1,059 matches
-
mitologiei, al imaginației, al genurilor sau al curentelor artistice. Pe de altă parte, (non)temporalitatea operei de artă are capacitatea de a oferi opera mare sau capodoperele, prin faptul că aceste opere speciale sunt lipsite de o istoricitate și sunt atemporale. Opera de artă poate fi definită în opoziție cu istoricitatea fiindcă o depășește prin spiritul viu al metamorfozării obiectivante. Opusă istoricității, opera de artă are capacitatea de a intra într-o interpretare repetitivă cu perspective noi: opera de artă este
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
propoziții și suportul material, care oferă realitatea obiectului său. Simbolul, imaginea, prezența sau narativitatea sunt numai o parte constituentă a literaturii ce-i definesc idealitatea. Altfel spus, dacă orginea temporală este dată de publicarea romanului Ulise, narativitatea sa simbolistică este atemporală și nu constituie, după cum spune Ingarden, doar o parte a sa, ci oferă existența reală autonomă a romanului. Perisabilitatea lui prevede, în special, natura sa materială, reală, în timp ce narativitatea este supusă distrugerii prin uitare. Există anumite teorii 14 care identifică
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
determinată de un titlu. Stratul lingvistic își face simțită prezența în descifrarea narativității operei fotografice. Titlul are funcția de a oferi un imbold criticului sau privitorului în a înțelege sau a localiza spațiul și timpul imaginii reprezentate. Obiectul reprezentat este atemporal și aspațial, dar este redat într-un timp și spațiu concret deoarece "[...] fotografia nu creează eternitate, așa cum face arta, ea îmbălsămează timpul, salvându-l de la propria corupție"8. Elementul principal în determinarea narativității imaginii este oferit de culoare. Fotografia poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înfășoară în ultima răsfrângere a golului, acolo unde ne întâmpină "o abdicare cețoasă/ a monadelor și-o pace contrasă". Ultim în care se desfășoară lumina dintâi, căci în timpul contras, retras în nemanifestare, ceea ce apare și apariția ca atare arată sălașul atemporal al miezului inaparent, locul sâmburelui 17: "tot mai aproape de tine tu altul/ sub comuna coajă-a nopții-n micșorare". Apropierea de acest loc e o înaintare către pretimpul identității originare, în vechimea altui nivel de realitate în care tu și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viziunilor despre lume din cele trei domenii limitrofe. Făcând o paralelă între determinațiile istorice și pretențiile "științifice" ale diverselor metafizici, filozoful german constată existența unei tensiuni de neînlăturat între cele două aspecte la nivelul tuturor sistemelor care vizează un adevăr atemporal sau etern. Acest conflict irezolvabil îl conduce la concluzia că orice viziune despre lume are un caracter relativ (dar îndreptățit în limitele premiselor pe care fiecare filozof și le asumă). De aceea, Dilthey socotește că a venit vremea să se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, notele 4 și 5). Întrucât istorismului i-am rezervat în continuare un capitol special, ne vom opri aici, în primul rând, asupra caracteristicilor spiritului romantic, care mizează oricum pe categoriile istoricității. Spiritul romantic refuză modelul clasic invariabil, abstract și atemporal, preferând diversitatea, concretul și temporalitatea (continuitatea este abandonată în favoarea discontinuității), într-un demers inductiv, care pleacă de la realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fine, cu pozitiviștii. Nu vom întreprinde o analiză detaliată, ci vom fixa doar câteva repere, pe care le vom urmări ulterior pe parcursul lucrării. C) Relația cu filozofia kantiană În spirit iluminist, Kant își plasase modelul de cunoaștere într-un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice de tipul celei practicate de către Dilthey iese oricum din cadrele filozofiei transcendentale, care se rezumă exclusiv la investigarea posibilităților de cunoaștere. Refuzând imobilitatea apriorismului, Dilthey mută modelul de cunoaștere kantian plasat de autorul Criticii rațiunii pure într-un cadru atemporal într-un alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde afirmațiile sale sunt mai categorice decât în oricare altă lucrare și apoi continuă: "Condițiile reale ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a fost numit mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai ales forma conștiinței naționale. Tot conștiinței istorice care aduce cu sine aerul romantic ce începe să se facă simțit încă în toiul iluminismului i se datorează cultivarea diversității, așezarea în prim-plan a valorilor individuale, în detrimentul unui model invariabil, atemporal și aspațial, de tipul celui promovat de raționalismul clasic (vezi I, 2A și 2B). În acest sens trebuie înțeleasă "valoarea tradiției", despre care vorbește Schnädelbach atunci când se referă la caracterul "esențialmente conservator" al istorismului 6. Să mai adăugăm că pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativist radical. El acceptă criterii comune de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și transformându-se o dată cu ea, fără a o premerge în mod absolut, în vreme ce pentru Kant transcendental este ceva care "premerge (a priori) experiența", chiar dacă "nu are totuși altă menire decât de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui Lebenszusammenhang ca ultim dat, dincolo de care nu se mai poate trece 86. Concluzia lui Riedel este aceea că ne aflăm în fața unor "premise ce contrazic cu necesitate acea idee tradițională a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale teoretice"87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale teoretice"87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
