2,006 matches
-
uman, care se vînd în magazine și care funcționează ca substitute pentru membrele reale bolnave ale credinciosului. De haut en bas (în fr. în orig.) - de sus pînă jos, cu sensul de a privi cu superioritate sau cu condescendență. Charles Atlas (1892-1972), faimos culturist American de origine italiană, supranumit „bărbatul cu corpul perfect“, care a dezvoltat un sistem propriu de dezvoltare musculară, din dorința de a se transforma dintr-un tînăr slăbuț într-un bărbat frumos, fără să părăsească propria cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
supranumit „bărbatul cu corpul perfect“, care a dezvoltat un sistem propriu de dezvoltare musculară, din dorința de a se transforma dintr-un tînăr slăbuț într-un bărbat frumos, fără să părăsească propria cameră. Pseudonimul vine de la statuia antică a lui Atlas. Boxing Day, sărbătoare oficială în Marea Britanie, celebrată pe 26 decembrie. Numele vine de la „box“, cutie de cadouri. Puloverele Aran sînt tipicele pulovere din lînă împletită în relief, cu diverse modele. Numele vine de la insulele Aran din vestul Irlandei, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
legăturile proaspăt stabilite între fiul lui și Khâli ne lăsau să tragem mare nădejde. ANUL CARAVANEI 910 de la hegira (14 iunie 1504 3 iunie 1505) Anul acela a fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o astfel de îndepărtare aveam eu nevoie ca să uit de grijile istovitoare rămase în urmă, la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
4 iunie 1505 23 mai 1506) Unchiul părea pe deplin restabilit când ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de Atlas și la două sute de mile la sud de Segelmesse, într-un ținut în care apa este rară, ca și carnea, în afară de cea a struților și a antilopelor, și unde doar umbra unui palmier mai îmblânzește uneori tirania soarelui. Socotiserăm nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
presupus pentru luna octombrie în care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu o asemenea spaimă în privire că am renunțat să mai discut. Deslușise, la o jumătate de leghe de tabără, intrarea unei grote. Acolo avea să doarmă, și nu în altă parte. Să-mi petrec noaptea într-o peșteră din Atlas, să mă aflu în preajma hienelor, a leilor, a leoparzilor, poate chiar a dragonilor uriași despre care se spune că sunt foarte numeroși pe meleagurile acelea și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei. Întotdeauna pudoarea m-a împiedicat să spun „te iubesc“, însă inimii mele nu i-a fost niciodată rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea de la Jijil, la șaizeci de mile de aici, cu cei trei băieți ai noștri; cel mai mic se numește Hassan. N-am încercat să-mi ascund emoția. — Nici o clipă nu m-am îndoit de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
octombrie 1524 17 octombrie 1525) Friguroasă mesageră a morții și a înfrângerii, zăpada a căzut peste drumul meu, în anul acela, pentru a treia oară. La fel ca la Granada într-o iarnă a copilăriei mele, la fel ca în Atlas în toamna norocului meu, ea s-a întors cu viscol, suflu devastator, șoaptă nefastă a Destinului. Mă întorceam acasă de la Pavia, în compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a merge mai departe, era timpul să dăm socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întunecat străbătând o țară palidă. „O“-ul răcoritor din Columbia, peste care limba trecea la fel de ușor ca peste apă. Urmărise contururile unei hărți care arăta ținuturile savanelor din toată lumea, își trecuse degetele peste șira spinării închipuită de niște munți din atlas, apoi în jos peste venele alcătuite din râuri albastre. Dar uitase cât de esențial era să termine munca în noaptea aceea, uitase de importanța examenului de a doua zi. Ținuse lumânarea suficient de departe cât să-i piardă căldura, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sinelui, pasărea Phoenix își transmite sinele succesorului său. Asta sper să fac și eu cu tine, Vultur-în-Zbor. Să te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un atlas anatomic, deschis la o pagină cu un cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai de ea știute. Închid ușa și plec, rămânând. 26tc "26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumneata mănînci bine? Întrebă dintr-o dată bătrîna, neliniștită. — Mănînc ca un căpcăun, Jacinta, ce se-ntîmplă e că am un metabolism foarte masculin și ard totul. Însă, așa cum mă vezi, sub straiele astea, nu-s decît mușchi. Pune mîna. Ca Charles Atlas, Însă ceva mai păros. Jacinta Încuviință, mai liniștită. N-avea ochi decît pentru Fermín. De mine uitase cu totul. — Ce ne poți spune despre Penélope și despre Julián? Mi-au luat-o, ei toți, zise ea. Pe fata mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
