653 matches
-
cu competența specifică) intrau cele mai variate cauze, cu excepția celor rezervate Areopag-ului și a crimelor contra siguranței statului - judecate direct de Ekklesia. Constituția lui Clistene înlătura rămășițele orânduirii gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene. În ultimii ani de viață (moare în 506), Clistene se consacră apărării reformelor sale împotriva intervenții externe spartane, beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene. În ultimii ani de viață (moare în 506), Clistene se consacră apărării reformelor sale împotriva intervenții externe spartane, beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480, după înaintarea persană în Boeția, Temistocle este desemnat
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
strateg, iar în 474 - 473 obține ostracizarea lui Temistocle ( retras la Argos) și dă Areopagului dreptul de veto hotărârilor Adunării Poporului. În 462 - 461 partida democrată condusă de Efialte impune limitarea atribuțiilor Areopagului la procese de omicid și sacrilegiu. Magistrații atenieni devin răspunzători la expirarea funcției pentru toate hotărârile luate, membrii sfatului celor 500 și ai colegiilor de judecată primesc indemnizație, dar Efialte este asasinat, iar noul conducător al demosului devine Pericle. În 458 sunt admiși la arhontat și zeughiți, a
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
sunt admiși la arhontat și zeughiți, a treia clasă cenzitară potrivit constituției lui Solon. În 454 Pericle transferă tezaurul Ligii de la Delos (tributul phoros) la Atena. Acesta este dat de membrii ligii fiind fixat o dată la 4 ani de sfatul atenian, astfel încât întreaga ligă este sub autoritatea Atenei. În 447 proiectul lui Pericle de a convoca la Atena un congres panelenic eșuează în fața opoziției spartane. Între 443 - 429 Pericle este ales an de an strateg; moare însă în septembrie 429. După
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
adversar al lui Nicias. În iunie 411 are loc lovitura de stat oligarhică de la Atena prin care sfatul celor 400 ia locul Adunării Poporului redusă la 5000 de membri ca organ suprem al statului și indemnizația este suprimată. Însă flota ateniană aflată în insula Samos nu recunoaște noul regim și alege ca strategi pe Trasibul și pe Alcibiade. În 410 este restabilită republica democrată la Atena, iar Cleofon, conducător al democraților radicali impune măsuri radicale.
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo", grupul
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
490 î.Hr. - circa 432 î.Hr.) a fost un sculptor grec din epoca lui Pericle, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai perioadei clasice din cultura greacă. Plutarh relata că fost însărcinat de Pericle să conducă lucrările de construcție a Acropolei Ateniene. A îndrumat realizarea și decorarea Partenonului. Opera sa cea mai importantă a fost statuia lui Zeus din Olimp, din aur și fildeș, care avea o înălțime de 12 m și era considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice
Phidias () [Corola-website/Science/313758_a_315087]
-
orașe comerciale, palate mărețe ca cel de la Persepolis, a încurajat comerțul prin introducerea unei monede unice. El și cu Xerxes I au încercat să cucereasca Grecia, dar armatele lor de "nemuritori" n-au răzbit în fața armatelor de hopliți spartani și atenieni ce luptau pentru libertate. Măcinat de revolte și probleme economice, imperiul intră în declin, tocmai un moment oportun pentru noul cuceritor. Dupa terminarea războiului peloponesiac, macedonenii conduși de Filip au cucerit întreaga Grecie în 359 î.en. Dar a fost
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ai antichității. Se opuneau luxului și se dedicau antrenamentelor grele și pedespelor dure.Hopliții spartani erau înarmați cu săbii, scuturi grele și sulițe din fier. Atena era dedicată culturii, Confruntarea avea să decidă viitorul lumii occidentale în lupta dintre democrația ateniană și despotismul persan. Pentru că Atena a sprijinit cetățile grecești din Asia Mică în revoltele ionice, regele-zeu, Darius I, decide să pedepsească polisurile. A trimis soli în orașele grecești cerându-le supunere, precum și “pământ și apă”.Atena și Sparta au fost
