1,057 matches
-
În diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal Îmi asum calitatea de felix amator Într-un domeniu În care singurii „performanți” rămân Îngerii și sfinții. Mă gândeam, la Început, să redactez un Prolog mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate În spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, Într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice Încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului Încăpățânat. În paginile care urmează voi Încerca să propun, În pași
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este deschiderea, eliberarea totală, absolută a individului, experiența transcendenței. Mai mult chiar decât atât, creștinismul oferă perspectiva escatologică a fericirii, proiectată dincolo de lumea aceasta, În Împărăția lui Dumnezeu, ca o continuitate a vieții, considerată ca existență limitativă, Într-un spațiu atemporal, În care existența este deschisă și eternă, prin anularea oricăror limite. Semnificația fericirii ca experiență Fericirea este o aspirație interioară a omului. Ea este dată de caracterul limitativ, Închis al vieții, În special pe plan temporal, pe care persoana dorește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți, cea cu luminator, eram conștientă de contraste. Camera aceea asemenea unei cutii, fără nici o Înfrumusețare sau pretenție, camera care se voia atemporală sau În afara istoriei, și acolo, În mijlocul ei, bunica mea atât de istorică, uzată de timp... Totul din Middlesex vorbea despre uitare și totul la Desdemona dezvăluia neputința de a scăpa de amintiri. Stătea rezemată de mormanul de perne, transpirând vapori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
om foarte inteligent, el nu se mulțumește cu inteligența sa, caută să treacă dincolo de ea într-o înțelepciune invocată de ritmul răbdător și egal balansat al frazelor meșteșugite. Textul ne arată un atlet al inteligenței sclipitoare, ce se dorește un atemporal și înțelept conte Augenstein. Adrian MIHALACHE, "COTIDIANUL Supliment cultural", Nr. 224, 1995 (Litere, Arte, Idei, nr. 36, sept. 1995) Cartea de nisip Când discursul istoriei religiilor sau, pur și simplu, al cercetării etnologice, este trădat în favoarea celui beletristic, ne putem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spune că nu mai este timp întrucât acesta a trecut deja. Însă, repet, dificultatea distincției este vizibilă mai ales în cazul acelor relatări care încep cu „se spune“. Iar acest „se spune“ cunoaște multe variante, de la cea proprie narațiunii religioase, atemporale, până la cea proprie vieții obișnuite, vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
luat forma unui adevărat destin. Deține ceva din natura gravă a fatalității. De altfel, în lumea greacă și mai târziu, destinul înseamnă ceea ce deja se spune. Se anunță el însuși prin vocea neomenească a unui vizionar, e asemeni unei decizii atemporale ce irumpe în timp. La vremea respectivă gestul lui Erostrates a fost socotit de greci un act de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui său. Însă tradiția, care nu ascultă de interdicții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
incomprehensibil. În cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare refac în același fel, aproape atemporal, tocmai absența unor repere. Ceea ce i se spune regelui Babiloniei, după ce este făcut prizonier și dus în deșert, trebuie luat în sens literal: „O, rege peste timp, substanță și secol! În Babilonia ai vrut să mă pierzi într-un labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele veșnice. Principiul noncontradicției își modifică vizibil spațiul său de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ABSURDE 78. avântul spre un neant deplin - un țel înseamnă totuși un sens.“ Or, a fixa un sens în virtutea voinței ce domină, acest lucru descoperă imediat nonsensul celor care se voiesc raționale. Când nu caută cu orice preț teorii sigure, atemporale, omul are o relație mai destinsă cu lumea antinomiei. În limbajul obișnuit, cotidian, contradicțiile sunt mai simple și mai ușor de evitat. Sau, pur și simplu, nu produc spaime. Omul are mereu în față acele întâmplări pe care le socotește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine („Casa este mare“, „Drumul este lung“, „Noaptea este întuneric“). Ar putea figura într-o replică anostă din Lecția lui Eugen Ionescu. Dacă totuși cineva o consideră cu sens, sensul ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un fel de întrecere retorică, atemporală, s-au formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
repetării înseamnă altceva decât restabilirea - chiar și pe o altă treaptă - a stării anterioare. Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune că nu mai este timp întrucât acesta a trecut deja. Însă, repet, dificultatea distincției este vizibilă mai ales în cazul acelor relatări care încep cu „se spune“. Iar acest „se spune“ cunoaște multe variante, de la cea proprie narațiunii religioase, atemporale, până la cea proprie vieții obișnuite, vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
luat forma unui adevărat destin. Deține ceva din natura gravă a fatalității. De altfel, în lumea greacă și mai târziu, destinul înseamnă ceea ce deja se spune. Se anunță el însuși prin vocea neomenească a unui vizionar, e asemeni unei decizii atemporale ce irumpe în timp. La vremea respectivă gestul lui Erostrates a fost socotit de greci un act de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui său. Însă tradiția, care nu ascultă de interdicții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prehensibil. În cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare refac în același fel, aproape atemporal, tocmai absența unor repere. Ceea ce i se spune regelui Babiloniei, după ce este făcut prizonier și dus în deșert, trebuie luat în sens literal: „O, rege peste timp, substanță și secol! În Babilonia ai vrut să mă pierzi într un labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele veșnice. Principiul noncontradicției își modifică vizibil spațiul său de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ABSURDE 78. avântul spre un neant deplin - un țel înseamnă totuși un sens.“ Or, a fixa un sens în virtutea voinței ce domină, acest lucru descoperă imediat nonsensul celor care se voiesc raționale. Când nu caută cu orice preț teorii sigure, atemporale, omul are o relație mai destinsă cu lumea antinomiei. În limbajul obișnuit, cotidian, contradicțiile sunt mai simple și mai ușor de evitat. Sau, pur și simplu, nu produc spaime. Omul are mereu în față acele întâmplări pe care le socotește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine („Casa este mare“, „Drumul este lung“, „Noaptea este întuneric“). Ar putea figura întro replică anostă din Lecția lui Eugen Ionescu. Dacă totuși cineva o consideră cu sens, sensul ei este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
repetării înseamnă altceva decât restabilirea - chiar și pe o altă treaptă - a stării anterioare. Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]