domn trecut de patruzeci de ani, mai degrabă blând și cu maniere alese. Geografia mie nu prea îmi plăcea, dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. Mai târziu a început să-mi placă și răsfoiam ore întregi atlasuri bogate încercînd să-mi imaginez existența reală a uriașelor fluvii și orașe despre care, singură, geografia nu ne spune mare lucru. La Hanoi, unde nu credeam ca am să ajung vreodată, când am intrat în oraș am rămas timp de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Când, intră monitorul, un elev dintr-a opta, și spuse din prag că elevul cutare, adică eu, să poftească în biblioteca profesorului de geografie, care mă chema. Avea o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de călătorii, hărți și atlase și globuri pământești de muzeu. I-am răspuns monitorului că nu mă duc. Acesta ieși și reveni după câtva timp. ― Domnul profesor, zise el, te roagă să poftești numai câteva minute. Simțind că se petrece ceva neobișnuit, m-am sculat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu acest titlu a unui vrednic nonagenar de prin părțile Bârladului, consătean al său: Alexandru Mânăstireanu. Primul lucru pe care l-am făcut după citirea capitolului Copilăria. Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad, a fost să caut în Atlasul rutier unde este acel Priponești, identificându-l între Tecuci și Bârlad, lângă Ghidigeni. Ca unul care mi-am petrecut copilăria în lumea mirifică a satului, m-am „transpus” pe toată durata agreabilei lecturi în acel „Priponești...renumit pentru vinurile foarte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost tocmiți doi oameni (frații suiulgii Dima și Constantin), cărora vodă le-a acordat multe înlesniri. I-a scutit de toate dările, li s-a dat “câte 30 de lei de om pe lună de la visteriia domniei... și câte un atlas și câte un postav supțire de Paști de la cămara gospod, din an în an”. Le asigură mâncarea, lumânările și cheltuielile pentru orice reparație a haznalei. --Să vezi câte lucruri noi aflăm din hotărârea lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 15
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trei sau la cinci? Acum, că Lucy deschisese iar ochii și se uita atent pe geamul din spate, mă simțeam atât de vinovat pentru ceea ce îi făceam, încât voiam să întârzii acest moment cât mai mult cu putință. Am deschis atlasul rutier Rand McNally și am studiat harta statului Vermont. — Ia-o pe la ieșirea 3, i-am spus lui Tom. Căutăm Route 30, care merge pe ocolite, în diagonală spre nord-vest. După vreo șaizeci de kilometri, o să începem să ne hurducăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doresc cu adevărat să fac, Suze, și am s‑o fac. — Rebecca? Ne întrerupe o voce și ne ridicăm privirile Derek Smeath iese pe ușa barului. tinând în mână castronul de lemn, o ramă de‑a lui Suze și un atlas geografic imens, pe care parcă mi‑amintesc că l‑am cumpărat la un moment dat, când mă gândisem să renunț la viața de occidental și să călătoresc. — Bună seara! zic și dau din cap spre bunurile achiziționate. Nu‑i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ta, Ludmila Calverde!, râde tata. - N-o citez pe Ludmila, fiindcă o cheamă Tamara; și nu Calverde, ci Calalb... - Ce mi-i alb, ce mi-i verde... - Și n-o s-o citez pe prietena mea, Tamara, ci pe neprietenul nostru, Atlasul Lingvistic al URSS! - Ca să citezi, trebuie să știi să citești - tu nu știi rusește. - Literele, cât să pot silabisi numele unui sat de pe malurile-valurile Amurului, le știu. - Nu cumva Chiștelnița?, se interesează tata. - Dac-aș avea o hartă amănunțită, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă i-ar fi dus pe toți În același loc, ar fi putut așeza două sate, nu unu singur... - Parcă numai de la voi... Basarabenii noștri, săracii, pe unde n-au fost Împrăștiați - ca Ovreii... - Pe unde au fost - ne spune Atlasul lor: Îndărătnici, Scorțeni, Lunga - și, bagă de seamă, Îți dau doar denumirile care nu au terminație slavă - cum ar fi Isacova, ori Hirova, ori Lucașovca, cele din jurul Manei... și Încă: Aurul, Inul, Dunărea, Orheii-Noi, Florești, Călărași - ăstora de unde le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]