2,645 matches
-
sa adoptivă - să recurgă la o astfel de soluție extremă. Cert este că Încheierea tratatului cu Rusia din septembrie 1914, prin care, În schimbul neutralității binevoitoare, i se recunoștea României dreptul de a-și dobândi provinciile istorice aflate sub stăpânirea Coroanei austro-ungare, s-a făcut cu aprobarea Regelui <ref id="192">192 Vezi Gh. I. Brătianu, loc. cit., p. 97-98; I. G. Duca, Memorii, vol. I, București, 1992, p. 82-83. </ref>. Acest gest al Suveranului avea să fie și ultimul, la 27
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
între 1 aprilie și 1 august 1916, cu subtitlul „Culturală - Politică - Economică - Literară”, „sub îngrijirea unui comitet”. În articolul-program, Rostul nostru, Iorgu G. Toma-Corduneanu precizează că revista are menirea să sensibilizeze opinia publică în problema Bucovinei, aflată sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. După cum se specifică în editorialul A cui e vina? (9/1916), materialele editate urmează „crezul național al refugiaților bucovineni grupați în jurul acestei publicații”, pornindu-se de la ideea că „Bucovina e și astăzi insuficient cunoscută românilor din țara liberă”. În afara materialelor
REVISTA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289184_a_290513]
-
lucrează la ziarele „Drapelul” din Constanța, la „Foaia noastră” și „Lumina nouă” din București și este redactor la revista „Ramuri” din Craiova, apoi revine acasă, în redacția ziarului „Românul” din Arad. Odată cu izbucnirea primului război mondial e mobilizat în armata austro-ungară și trimis pe front. În 1915 va fi degradat și deferit Curții Marțiale pentru articolele și schițele expediate de pe front cotidianului „Românul”. Evadează și se stabilește în România. Colaborează la „România Mare” și „Tribuna”. În 1916, la intrarea țării în
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
Banatul” (mutată ulterior la Lugoj). De-a lungul carierei a mai iscălit Roman, C.R.M., Cassian, Bănățeanu, Pribeag. Bolnav de tuberculoză, moare la numai douăzeci și nouă de ani. În volumul Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară (1915) sunt schițate întâmplări ale militarilor români pe frontul din Galiția. Spiritul juvenil dă scrierii, cu accente reportericești, o notă de prospețime și sinceritate. Schițe de război sunt prezente și în broșura Prin Basarabia românească (1919) sau în volumul Bătălia
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
1919). Tematica este fie elegiacă - dorul de locurile natale, de părinți, presentimentul morții -, fie patriotică ori naturistă. A mai scris piesa Rai și iad și poezie în grai bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară, București, 1915; ed. (Martiriul cătanelor. Însemnări de război ale unui soldat român din armata austro-ungară), Lugoj, 1919; Prin Basarabia românească, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română, București, 1919; Pribeag, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
ori naturistă. A mai scris piesa Rai și iad și poezie în grai bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară, București, 1915; ed. (Martiriul cătanelor. Însemnări de război ale unui soldat român din armata austro-ungară), Lugoj, 1919; Prin Basarabia românească, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română, București, 1919; Pribeag, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești, îngr. și pref. Nicolae A. Roșu și Nicolae Țirioi, Timișoara, 1977. Repere bibliografice: P. Nemoianu
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
ctitori de limbă și cultură românească, București, 1977; Dascăli de cuget și simțire românească, București, 1981; Nume și fapte din istoria culturii românești, București, 1983; Lazăr Leon Asachi în cultura românească, Sibiu, 1985; Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), București, 1986; Contribuții istorice privind perioada 1918-1939, București, 1987; Românitate, continuitate, unitate, Sibiu, 1988; Tâlcuiri noi la texte vechi, București, 1989; Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, îngr. Dumitru Stăniloae, București, 1995; De la Gherman din Dacia Pontică, Nicolaus Olahus
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
doua parte a cărții, singura corespunzătoare titlului, se leagă de prima tot atât de puțin ca în romanul lui Camil Petrescu, „întâia noapte de război” de „ultima noapte de dragoste”. Partea aceasta înregistrează fapte petrecute în satul preotului bănățean după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, descriind în final întâmpinarea entuziastă a armatei române eliberatoare, care intră în orașul cel mai apropiat. De-a dreptul opusă principiului autenticității e poetica prozei scurte a scriitoarei. Semnele literarului sunt aici nu numai nedisimulate, dar etalate ostentativ. Nuvela eponimă