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Xerxes inițiază construirea podului de vase la Hellespont pe care îl va traversa spre Grecia centrală prin Tracia si Macedonia,sprijinit de o flotă puternică și cu armata numeroasă de 800.000, fiind cea mai mare armată de până atunci . Generalul atenian, Temistocle a inițiat blocarea strâmbtoarei Artemisium de către flota grecească pentru a opri înaintarea flotei persane. În vara aceluiași an, o armată formată din 7000 de greci din orasele-state aliate au mărsăluit spre nord pentru a bloca trecătoarea Termopile ținând piept
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lor pentru libertate: Partenon. Monumentul, a cărei construcție a durat 50 de ani, a fost un templu dedicat Atenei, zeita intelepciunii, ce a devenit simbolul democrației. Tot atunci, atenienii îl vor alege pe Pericle, general, orator și om de stat atenian, drept conducător între 443 și 429 î.en., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural și artistic al lumii grecești. Atena a atins o mare dezvoltare, devenind centrul comercial, politic
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
interne din Atena, dar și gravele neînțelegeri ale acesteia cu aliațele sale din Liga de la Delos au amplificat dezastrul. După o ultimă înfrângere , Atena este obligată să-și predea flota spartanilor și să-și dărâme fortificațiile în anul următor. Imperiul atenian format în secolul al V-lea î.Hr. era definitiv distrus, toate posesiunile maritime ale atenienilor, fiind pierdute și instaurându-se regimului celor 30 de tirani la Atena. Înainte să formeze un imperiu, Roma era doar o comunitate formată din mai
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
suprem al acțiunilor umane reprezentau binele și dreptatea și că omul le va putea practica când își va extinde cunoașterea în sine însuși. Platon, discipolul acestuia, îl prezenta pe Socrate ca pe un partener de discuție. Socrate a nemulțumit autoritățile ateniene, fiind acuzat de impietate și coruperea tinerilor și este nevoit să se sinucidă. În filosofia lui Platon, ideile formează un tărâm al adevărului la care omenirea nu va avea acces direct. Ca în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
al patrulea volum a fost publicat în 1877, după moartea autorului, fiind editat de către Johannes Franz, Ernst Curtius, Adolf Kirchhoff și Hermann Röhl. Deoarece în lucrările sale anterioare, Böckh obținuse o mare cantitate de informații în ceea ce privește impozitele și veniturile statului atenian din inscripțiile antice, era firesc ca atunci când Academia de Științe din Berlin hotărâse publicarea unei colecții complete a inscripțiilor din Grecia antică, Böckh să fie ales ca redactor principal. Activitatea științifică a lui Böckh a fost marcată de o continuă
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
a evoluat în decursul secolului al V-lea î.Hr. în unele orașe grecești (polisuri), printre care Atena și teritoriile învecinate din regiunea Attica. Atena este una dintre primele democrații cunoscute. Și alte orașe grecești au stabilit regimuri democrate, urmând modelul atenian. Era un sistem de democrație directă, în care cetățenii participanți votau direct legile și deciziile executive. Participarea nu era pentru toți rezidenții; pentru a avea drept de vot cetățeanul trebuia să fie adult și de sex masculin. Astfel numărul celor
Democrația ateniană () [Corola-website/Science/333009_a_334338]
-
și 50.000 din populația totală de aproximativ 250-300.000. Uneori, opinia publică a votanților era influențată de satira politică a poeților în teatre. Solon (594 î.Hr.), Clistene (508- 507 î.Hr.) și Ephialtes (462 î.Hr.) au contribuit la dezvoltarea democrației ateniene. În Atena lui Pericle, la jumătatea secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din
Democrația ateniană () [Corola-website/Science/333009_a_334338]
-
urât pe Heracle. Micenianul l-a pus pe Heracle să săvârșească 12 mari isprăvi. După moartea eroului, Eurystheus i-a prigonit pe heraclizi (urmașii lui Heracle), care au cerut sprijinul Atenei. Eurystheus și fii săi au murit în asediul cetății ateniene. După moartea lui Eurystheus, Atreu, unchiul său, a preluat puterea. Dar fratele acestuia din urmă, Tieste, gelos pe puterea fratelui său, îl ucise și îi luă tronul. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, se duseră în exil la regele Tyndareos
