569 matches
-
găsit și un altar pe care este scris: „Dumnezeului necunoscut”» (Fap 17,22-23). Nu trebuie să subestimăm această constatare a apostolului Paul și nici nu trebuie să ne închipuim că este vorba doar de o încercare de a capta atenția atenienilor. Este un fapt știut că cei din vechime, în păgânismul lor, erau foarte pioși, atât de pioși încât nu voiau să ignore existența vreunei divinități necunoscute care ar fi putut să se întristeze fără ca ei să-și dea seama. Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pelasgilor cum apare la Homer în Iliada. Istoricul carian Herodot(485 - 425 î.e.n.) ne spune în scrierile sale că ținutul fertil al Aticii a fost locuit în vechime de pelasgi. Atena, după spusele lui a fost întemeiată de pelasgi iar atenienii au fost pelasgi la începuturi. Despre limba lor el spune așa: De ce limbă s-au folosit pelasgii, cu siguranță nu pot să afirm; dar dacă trebuie să ne luăm după pelasgii ce mai există și astăzi în orașul Crestonia, deasupra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai există și astăzi în orașul Crestonia, deasupra tursenilor și care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis, dacă avem în vedere limba pelasgilor ce au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont și care locuise mai înainte laolaltă cu atenienii, atunci putem spune că pelasgii s-au folosit de o limbă barbară.... Pelasgii erau un popor de neam barbar’’. Scrie că ionii, care locuiseră din Achaia și Pelopones pe țărmurile Asiei Mici în Lydia și Caria(baștina jupînului) erau de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
minuni” de ne minunăm și astăzi ca tîm-piții! Pînă la urmă, ambele ciopoare de mișei au ajuns moțurile Europei, dar prin minciună, sabie, pîrjol și crimă după ce au impus iudeo-creștinismul ca religie uni-că în imperiul roman în anul 381! Dar atenianul Anticleides care a trăit în secolul lll î.e.n., pe cînd se ticluia Ilia-da, le-a dat rău la gioale elenilor și eleniștilor occidentali din secolul XlX al erei noastre, scriind că toată Ionia era locuită în vechime de pelasgi, și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
parte cobzari și aceștia în timpul serviciului divin bat cobzele în cor și cîntă imnuri în cinstea zeului, lăudînd faptele sale. Hiperboreii au un mod al lor propriu de vorbire, și sînt cu o prietenie mare față de greci, cu deosebire față de atenieni și de locuitorii din Delos; această bunăvoință a lor fiind stabilită și confirmată încă din timpurile cele mai vechi. Se spune chiar că unii din greci au trecut la hiperborei și au lăsat la ei daruri foarte prețioase scrise cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în insula Leta de la gurile Istrului - astăzi insula Șerpilor - unde era un templu al lui Apolo și tot aici veneau să se odihnească sufletele eroilor. Mai spune că acești hiperboreeni au avut mare prietenie cu grecii din vechime, delieni și atenieni, amintindu-l ca mesagerul acestui neam misterios pe Abaris. Pindar, care a scris cu secole înaintea lui și Strabon, contemporanul plăsmuito- rului Diodor, ne-a lăsat informații foarte sigure despre baștina hiperboreenilor, care se întindea la nord de Marea Neagră, Istru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nord de Istru și unul din cei 7 înțelepți ai lumii antice, a fost fiul regelui Gnuru. Pe la anii 590-570 î.e.n. cînd a vizitat Grecia, a fost primit în ospeție de Solon pentru a-l ajutat să dea legi bune atenienilor. Grecul a trebuit să cheme să-l ajute în munca sa pe un om mai înțelept și mai priceput în această direcție decît el, pentru a da atenienilor o constituție cît mai bună. Adică în nordul Istrului era o civilizație
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Oricine ar fi acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit în Atica, unde a primit lecții de la Orfeu, iar potrivit altora ar fi un atenian, fiu al Muzelor sau al lui Orfeu 218 în genealogia întocmită de sulmonez regelui Cotys se face simțită aceeași intenție de a polemiza, deja remarcată: originea nobilă a lui Cotys este de viță veche, spre deosebire de alte personaje care nu au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de coloratura oponentului s]u și nu apeleaz] la argumente ad hominem. Deși se vede pe șine - inc] o dat] de vom da crezare dovezilor aduse de Platon - ca pe o persoan] care și-a irosit întreaga viat] în serviciul atenienilor, încercând s] le induc] o gândire activ] în ceea ce privește viețile lor, ideea c] serviciul în favoarea altora poate fi un scop în sine nu pare s] ias] în evident] prin argumentele sale explicite. Dac], așa cum credea el, noi toți c]ut]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atât valorii sale că surs] a filosofiei platoniciene, cât și unei erori legate de autor. Scriitorul pretinde s] fi fost martor la unele evenimente prezentate în Noul Testament și utilizeaz] pseudonimul „prezbiterianul Dionis”, de unde el a ajuns s] fie identificat cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada central] a scolasticii, este momentul de a prezenta dezvolt]rile istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ani în Labirintul din Creta. Se spune că nava cu care a călătorit (la momentul Tn) până pe insula Creta și înapoi a fost păstrată în onoarea sa și ca simbol al victoriei asupra lui Minos, regele cretan. O dată pe an, atenienii obișnuiau să organizeze o paradă și să navigheze cu corabia lui Tezeu. Putem presupune evident că, peste timp, părți ale navei s-au uzat, fiind necesară înlocuirea lor cu alte părți, noi, dar având exact aceeași formă și fiind construite
