorilor. Literatura creștină a acestei perioade se situează în perspectiva luptei escatologice, unde persecuția devine semnul și criteriul celor aleși: prezintă martirul ca fiind un om drept, asuprit de cei nelegiuiți, destinați pedepsei finale. Dezvoltarea literaturii hagiografice, imediat după perioada persecuțiilor, va contribui la dispariția celei mai mari părți a prezentărilor ori a proceselor-verbale ale martirilor în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune o conștiință marginală opozițională pentru „supraviețuirea în condițiile tehnoumane” ale dominării transnaționale. Conștiința cyborgică devine în acest caz un concept legat de strategiile opoziționale ale grupurilor asuprite prin intermediul tehnologiilor comunicaționale ale puterii. Teoretizarea acestei conștiințe diferențiale se adresează noțiunii de dragoste în contextul supraviețuirii și al rezistenței față de condițiile impuse de cultura transnațională a lumii dominante. Spațiile virtuale devin, în acest context, spații ale afecțiunii și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Dacă mă gâdili, nu chicotesc? Dacă îmi dai otravă, nu mă sfârșesc? ... Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm? ... Dacă suntem la fel cu voi, în toate celelalte, vă vom semăna și întru aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care este smerenia creștinului? Răzbunarea! Dacă un creștin asuprește pe un evreu, care va fi răbdarea evreului, după câte a văzut, la voi, creștinii? Răzbunarea, vezi bine! Neomenia pe care mi-o predici, voi face-o faptă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm? ... Dacă suntem la fel cu voi, în toate celelalte, vă vom semăna și întru aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care este smerenia creștinului? Răzbunarea! Dacă un creștin asuprește pe un evreu, care va fi răbdarea evreului, după câte a văzut, la voi, creștinii? Răzbunarea, vezi bine! Neomenia pe care mi-o predici, voi face-o faptă și, ar fi rău, da n-aș trece dincolo de ce m-ai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dificultatea principală legată de consensul rațional nu ar fi atât diversitatea pozițiilor morale ale membrilor unei societăți (ca să nu mai vorbesc de problemele practice ale construcției unui sistem politic capabil să traducă diversitatea în consens fără a-și manipula sau asupri cetățenii), cât a) cristalizarea spontană a consensului în proiect utopic, având ca rezultat inevitabil violența, și b) caracterul imprevizibil al istoriei, din care decurge imposibilitatea proiectelor pe termen lung5. Potrivit lui Gray, Popper, ca și Mill din perspectiva pomenită mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
subiect și predicat : „Acesta nu e un război religios. E un război pentru neatârnare”. E vorba de războiul cu turcii, pe care Mihai l-a condus mereu ca un erou al creștinătății, atât pentru Liga Creștină, cât și pentru popoarele asuprite de otomani din Balcani. Replica „ateistă” nu e adresată interlocutorilor din film, ci spectatorilor. Faptul că Mihai s- a dovedit un lider legat de sistemul feudal, care și-a gândit acțiunile politico-militare raportându- se la familiile nobiliare din cele trei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să se înmulțească”. Aha, iacătă hitleristul ! Doar suntem în Germania, ne spunem, lămuriți pe loc. Dar câteva zeci de secunde mai târziu, personajul basculează de la extrema dreaptă la extrema stângă : „Îmi vine să vomit. În ziua de azi, fiecare e asuprit. Nu mai observăm că ne băgăm în rahat ca să câștigăm bani. Am bani, am foarte mulți bani, dar sunt mulți oameni care nu au deloc. Toată viața am jefuit !”. Ce spirit de economie scenaristică, să îndeși extremiștii în același personaj
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori cât mai vii suferințele clasei asuprite în contrast cu cruzimea, violența și parazitismul claselor asupritoare, profesorul "trebue să provoace în elevi sentimentul de ură pentru tot ce este vechi, perimat, contrarevoluționar". Ura este astfel instituită ca principiu fundamental în "educarea elevilor în spiritul concepției revoluționare despre lume" (ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nască, se crede că i-a făcut cineva "de ursită" și trebuie "descântată", atât ea, cât și "casa" pe care o ține: "Ho! Vacă roșă, / Poroșă, / Ho! Vacă neagră, / Poneagră, / Nu-ți amesteca / Blidele / Și lingurele / Și strachinile / Nu te asupri, / Nu te nărăvi, / Nu te năvăli, / Nu te năpăsti, / Copiii nu-mi sărăci! / Nu te amesteca, / Nu te apuca. / Nu amesteca, / Copiii tăi cu-acesteia! / Nu te apuca / Oalele, / Tindeicile / Și strecurătorile. / Casa / Și masa." 91 După botez, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]