permanente și definitorii către o cunoaștere obiectivă (fapt ce justifică delimitarea filozofiei de știință și desemnarea sistemelor metafizice drept simple Weltanschauungen). În aceste condiții, conceptul de "metafizică" rămâne să desemneze "un proiect antinomic" ce vizează "atingerea absolutului în relativ, a atemporalului în istorie". Prin această nimerită formulă Mircea Flonta caracterizează modul în care Dilthey încearcă să soluționeze dilema metafizicii definite drept ein merkwürdiges Doppelwesen. Ca atare, "orice sistem metafizic reprezintă cel mult o perspectivă asupra corelației universale, și nu corelația însăși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta că un astfel de "concept genealogic" ar fi inoperant în științele teoretice, dar socotim că el este greu aplicabil la viziunea lui Dilthey.161 Dar conceptul generic la care ne-am referit ar putea induce chiar ideea unui concept atemporal, capabil să determine esența imuabilă a filozofiei (ceea ce este ea "dintotdeauna" și "pretutindeni", cum spune Dilthey recurgând la niște termeni cam inadecvați în contextul viziunii sale, dar despre care bănuim că sunt folosiți în antiteză cu o filozofie hic et
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui particular în propria sa particularitate [...] printr-o deducție controlată empiric a generalului"166. Este cât se poate de evident că la un asemenea model de comprehensiune recurge și Dilthey. Conceptul generic de "filozofie" e prin urmare numai în aparență atemporal și aprioric. El funcționează ca simplă "idee regulativă", deci nu condiționează supraistoric cunoașterea (nici n-ar putea s-o facă, dacă ținem seama de faptul că la Dilthey filozofia nu este altceva decât o Weltanschauung, valabilă numai în sistemul ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție"48. Viața presupune o corelație a individului cu "realitatea exterioară" și cu "ceilalți", adică este înțeleasă numai prin includerea ei într-o geschichtliche Welt. În aceste condiții, subiectul cunoașterii nu mai este unul "atemporal"49, ca la Kant, ci individul istoric, prins într-un "context de viață". De fapt, este impropriu să vorbim chiar despre "o intercalare" a vieții între subiect și obiect. Chiar conceptul de "viață" rămâne destul de vag în afirmația lui A
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în acest fel o interpretare a întregului care este lumea, experiența umană și cultura" (vezi I, nota 185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey sunt temporale și mobile. Tocmai de aceea credem că nu putem vorbi în cazul lui Dilthey așa cum face Lieber 160 despre absența unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul amintit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
inițial. Înainte de a stabili o graniță definitivă între o epocă trecută, ca fiind veche și una actuală, ca una inovatoare, trebuie să ne amintim că nu există un singur fel de vechi. Există vechiul învechit și vechiul mereu nou, perenul atemporal prin valoarea câștigată în efortul de surprindere a esențelor. Așadar înainte de a porni pe un alt drum sau de a fixa temporal începutul unei noi epoci, o via moderna în filosofie, este necesar a zăbovi asupra accepțiunii și dinamicii desfășurate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
întreaga suită de calități și proprietăți exterioare conferite de una sau de alta din teoriile filosofice care abordează acest aspect. Cunoașterea de sine este un gen unic prin imediatitatea, instantaneitatea realizării ei ce o sustrage timpului și prin fuzionarea, la fel de atemporală, a obiectului cu subiectul. Ființa cunoscută este înlăuntrul cunoașterii printr-o prezență neînșelătoare dar reală, nu exterioară, ci internă (quadam interiore, non simulata, sed vera presentia).) Din aceea că nici un element corporal nu se interpune între suflet și cunoașterea de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
tot ceea ce este deja acolo și care, întrun anume fel, îl precede și-i preexistă, eliberîndu-l pentru acțiunile lui. Noțiunea de subiect se recompune deci cu ușurință în spiritul fiecăruia ca ceea ce are apanajul evidenței și pare să aibă valoare atemporală, dar această noțiune, ca toate noțiunile, are o istorie. Istoria unei noțiuni începe să fie scrisă atunci cînd încetăm să-i înțelegem caracterul evident. Și de fapt, noțiunea de subiect este și incontestabilă și iluzorie. Și dacă este posibil să
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a celei dintâi... Adevărul este pentru încă o dată „în altă parte”, după cum îi place să spună eroului din Dosarele X... Concluzie Harry Potter, Buffy și vampirii, Farmece, Dosarele X și altele sunt serialele (mai ales cele americane) ce dovedesc fascinația atemporală exercitată de puterile misterioase. Dar aceste capacități sunt de domeniul ficțiunii, la fel ca puterile lui Superman sau Spiderman, și nu se mai încadrează în psihologia științifică. Parapsihologia, actualul nume dat spiritismului, nu are nimic în comun cu psihologia, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de evadare din realitatea înconjurătoare, un pretext de a porni în căutarea unui ideal, a unei frumuseți utopice, a unei armonii atemporale. Era un bun desenator. Curburile nudurilor sale sunt realizate printr-o singură linie grațioasă, în care efectul cel mai de așteptat este obținut cu o simplitate de mijloace tot atât de neașteptate. În 1918, i-a făcut o vizită lui Renoir. Deși
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]