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Dispariția gazetei se datorează intervenției brutale a autorităților, dar se pare că a mai ieșit un număr la 30 septembrie. Ca atâtea alte reviste și gazete românești din Transilvania, O. l. a trebuit să înfrunte atitudinea obstrucționistă, ostilă a oficialităților austro-ungare. Ingerințele au mers până acolo, încât în martie 1875, amenințat să-și piardă catedra de profesor, I. Al. Lapedatu s-a văzut nevoit să demisioneze din redacție. Redactor responsabil e Teofil Frâncu, dar cel de la care a plecat inițiativa editării
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
ale românilor transilvăneni. Țelurile gazetei sunt acelea de a sprijini și îndruma învățământul românesc și eforturile de culturalizare a poporului și de a oferi o informare obiectivă și promptă asupra evenimentelor politice din Europa, cu precădere asupra celor din Imperiul Austro-Ungar și din România. În afara rubricilor obișnuite („Conversațiuni literare”, „Revista politică”, „Știri din România și din Imperiul Austro-Ungar”, „Informații diverse” ș.a.), G. Barițiu scrie aproape în fiecare număr articole referitoare la actualitatea socială transilvăneană. Cu pagini de popularizare a științei sau
OBSERVATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
culturalizare a poporului și de a oferi o informare obiectivă și promptă asupra evenimentelor politice din Europa, cu precădere asupra celor din Imperiul Austro-Ungar și din România. În afara rubricilor obișnuite („Conversațiuni literare”, „Revista politică”, „Știri din România și din Imperiul Austro-Ungar”, „Informații diverse” ș.a.), G. Barițiu scrie aproape în fiecare număr articole referitoare la actualitatea socială transilvăneană. Cu pagini de popularizare a științei sau cu însemnări culturale au colaborat Ieronim G. Barițiu, N. Petra-Petrescu, I. Pop-Reteganul, G. Garbiniu (G. O. Gârbea
OBSERVATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288504_a_289833]
-
PATRIA, gazetă politică și culturală apărută la Cernăuți, de trei ori pe săptămână, între 2 iulie 1897 și 21 aprilie 1900. Organ al grupurilor politice naționale românești, P. își încadrează activitatea între limitele impuse de legile Imperiului Austro-Ungar, încercând, în cadrul îngust al acestei legalități, mobilizarea românilor din Bucovina în jurul ideii naționale. Programul politic al foii, diferit poate în nuanțe și amănunte, datorită condițiilor locale, nu se deosebea, în schimb, în ceea ce privește orientarea de principiu de cel al marilor gazete
PATRIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288715_a_290044]
-
13.VIII.1957, București), prozatoare, eseistă și editoare. K., al cărei prenume la naștere a fost Adriana, este fiica Elisabetei (n. Deliu), funcționară, provenind dintr-o familie de preoți și funcționari, și a economistului Ion Maximilian Kenereș, aparținând unei familii austro-ungare, cu înrudiri italiene. În regimul comunist averea ambelor familii a fost naționalizată, membrilor acestora impunându-li-se domiciliu forțat în Bărăgan și statut de „dușmani ai poporului”. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1976) și Facultatea de Limbi și
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
Unul dintre marile merite ale romanului este tocmai acela de a inspira o ură Înverșunată Împotriva asupritorilor și a slugilor lor plecate, care, chiar dacă nu sunt părtași direcți ai exploatării, apară și consolidează bazele morale și juridice ale hibridului stat austro-ungar. Printre aceștia din urmă excelează părintele unit Moise Nicoară, Învățătorul Popovici și advocatul Traian Ulpiu Brândză; un adevărat terțet, care, cântând pe aceeași strună, lasă totuși să se perceapă destinul modulațiilor fiecăruia. (Ă). În rezumat, Tiberiu Vornic n-a izbutit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apoi singur. Articolele sale contribuie substanțial la pregătirea Memorandumului, procesul intentat memorandiștilor, în 1894, incluzându-l în tripla ipostază de redactor al „Dreptății”, de apărător al lui Gavril Trifon și de acuzat, pentru 72 de articole considerate subversive de autoritățile austro-ungare. Este condamant la doi ani de închisoare și execută cincisprezece luni de detenție în temnița de la Vác. Practică activități didactice și gazetărești la Brașov, Cernăuți și Sibiu, iar din 1901 se stabilește la Lugoj, unde înființează și conduce gazetele „Drapelul
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
de teatru și de operetă jucate de diletanți, după ce, la Cernăuți, urcase pe scenă ca actor. La începutul anului 1918 este din nou întemnițat, timp de opt luni, la Seghedin, pentru refuzul de a semna declarația de fidelitate față de monarhia austro-ungară. După Unire, în 1918, este numit ministru fără portofoliu, iar din martie 1919 i se încredințează conducerea resortului de Culte și Instrucțiune Publică de pe lângă Consiliul Dirigent din Ardeal și Banat, calitate în care semnează actul de înființare a Universității din
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
1914, înființează peste 60 de comitete filiale, formează și instruiește trupe de diletanți, întreprinde turnee cu compania pe care o alcătuiește și unde va funcționa ca regizor și nu o dată ca actor și autor. În timpul războiului, B. dezertează din armata austro-ungară, trece munții și se înrolează voluntar în armata română, încercând să-și fructifice și acum aptitudinile artistice, în spectacole organizate cu tovarășii de arme. Fără să fie tentat de profesia de avocat (era înscris în Baroul Ilfov și ulterior în
