675 matches
-
Xenofon, discipol al lui Socrate, sofistului Polycrates și oratorului Lysias. Din capul locului, Ismard își declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or, susține Ismard, tocmai lipsa de criterii făcea ca dreptul atenian să fie cu adevărat democratic. Să citești și să nu crezi! Se știe că dreptul aparținea celor 500 de cetățeni din Atena care compuneau tribunalul
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or, susține Ismard, tocmai lipsa de criterii făcea ca dreptul atenian să fie cu adevărat democratic. Să citești și să nu crezi! Se știe că dreptul aparținea celor 500 de cetățeni din Atena care compuneau tribunalul civic și ar fi fost aplicat de la caz la caz, fără a fi determinat de
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
de medicul maghiar Karoly Maria Bleckert în anul 1869, astfel că, în Grecia Antică nu exista un concept asociat acestor practici sexuale. Ele erau pus și simplu parte din aphrodisia, din iubire, puteau fi împărtășite oricui, indiferent de sex. Legile ateniene prevedeau că orice cetățean al Atenei care era surprins întreținând relații homosexuale nu mai avea dreptul să devină edil al cetății, să participe la dezbaterile publice, să intre în temple sau să pledeze cauze în fața judecătorilor. Contrar practicilor din anumite
Practici sexuale în societățile antice by Oprisan Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65722_a_67047]
-
literelor grecești). În prezent trăiește la Atena și se ocupă cu publicistica. Șase din cele 11 titluri publicate sunt romane. Între ele, o carte singulară, greu de clasificat (operă biografică, roman), Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis, apărută la editura ateniană Patakis în 2003 -anul când Grecia întreagă și kavafiști din toată lumea se întreceau în apariții menite să marcheze 140 de ani de la nașterea și 70 de ani de la moartea enigmaticului Alexandrin. Luând ca model, așa cum mărturisește într-o notă de la
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov. Alături de supratema amoralității, tratată în cazul personajului Raskolnikov, își face loc în textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă și cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
ele au rezervele de energie asigurate. SUA nu sunt dependente nici de petrolul irakian, nici de cel iranian (Iranul fiind următoarea lor victimă potențială), după cum demonstrează Todd. Pe de altă parte însă, ele nu pot structura nici un imperiu de tip atenian, industrial și comercial, pentru că reducerea producției proprii le-au făcut dependente de restul lumii, iar dominația financiară este riscantă, fluxul putând oricând să se inverseze dacă oligarhiile americane vor fi nemulțumite de repartiția profitului. Chiar și strategic SUA au greșit
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
de scrisori au loc între Pavel Chihaia, care călătorise în Grecia, și spiritualul, atipicul boier și fost diplomat Neagu Djuvara, acesta aflat într-un moment de rea umoare.Îi vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat toată pocitania europeană și mediteraniană de veacuri în acel colț de rai, iubit
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
că sunt cu toții niște criminali. Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești. De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII, 140: Nefericiților, ce stați? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...]Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
neînțelegerea și respingerea celor din jur, luptele pe care trebuie să le poarte atunci cînd idealul lor, cînd arta este rațiunea însăși de a trăi au bîntuit mereu, au hăituit și ostenit mințile lor, trupurile. Citesc la pagina 83: „Teatrul atenian s-a bazat pe o tradiție și o cultură orale. Ceea ce este tipic pentru un mediu cu credințe și norme comune și care acceptă risipa ca pe o valoare socială: risipa de timp, bani, energie, scrieri. Să scrii și să
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
