1,498 matches
-
auctorial-personal / 289 7.1.9. De la stilul indirect liber la situația narativă personală / 291 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator / 292 7.2. De la situația narativă auctorială la cea la persoana întîi / 295 7.2.1. Naratorul auctorial în Pumpernickel / 297 7.2.2. Naratorul la persoana întîi periferic / 302 7.2.3. De la narațiunea la persoana întîi cvasiautobiografică la monologul interior / 307 7.2.4. Relația dintre cele două euri în situația narativă cvasiautobiografică / 311 7.2
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
iubire furată numai prin folosirea de două ori a pronumelui de persoana a doua? Gust sau tact; sau simț practic? Lockenvitz, pentru culegerea dumneavoastră vă acordăm un cuvînt aparte, care vă va purta pe aripile lui pînă dincolo de bacalaureat: naratorul auctorial. (Johnson 1983: 1702) Care sînt așadar cele mai importante concepte din lucrarea de teorie narativă a lui Stanzel? Contribuția cu totul excepțională a lui Stanzel constă în descoperirea romanului cu situație narativă personală, respectiv în fixarea terminologică și în descrierea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
actului narativ și că în funcție de mod predomină la un moment dat una sau alta dintre formele narațiunii. În afară de aceasta, Stanzel a reușit să extindă paleta posibilelor forme ale narațiunii cu modelul celor trei situații narative (narațiunea la persoana întîi, narațiunea auctorială și narațiunea personală) și să deschidă astfel o perspectivă istorică, ilustrată de cercul tipologic. Cu aceasta Stanzel urmărește spre deosebire de ceea ce face Genette mai tîrziu un demers prototipic, holistic, morfologic în sensul lui Goethe (Darby 2001), în care iluzia naratorului absent
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personaj reflector apare în locul naratorului care intermediază, organizează textul narativ în jurul conștiinței sau și mai bine: în jurul centrului deictic al reflectorului. De aceea modul lui de a cunoaște și punctul lui de orientare sînt centrul reprezentării verbale; spre deosebire de un narator auctorial sau la persoana întîi, naratorul de aici nu trebuie să-i comunice unui naratar relații emice fundamentale (cine? unde? cînd?). Cititorul trebuie să înțeleagă mai întîi singur aceste coordonate, pentru că este într-o anumită măsură "prins" în lumea experienței eroilor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ, iar cu precădere aparițiile marginale și cazurile particulare. Astfel el a creat conceptul de narator la persoana întîi periferic (vezi subcapitolul 7.2.2.), a luat în discuție apariția ulterioară a unui narator la persoana întîi în texte altminteri auctoriale (precum în Vanity Fair, de Thackeray, vezi subcapitolul 7.2.1.) sau a cercetat ipostazele naratorului auctorial, în care acesta devine un "eu cu trup" (subcapitolul 4.6.). Alte contribuții ale modelului lui Stanzel pot fi găsite în capitolul 2
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi periferic (vezi subcapitolul 7.2.2.), a luat în discuție apariția ulterioară a unui narator la persoana întîi în texte altminteri auctoriale (precum în Vanity Fair, de Thackeray, vezi subcapitolul 7.2.1.) sau a cercetat ipostazele naratorului auctorial, în care acesta devine un "eu cu trup" (subcapitolul 4.6.). Alte contribuții ale modelului lui Stanzel pot fi găsite în capitolul 2 al Teoriei narațiunii. Acolo Stanzel pune accentul pe utilizarea timpurilor în titluri și intertitluri, precum și în tablele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este un personaj asemenea celorlalte din cadrul acestei lumi. Universul personajelor este perfect identic cu lumea naratorului. Consecințele pe care acest lucru le are asupra interpretării narațiunii la persoana întîi vor fi discutate în capitolul referitor la persoană. Pentru situația narativă auctorială este caracteristic faptul că naratorul se află în afara lumii personajelor. Lumea naratorului este separată de cea a personajelor printr-o graniță ontică. Aici procesul de transmitere se realizează din poziția perspectivei externe, ceea ce are consecințe însemnate pentru interpretarea celor povestite
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un element diferit (persoană, perspectivă, mod) din complexul intermedierii este dominant. Ceea ce determină natura unei anumite situații narative este în primul rînd persoana întîi corespunzătoare unui personaj din roman în situația narativă la persoana întîi, perspectiva externă în situația narativă auctorială și modul reflector în situația narativă personală. Potrivit semnificației sale ca trăsătură generică a narațiunii, termenul intermediere sau conceptul corespunzător din teoria genurilor s-a bucurat de atenție în cea mai mare parte a literaturii de specialitate din ultima vreme