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Ionescu, Vlad Georgescu. Între 1941 și 1945, a fost redactor la „Gazeta Transilvaniei”. A mai colaborat la „Brașovul literar” și la „Noua gazetă transilvană”. C. a avut o familie greu încercată: tatăl său, Valeriu Braniște, a fost întemnițat de autoritățile austro-ungare la Vác și la Seghedin; soțul său, doctorul Nicolae Căliman, care a fost, din 1911, membru al Partidului Național din Ardeal, apoi vicepreședinte al organizației Partidului Național Țărănesc Brașov, a fost arestat de trei ori (1945, 1947 și 1952). Cartea
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Kos. O luă Înainte, trecându-și mâna de-a lungul prelatelor verzi de pe bărcile de salvare, până când ajunse la lanțul care separa clasa a patra de a treia. În zilele ei de glorie, Giulia făcuse parte din compania de navigație austro-ungară. Lăudându-se cu dotări moderne („lumina electrica, ventilatie et confortu cel mai mare“), călătorise o dată pe lună Între Trieste și New York. Acum lumina electrică funcționa numai la clasa Întâi și chiar și acolo sporadic. Balustradele de fier erau ruginite. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Austro-Ungaria și Rusia, acestea au stabilit necesitatea adoptării unei conduite comune în "chestiunea orientală" redeschisă în 1875. În aceste condiții, cancelarul german Otto von Bismarck își manifesta față de ambasadorul rus la Berlin disponibilitatea de a accepta "ocuparea Bosniei de către trupele austro-ungare, în schimbul unor avantaje pentru Rusia spre Basarabia"165. Cu toate că guvernul român a adoptat oficial o poziție neutră față de conflictul din Balcani, simpatia majorității populației românești se îndrepta spre răsculații din Bosnia și Herțegovina 166. Liberalii, aflați în opoziție, prin intermediul ziarului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
otomană de la Dunăre. La 14 ianuarie 1878 comandamentul român a declanșat bombardamentul asupra cetății. Acesta a durat 10 zile fiind urmat de un atac concentrat asupra cetății. Ocuparea Vidinului de către trupele române la începutul lunii februarie 1878 a nemulțumit diplomația austro-ungară, care promisese sprijin Serbiei pentru ocuparea acestuia 255. Pentru a împiedica însă România de a ocupa teritorii din Bulgaria, diplomația austro-ungară se angaja să convingă puterile europene ca la viitorul congres de pace României să-i fie atribuită o parte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de un atac concentrat asupra cetății. Ocuparea Vidinului de către trupele române la începutul lunii februarie 1878 a nemulțumit diplomația austro-ungară, care promisese sprijin Serbiei pentru ocuparea acestuia 255. Pentru a împiedica însă România de a ocupa teritorii din Bulgaria, diplomația austro-ungară se angaja să convingă puterile europene ca la viitorul congres de pace României să-i fie atribuită o parte din Dobrogea 256. La 8 ianuarie 1878 armata rusă ocupase Adrianopolul, ultima fortificație în drumul spre capitala Imperiului Otoman, Istanbul. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
reafirma hotărârea României de a-și apăra integritatea teritorială garantată de către puterile europene și reconfirmată de articolul 2 al convenției româno-ruse din 2/14 aprilie 1877272. La doar trei zile de la semnarea tratatului de la San Stefano, Gyula Andrassy, cancelarul Imperiului Austro-Ungar a cerut în mod oficial convocarea unui congres european de pace, care să revizuiască tratatul de pace dintre Rusia și Imperiul Otoman 273. Acesta era nemulțumit că tratatul de la San Stefano nu prevedea ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria, așa cum
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
numeroși locuitorii erau grecii, aflați în număr de aproximativ 2 000, urmați de către români. Populația românească a orașului totaliza puțin peste 800 de persoane. De asemenea, la Sulina locuiau: circa 600 de ruși, 444 de armeni, 268 turci, 211 supuși austro-ungari, 173 de evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tătari, 22 muntenegreni, 17 polonezi, 6 danezi și 4 persani 951. Varietatea deosebită a naționalităților ce locuiau la Sulina denotă faptul că, la sfârșitul secolului al
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să aibă întâlniri cu primul ministru Ion C. Brătianu și ministrul de Externe, Ion Câmpineanu. În septembrie 1885 Ion C. Brătianu efectuase o serie de vizite la Viena și în Germania unde a avut întrevederi atât cu ministrul de Externe austro-ungar, Kalnoky, cât și cu cancelarul german Otto von Bismarck. În cadrul acestor întrevederi, Ion C. Brătianu a cerut recunoașterea neutralității României în cazul unui conflict balcanic 1579. În perioada septembrie-octombrie 1885 au avut loc o serie de incidente la granița sârbo-bulgară
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]