Elena Lazăr Cotidianul atenian "Elef-the-rotypia" publică de câțiva ani un in-te-resant supliment literar intitulat "Bi-blioteca" ("Vi-vlio--thiki"). Numărul 442 din 23 februarie a.c. este consacrat literaturilor celor mai proaspete mem-bre ale Uniunii Europene, Bulgaria și România. Editorialul semnat de Katerina Shina și intitulat Victor Iva-novici
Literatura română în Grecia by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9782_a_11107]
-
imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din piatră și cu evitarea oricărei aparențe de pastișă. În două puncte exterioare, pe care Ioanide nu le fixase încă, desenîndu-le separat, s-ar fi aflat două mari foruri: forul Traian, circular, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pasiune atît de ciudată mi s-a părut oarecum neașteptat. De ce neapărat soare? Lanark își arăta iritarea dincolo de uzanțele normale. — Doresc să iubesc, să mă întîlnesc cu prietenii și să lucrez în lumina soarelui, zise el. — Dar nu ești nici atenian, nici florentin, ești un om modern! în civilizațiile moderne, cei care lucrează la soare sînt o minoritate disprețuită și din ce în ce mai restrînsă. Chiar și fermierii se mută în casă. în ce privește amorul și prietenia, omenirea a preferat să se înfrupte din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vezi nota 6. MONBODDO, LORD Cap. 32, par. 3. Referința la James Burnett, lord Monboddo, demonstrează slăbiciunea părții de alegorie fabuloasă din Lanark. „Institutul“ pare să reprezinte acel corp oficial de educație care a început cu vechile confrerii și academiile ateniene, a fost monopolizat de biserica catolică și, mai tîrziu, s-a dispersat prin universități și fundații de cercetare. Dar dacă acest „consiliu“ reprezintă administrația, atunci uniunea cea mai frapantă a „consiliului“ cu „institutul“ s-a produs în 1662, cînd Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atât de generală încît oamenii alergau cu lăcomie după un obolus (10 bani) ca recompensă pentru o ședință în tribunale, corupția și desfrânarea deveniseră din ce în ce mai mari. Filip al Macedoniei și Alexandru cel Mare aveau oricând în mână tarifa conștiințelor cetățenilor ateniani și n' avură decât să dea cu piciorul pentru a nimici acea comunitate politică putredă prin demagogie. Așadar, dacă economic stăm rău, nici merităm să stăm altfel. Echivalentul mecanic al vieții celor mai mulți oameni nu se întrebuințează în producțiune, în imprimarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politice 5. Diferența care apare între democrația antică și cea modernă 6 este legată de bogata diversitate de mecanisme care pot fi activate în spațiul public și în funcție de care acționează fie primul, fie celălalt tip de context democratic. În democrația ateniană, era garantată o interacțiune sine medium între ideile și argumentațiile fiecărui participant. În democrația modernă, cerințele și preferințele cetățenilor sunt agregate și integrate în necesitățile colective prin intermediul structurilor organizaționale ale societății civile și prin reprezentarea politică. Aceste structuri sunt canalele
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
CAPHIS PHILOTUS TITUS LUCIUS HORTENSIUS slugi de-ale creditorilor lui TIMON Două slugi ale lui VARRO și una a lui ISIDOR, creditori ai lui TIMON. CUPIDO și MAȘTI. TREI STRĂINI. UN POET, UN ZUGRAV, UN GIUVAERGIU, UN NEGUSTOR, UN MOȘNEAG ATENIAN, UN PAJ, UN MASCARICI PHRYNIA TIMANDRA țiitori ale lui ALCIBIAD Alți BOIERI, SENATORI, CĂPITANI, OȘTENI, PUNGAȘI și SUITA. Scena se petrece în Atena și în pădurile din împrejurime. A C T U L I Perdeua întîia SCENA I Cortu-ntîi Atena
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
