541 matches
-
administrația română, refuzul de a accepta autodeterminarea românilor și manevrele menite să ducă la revizuirea tratatelor de pace. A pus la stîlpul infamiei caracterul reacționar al instituțiilor maghiare medievale, a atacat "cultura subgermană" a ungurilor și le-a amintit de asuprirea din trecut a românilor, încheind: "vrînd să restabilească monstruoasele și imposibilele granițe medievale (ale Ungariei), oamenii aceștia (care doresc așa ceva) nu-și dau seama de implicațiile politice și sociale și de eventualul preț"35. Ulterior, a scris o serie de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lume poate fi creată cu ajutorul a cîtorva discursuri". Supt trei regi, București, 1932, p. 242 22 R. W. Seton-Watson (admirator al lui Kossuth și prieten al ungurilor) a venit în Ungaria la începutul secolului ca să respingă acuzațiile aduse Ungariei de asuprire a celorlalte naționalități. Cînd a văzut situația din Transilvania și din alte părți și-a schimbat radical poziția și a permis Marii Britanii și întregii lumi să afle realitatea. R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians, Cambridge, England, 1934, pp.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realitatea. R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians, Cambridge, England, 1934, pp. 394, 395, 401 și 428. 23 Un consul britanic din timpul secolului al nouăsprezecelea afirma: "Poate că nu există un alt popor care să trudească sub o asuprire mai crîncenă, datorată efectului puterii despotice, și mai împovărată de impozite și taxe decît țăranii din Valahia și Moldova." W. Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, London, 1820, p. 155. 24 Ștefan Zeletin, strălucitul economist liberal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1912), viitorul lider țărănist Ion Mihalache i-a trimis lui Iorga o explicație foarte diferită intitulată: "Învățător-Instigator". Analizele lui Mihalache nu conțin nici un element antisemit; el sesizează răspîndirea exploatării, a ignoranței și a lipsei de educație. Sînt relatate multe dintre asupririle insuportabile la care era supusă țărănimea. Mihalache respinge acuzațiile de anarhie. Dacă învățătorii, oamenii conștienți și cu educație, scot la iveală relele, sînt considerați drept instigatori care îndeamnă la revoltă. Dar istoria va stabili cine au fost adevărații instigatori". Vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din timpul alegerilor din 1910 din Ungaria au provocat reacții negative în Occident. Clémenceau a condamnat "națiunea liberă maghiară" pentru că-și reprima naționalitățile și însuși fiul lui Garibaldi (în ciuda admirației tatălui său față de Ungaria) i-a blamat pe unguri pentru asuprirea "românilor latini" 201 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 172-175 202 Op. cit., vol. II, p. 144. Vezi și Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919, p. 64 203 În Oameni cari au fost, vol. II, București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
complicat și mai mult În ianuarie 1968. De la sfârșitul lui noiembrie 1967, la teatrul universității se juca piesa lui Adam Mickiewicz Amurgul strămoșilor. Scrisă În 1832, dar periculos de actuală (ea Înfățișa rebelii din secolul al XIX-lea luptând Împotriva asupririi), piesa a atras un public vioi și remarcabil de implicat. În ianuarie, autoritățile au anunțat că spectacolele trebuie anulate. După ultima reprezentație, sute de studenți au mărșăluit spre monumentul lui Mickiewicz din capitala Poloniei, denunțând cenzura și cerând un „teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a birui, avem datoria să ne rugăm precum marii voievozi înaintea bătăliilor și să luptăm. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu numai lichidarea fărîmițării omenirii în state mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p. 264). Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
morale a poporului muncitor, fără deosebire de naționalitate, pe drumul construirii socialismului" (Roller, 1952, p. 752). Aceeași rezoluție adoptată în Plenara CC al PMR definește naționalismul ca o ideologie burgheză întemeiată pe o "politică de dezbinare, de subjugare și de asuprire a popoarelor". Zvâcul antinaționalist al doctrinei comuniste se face simțit prin catalogarea naționalismului drept "cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-au imaginat pentru combaterea naționalismului, iar comuniștii români îl administrează ideologic, este internaționalismul proletar, "arma cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Prin această luare de poziție explicit antinaționalistă poate fi consemnat un moment critic de torsiune a concepției despre naționalitate în imaginarul politic românesc. Naționalismul etnic, configurat către sfârșitul secolului al XIX
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
luptei de veacuri a poporului [român] împotriva exploatării" (Roller, 1952, p. 6). Înlocuind ideea națională ca vector al istoriei românilor, istoriografia socialistă restructurează desfășurarea istorică a poporului român în funcție de marile momente de tensiune socială, exprimate prin răscoale și revoluții împotriva asupririi. Momentele critice care punctează firul istoric devin Răscoala țăranilor de la Bobâlna (1437), Răscoala condusă de Gheorghe Doja (1514), Răscoala țărănească a lui Horea, Cloșca și Crișan (1784), Răscoala populară sub conducerea lui Tudor Vladimirescu (1821), Răscoala țăranilor din 1888 și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reconstrui noua formulă națională a memoriei românești, este regăsibil în același Program..., unde este realizată o "retrospectivă sintetică" a existenței bimilenare a poporului român, reliefând "rolul maselor largi populare în lupta îndelungată și grea pentru progres social, împotriva exploatării și asupririi sociale și naționale, a dominației străine, pentru apărarea ființei sale, a libertății și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării muncitorești și socialiste, a cărei intrare în arena socială este oficializată în 1893 prin înființarea Partidului Social-Democrat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al "răscoalei populare" (Daicoviciu et al., 1984, pp. 216, 213). Momentul protocronist este și el vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ion Trușan reclamă pe Diaconu Darie pe motivul că-i „cere dijmă”, deși locuiește - scrie Ion Trușan - „de mic copil și are moșie din vechi bătrâni”, fără să fi fost supărat cândva „nici cu o ceriri de dijmă sau altă asupriri”. El își revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș și „la cheltuiala moșii am tras împreună analogul ce m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]