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
sale împotriva grecilor și în 479 î.Hr., la întoarcerea acestuia, după înfrângerile suferite în Grecia centrală), dar și-a recucerit independența, împreună cu celelalte orașe grecești din Tracia, după lupta de la Plateea (479 î.Hr.). În continuare, a devenit membru al primei Ligi Ateniene (Liga de la Delos) și a cunoscut o lungă perioadă de prosperitate. Începând din 454 î.Hr., contribuția orașului la tezaurul comun al Ligii era de 10-15 talanți anual, reflectând bunăstarea locuitorilor săi, datorată în principal podgoriilor și exploatărilor miniere din regiune
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
bunăstarea locuitorilor săi, datorată în principal podgoriilor și exploatărilor miniere din regiune, dar și poziției comerciale privilegiate. În această perioadă, Abdera întreținea relații strânse cu regatul trac al odrisilor, situat în vecinătate. În cursul războiului peloponesiac, Abdera a părăsit Liga Ateniană și s-a aliat cu Sparta, dar orașul a fost cucerit și readus la ordine de către generalul atenian Thrasyboulos (408 î.Hr.) Perioada de înflorire a orașului a fost întreruptă brutal, în 376 î.Hr., când a suferit distrugeri importante de pe urma atacurilor
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
această perioadă, Abdera întreținea relații strânse cu regatul trac al odrisilor, situat în vecinătate. În cursul războiului peloponesiac, Abdera a părăsit Liga Ateniană și s-a aliat cu Sparta, dar orașul a fost cucerit și readus la ordine de către generalul atenian Thrasyboulos (408 î.Hr.) Perioada de înflorire a orașului a fost întreruptă brutal, în 376 î.Hr., când a suferit distrugeri importante de pe urma atacurilor din partea tribului tracic al tribalilor. Salvată prin intervenția generalului atenian Chabrias, Abdera intră din nou în sfera de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Grecia Antică, numele Atenei era "Ἀθῆναι" , la plural, fiind legat de numele zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ și în cel ionic, Ἀθήνη ), cu înțelesul „atenienii”. În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în forma de singular ("Ἀθήνη") apoi a luat forma de plural, ca și Θῆβαι ("Thēbai"), Μυκῆναι ("Mukēnai") și Δελφοί ("Delphoi"). Printre atenienii antici circula o legendă care explica felul în care și-
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
creativă a omului, vedea asceticismul ca pe un fenomen negativ. Totuși, se identifica puternic cu Biserica Ortodoxă Română și isihasmul din cugetul românilor, marginalizând Biserica Greco-Catolică și Școala Ardeleană. Respingând individualismul pur, Iorga a reacționat împotriva venerării moderne a democrației ateniene sau a reformei protestante, dând ca modele Sparta, Macedonia și orașele-state italiene. Conform analistului politic Mihaela Czobor-Lupp, aceasta era o „alternativă” la perspectiva rațională, și o contragreutate la studiul lui Max Weber pe "Etica protestantă". Teoria sa denumea omul ca
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
și de Sparta. Faptul că Grecia nu era o țară unificată a făcut ca adesea să apară conflicte între diferitele orașe-stat. Cel mai devastator război inter-grec din antichitatea clasică a fost Războiul Peloponesiac (431-404 î.Hr.), care a marcat decăderea Imperiului Atenian din statutul de principală putere a Greciei Antice. Atât Atena, cât și Sparta au fost ulterior depășite de Teba și apoi de Macedonia, ultima unificând lumea greacă în , sub conducerea lui Filip al II-lea, care a fost ales conducător
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
italiană. a fost primul teatru și operă din Grecia modernă și locul unde a fost interpretată prima operă grecească, "Candidatul parlamentar" de (după un libret exclusiv grecesc). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teatrul atenian a fost dominat de teatru de revistă, comedii muzicale, operete și nocturne, iar dramaturgi remarcabili au fost , , și alții. Tradițiile filosofice occidentale au început în Grecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n. Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]