POETUL Eu? Aș zice de ea că descălește natura. Întrecerea cu natura, care trăiește în văpselele acestea mai vie decât viața chiar. (intră mai mulți senatori și trec peste scenă) ZUGRAVUL Ce de oameni se țin de dînsul! POETUL Senatori atenieni! Ferice de el! ZUGRAVUL Uite și alții! POETUL Curg musafirii. În această plăsmuire încă nelustruită am închipuit pe un om pe care lumea noastră pământeană îl cuprinde în brațe și-l giugiulește cu toate petrecerile. Iar libera-mi pornire. Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Timon, această creatură a ta, frecuentează serile casa mea. Sunt un om // care de tânăr încă am căutat să tind mai sus, iar moșiile mele merită un moștenitor mai de seamă decât pe unul care prezintă tava. TIMON Bine, și?... ATENIAN[UL] Am o singură fiică și nici o altă rudă! Și ei îi las toată strânsura mea. Frumoasă-i fata, tocmai în vrâsta de măritat. Crescut-o-am cu multă cheltuială Și-n chipul cel mai bun. El, om de casa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru că toată tăria de inimă era slăbită prin mărimea răului. [ 48] Boala începu, precum se susține, întîi în Etiopia cea de dincolo de Egipet, apoi se răspândi și peste Egipet, Libia și peste multe alte țări ale regelui persan. În teritoriul atenian veni pe neașteptate și prinse mai întîi pe locuitorii din Pireu, drept care aceștia susțineau că peloponezienii aruncaseră otravă în fântânele de apă de ploaie, căci fântâne cu izvor nu erau încă pe atunci acolo. Pe urmă pătrunse însă și în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
julit de căzătura pe gheață și cu buza de jos umflată. Cu totul Întâmplător, chiar În acea dimineață bebelușul Linei atinsese greutatea necesară ca să părăsească incubatorul. Asistentele țineau În brațe amândoi copiii. Băiatul primi numele de Miltiades, de la marele general atenian, dar avea să fie cunoscut cu numele de Milton, marele poet englez. Fetița, care avea să crească fără tată, a fost numită Theodora, de la scandaloasa Împărăteasă a Bizanțului, pe care Sourmelina o admira. Și ea urma să primească mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să zică aceasta." 21. Căci toți Atenienii și străinii, care stăteau în Atena, nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou. 22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: "Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
două piese ale lui Euripide. Din Fenicienele, el preia tentativa zadarnică a Iocastei de a-i împăca pe Eteokles și Polinikes, mediere a conflictului pe care o atribuie însă Antigonei ; din Rugătoarele, el împrumută considerațiile referitoare la opoziția dintre civilizația ateniană și barbaria tebană. Coerența intrigii țesute din atâtea fire diferite este asigurată de figura centrală a Antigonei, prezentă în toate momentele cheie ale acțiunii. Fidelitatea autorului român față de modelele sale variază în funcție de împrejurări. Uneori, el reproduce aproape exact replicile originale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Rampa, el stabilește și alte analogii între personajele sale și figuri importante ale Vechiului și Noului Testament : prorocul Tiresias, vestitorul nenorocirilor Tebei, aduce cu Irmiah care deplânge viitoarea cădere a Ierusalimului, în timp ce suferințele lui Oedip sunt menite să aducă civilizația ateniană după cum martiriul lui Isus a născut creștinismul. Chiar dacă apropierile sunt uneori forțate, Victor Eftimiu privește Antichitatea prin prisma valorilor creștinismului. Ca și Thebaida, Atrizii reprezintă o contaminare a mai multor izvoare grecești. Varianta lui Eftimiu oferă un rezumat al Orestiei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
judecată cum ar fi un măgar (VI 21) ; găsește că e firesc ca nobilul și viteazul Antistene să aibă o mamă de alt neam pentru că un astfel de om plin de calități nu s-ar putea trage din doi părinți atenieni (XIII 31) ; conchide, după ce Xantipa îi varsă o cană de apă în cap, că orice furtună se termină cu ploaie (XVII 36) ; afirmă că și-a ales o nevastă dificilă cu gândul că, dacă o poate suporta pe ea, va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
decât epoca ? Divinul Platon n-a fost oare prea terestru ? (p. 173). Prologul piesei atrage atenția asupra ambiguității protagonistului. Chiar dacă pe o scară mai redusă decât în Socrate, dramaturgul folosește surse antice și în această piesă dedicată unui mare filosof atenian. El preia din scrisoarea a VII-a a lui Platon informații cu privire la întrevederea gânditorului cu Herakleides, susținătorul răzmeriței împotriva lui Dionis II (348 c-e) sau la uciderea lui Dion de către cei doi oameni aduși de la Atena (333 e - 334
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]