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu alte cuvinte normele narative istorice, și gradul de abatere a unei anumite opere narative de la aceste norme oferă niște criterii pentru evaluarea gradului și intensității energiei creatoare consumate. În ceea ce privește romanul victorian, această normă este legată atît de situația narativă auctorială, cît și de forma cvasiautobiografică a situației narative la persoana întîi. În consecință, aderența la această normă presupunea cele mai reduse exigențe din partea autorului. Deci este potrivită pentru acea perioadă descrierea situației narative drept "cea mai leneșă abordare a romanului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanului"16. Acest lucru nu mai este totuși valabil pentru autorii contemporani, din moment ce norma narativă a romanului de la mijlocul secolului XX nu este o situație narativă sau autobiografică la persoana întîi, ci mai degrabă o situație narativă care combină elementele auctorial și actorial. Voi folosi termenul de "prototip" pentru acea situație narativă care, conform tuturor aparențelor, este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative", în terminologia mea personajul-narator, și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale ale situației narative dintr-un roman apar în strînsă legătură. În acest caz, perceperea realității reprezentate are loc din punctul de vedere al unui mediu actorial, însă vocea unui narator auctorial încă mai poate fi auzită în procesul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale ale situației narative dintr-un roman apar în strînsă legătură. În acest caz, perceperea realității reprezentate are loc din punctul de vedere al unui mediu actorial, însă vocea unui narator auctorial încă mai poate fi auzită în procesul de transmitere a acestei percepții, iar punctul lui de vedere poate fi ulterior înregistrat și de către cititor, deși doar într-o formă destul de vagă. James oferă numeroase exemple în acest sens în romanele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În toate aceste cazuri tocmai mutarea completă a punctului de vedere într-un personaj romanesc periferic are un efect de înstrăinare, făcîndu-l pe cititor să vadă o realitate familiară lui prin cu totul "alți" ochi26. Absența totală a oricărui comentariu auctorial, renunțarea la orice fel de "corectare" explicită a abaterilor personajelor de la normele de comportament așteptate sau presupuse în mod inconștient, trăsături pe care le întîlnim în reprezentarea limitată la perspectiva internă dintr-o situație narativă personală, par să favorizeze în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înțelegem realitatea. Nu rareori un astfel de narator devine un simplu purtător de cuvînt al autorului. Romanul, precum și, într-o măsură mai mică, formele narative de dimensiuni mai reduse au fost întotdeauna nevoite să se apere de tendința către scrisul auctorial eseistic. Această tendință este deja evidentă în romanul Moll Flanders, a cărui retrospecție moralistă este mai frecvent reprezentată prin vocea lui Defoe decît prin aceea a protagonistei penitente 29. Iar această tendință mai poate fi găsită și în romanele de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spațiale din descrierea unui interior sau a unui peisaj. În paralel cu aceasta, și perspectivizarea într-un sens mai larg delimitarea atitudinilor și a judecăților de valoare ale personajelor, îndeosebi ale protagoniștilor, de cele ale naratorului, în special ale naratorului auctorial este în general destul de ambiguă. Acest lucru nu mai este valabil în cazul celor mai multe dintre romanele moderne. Astfel, putem diferenția două stiluri în istoria romanului o manieră de narațiune perspectivală și una aperspectivală. Aceste stiluri sînt probabil reprezentate cel mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre narator. Distincția dintre figura naratorului auctorial și autor este însă o realizare relativ recentă în naratologie a ajuns să fie acceptată cam la sfîrșitul primei jumătăți a secolului XX34 -: naratorul auctorial, în forma în care îl întîlnim în Tom Jones sau în Muntele vrăjit, de pildă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre narator. Distincția dintre figura naratorului auctorial și autor este însă o realizare relativ recentă în naratologie a ajuns să fie acceptată cam la sfîrșitul primei jumătăți a secolului XX34 -: naratorul auctorial, în forma în care îl întîlnim în Tom Jones sau în Muntele vrăjit, de pildă, este într-o anumită măsură un personaj independent care a fost creat de autor (așa cum au fost create celelalte personaje din roman), cu a cărui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