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este oferită de binecunoscuta teoremă a lui Thomas 3, care spune că o situație definită ca reală devine reală în consecințele ei (Thomas & Thomas, 1928:572). Transpusă în limbajul exemplului nostru, teorema spune că ceea ce face ca nava utilizată de atenieni la sărbători la momentul Tn+k să fie aceeași cu nava lui Tezeu este credința oamenilor, sau faptul că oamenii o percep, o identifică drept cea reală, acționând în consecință față de ea organizând parade. Altfel spus, chiar dacă din punct de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cea reală, acționând în consecință față de ea organizând parade. Altfel spus, chiar dacă din punct de vedere fizic, calitativ 4, "obiectul" își schimbă proprietățile esențele -, semnificația atribuită lui este cea care contează. Este aceeași navă deoarece așa spun sau cred oamenii atenienii -, iar una din primele reguli ale cercetătorului socialului este să nu neglijeze niciodată ceea ce spun oamenii, pentru că de fapt asta îl și interesează. Deci, putem concluziona din acest exemplu că nu logica formală 5, ci logica socialului este cea care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă un grad ridicat de raționalitate, teoretică și pragmatică, putem găsi practici de decizie în probleme, adesea de importanță crucială, care par absurde,iraționale. Atenienii, alături de procedura democratică de decizie (ai căror autori necontestați sunt), recurgeau și la proceduri ca tragerea la sorți (zarurile, considerau ei, exprimă voința zeilor) sau consultarea oracolului de la Delphi. Romanii, poate cel mai pragmatic popor din Antichitate, recurgeau pentru decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
IV, 11, în PSB, vol. 1, p. 140) „... Suntem convinși că în fața lui Dumnezeu nimic nu va rămâne necercetat și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi judecat și el împreună cu sufletul”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXVI, în PSB, vol. 2, p. 504) „... Trebuie să știm că vom fi judecați la înfricoșatul județ al lui Dumnezeu nu numai în legătură cu problemele de credință, ca și cum n-am mai avea să dăm seama și despre viața
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXIII, în PSB, vol. 2, p. 92) „... Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe niște oi sau ca pe niște vite, ca să pierim și să dispărem apoi fără urmă”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXI, în PSB, vol. 2, p. 499) „... noi, oamenii, îndrăgim pe de-o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rațională și o existență conștientă. Și știm foarte bine că Dumnezeu n-ar fi creat o astfel de ființă și n-ar fi prevăzut-o cu toate condițiile de supraviețuire, dacă El n-ar fi dorit continuarea acestei existențe”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XIII, în PSB, vol. 2, p. 507) 116 „Dacă omul n-ar putea supraviețui (după moartea trupească — n.n.), totul ar fi zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XV, în PSB, vol. 2, p. 509) „Cum poți să te iubești pe tine însuți, dacă nu iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1., în PSB, vol. 4, p. 347-348) „Nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neagreat de marea masă a credincioșilor și noile mișcări extremiste care i se opuneau. Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui Buddha se asemăna în anumite privințe cu cea a contemporanilor săi, dar în același timp o transcenda prin perfecțiunea căii de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență greacă: atât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ironie, pe cei cu care vorbea, pe un teren alunecos, prefăcîndu-se că-i aprecia și că era de acord cu părerea lor. Este o ironie a sorții, cum spune Ribbeck, că tocmai cel mai mare iubitor de adevăr, dintre toți atenienii era pus pe aceeași treaptă cu mincinoșii și fanfaronii. Dar tocmai personalitatea lui Socrate, așa cum ne-a descris-o Platon, a provocat și o modificare a conceptului de ironie. La Aristotel, ironistul este contrapus lăudărosului, deși desemnează ca și acesta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
detector! LEAR: Să-ntrăm cu toți. KENT: Pe-aici, milord. LEAR: Cu el: Vreau să rămîn cu filosoful meu. KENT: Șir, fă-i hatîrul: lasă să-și ia omul. GLOUCESTER: Luați-l. KENT: Amice, hai, vino cu noi. LEAR: Vino, bunule atenian. GLOUCESTER: Fără vorbe, fără vorbe, șșș! EDGAR: Tînărul Roland la turnu-ntunecat veni; El spunea mereu: fi, foh, fan, Îmi miroase-a sînge de britan. (Ies) SCENĂ 5 (O sală în castelul lui Gloucester. Intra Cornwall și Edmund.) CORNWALL: Mă voi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
începînd cu Revoluția Americană o "democrație într-o republică", după cum a numit-o Abraham Lincoln? Iar ilustrul scriitor francez Alexis de Tocqueville oare nu și-a intitulat faimoasa operă Democrația în America după ce a vizitat Statele Unite, în anii 1830? Oare atenienii nu și-au numit sistemul o democrație în secolul al V-lea î.H.? Ce era Republica Romană, dacă nu un fel de democrație? Dacă "democrație" a însemnat lucruri diferite în perioade diferite de timp, cum ar fi posibil să
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
state moderne, așa-numitele state-națiune sau state naționale care au dominat în mare măsură lumea modernă, statele suverane ale Greciei erau orașe-stat. Cel mai faimos oraș-stat, și în vremurile clasice și mai tîrziu, era Atena. În anul 507 î.H. atenienii au adoptat un sistem de guvernămînt popular care a durat aproape două secole, pînă cînd orașul a fost cucerit de vecinul mai puternic din nord, Macedonia. (După anul 321 î.H. guvernămîntul atenian a continuat cu dificultăți sub controlul macedonean
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fost cucerit de vecinul mai puternic din nord, Macedonia. (După anul 321 î.H. guvernămîntul atenian a continuat cu dificultăți sub controlul macedonean timp de generații; apoi orașul a fost cucerit din nou, de această dată de către romani.) Grecii probabil atenienii au fost cei care au introdus termenul de democrație sau demokratia, compus din cuvintele grecești demos, poporul, și kratos, a conduce. Este interesant faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]