independent care a fost creat de autor (așa cum au fost create celelalte personaje din roman), cu a cărui personalitate stranie cititorii și naratologii trebuie să se confrunte. Numai în condițiile în care o încercare de a face diferența între naratorul auctorial și autor s-a dovedit a fi imposibilă pot aceste două entități să fie considerate identice. Totuși, chiar și astăzi un narator auctorial va fi identificat pur și simplu cu autorul, mai ales în istoriile literare. (Acestea păstrează adesea termeni
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trebuie să se confrunte. Numai în condițiile în care o încercare de a face diferența între naratorul auctorial și autor s-a dovedit a fi imposibilă pot aceste două entități să fie considerate identice. Totuși, chiar și astăzi un narator auctorial va fi identificat pur și simplu cu autorul, mai ales în istoriile literare. (Acestea păstrează adesea termeni desueți din teoria literară și în alte privințe.) Distincția dintre autor și naratorul auctorial a pus la dispoziția romanului un foarte important nivel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fie considerate identice. Totuși, chiar și astăzi un narator auctorial va fi identificat pur și simplu cu autorul, mai ales în istoriile literare. (Acestea păstrează adesea termeni desueți din teoria literară și în alte privințe.) Distincția dintre autor și naratorul auctorial a pus la dispoziția romanului un foarte important nivel de semnificații, în care naratorul funcționează ca mediator între autor și cititor și între poveste și cititor. Cine este acest narator și cum își îndeplinește el funcția de intermediere? "Cine povestește
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratologie, de către Wolfgang Kayser, de pildă; însă situația nu este aceeași în cazul lui Hamburger. Atît Kayser, cît și Hamburger recurg la acest "spirit al narațiunii" al lui Thomas Mann în teoriile lor, în care aceștia combat ipoteza că naratorul (auctorial) este un personaj a cărui personalitate (istorie, experiențe, opinii și judecăți personale) ar putea fi supusă interpretării 38. Obiecția lui Kayser vizează în primul rînd ideea că naratorul unui roman ar putea fi comparat cu o persoană care ne relatează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al acestei lumi"39. Iar în sprijinul acestei opinii Kayser face referire la fragmentul citat anterior din romanul Alesul. Este surprinzător să-l vedem pe Kayser, care a fost unul dintre primii care au făcut distincția dintre figura naratorului personalizat (auctorial) și autor și care l-au făcut pe narator accesibil interpretării 40, cum abandonează acum această figură, reducînd-o la o metaforă ambiguă. Exact acesta este punctul în care viziunea sa o întîlnește pe aceea a lui Hamburger. Aceasta din urmă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezentată în forma persoanei a treia 48 este o declarație legată de structura de profunzime și e valabilă ca atare pentru întregul gen narativ. Această structură de profunzime este desigur actualizată în mod diferit în narațiunea actorială decît în cea auctorială, de pildă.) În schimb, toate categoriile care desemnează agenți de transmitere concreți fie aceștia naratori la persoana întîi, mediatori, naratori personalizați sau omniscienți, naratori auctoriali, mediatori personalizați sau reflectori se referă la alt strat, și anume la structura de suprafață
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
structură de profunzime este desigur actualizată în mod diferit în narațiunea actorială decît în cea auctorială, de pildă.) În schimb, toate categoriile care desemnează agenți de transmitere concreți fie aceștia naratori la persoana întîi, mediatori, naratori personalizați sau omniscienți, naratori auctoriali, mediatori personalizați sau reflectori se referă la alt strat, și anume la structura de suprafață, care este vizibilă pentru cititor fără vreo operație teoretică. Fragmentul din prefața romanului Alesul care a fost citat anterior este o capodoperă a metamorfozei literare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în fața cititorilor și în altă parte directorul scenei, lucrînd în umbră. Mai degrabă, ele alcătuiesc un continuum intens populat cu forme intermediare și de tranziție. Acest lucru este valabil și în cazul distincției dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea auctorială la persoana a treia. Acestea au în comun un narator personalizat, însă unul a cărui prezență și a cărui proximitate față de lumea ficțională a personajelor se fac simțite pentru cititor în diferite grade. Calea de transmitere dintre cele două situații
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]