2,663 matches
-
timp de izbucnirea Primului Război Mondial (28 iulie 1914). Rutele dintre Londra și Triest sunt blocate, iar publicarea ultimelor capitole ale "Portretului" este tărăgănată până la 1 septembrie 1915. Fratele romancierului, Stanislaus Joyce, este arestat la 9 ianuarie 1915 și încarcerat de autoritățile austro-ungare pe toată durata războiului, din cauza opiniilor sale iredentiste. Filat de poliția secretă la rândul său, James Joyce este suspendat la 15 septembrie 1914 de la "Scuola Revoltella" și hotărăște să se exileze din nou, de această dată în Elveția. Împreună cu Nora
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
predarea către DCA- ul vremii a unui cazan vechi de 800 de litri, folosit probabil la bucătăria cetății Până în 1823 vatra satului se afla la NV de cea actuală. Acolo exista o biserică de lemn. Fiind epoca sistematizărilor localităților Imperiului Austro-Ungar, în mod "convenabil" un incendiu a mistuit satul vechi, ușurând procesul de strămutare pe vatra nouă. Atunci s-a început construirea bisericii noi, lucrare care a durat din 9 iulie 1823 și s-a sfințit în 1 ianuarie 1826. Preoții
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
la moarte prin spânzurare din ordinul lui Kulteter Murany. Structura religioasă a satului era la 1881 astfel: 1674 ortodocși, 115 romano-catolici, 31 evanghelici. În 1884, într-o suită restrânsă, satul a fost vizitat de Maiestatea Sa Franz Josef I, împăratul austro-ungar. Faptul că vizita a fost în suită restrânsă arată că a fost una prietenoasă și neprotocolară. Anul 1890 găsește satul cu următoarea structură etnică: 1696 români, 20 maghiari, 192 germani și 4 slovaci. În 1910 cei 314 germani și 7
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
și 1919 au dus la ocuparea satului de trupele sârbe. Acestea au fost învinse și forțate să ia poziții noi de trupele franceze. La marginea satului de găsește mormântul unui soldat francez (loc neidentificat în prezent). Fiind înrolat de armata austro-ungară, locotenentul Petru Țiucra, fiul preotului alioșan Avesalom Țiucra a trecut de partea trupelor române cu întreaga companie, încă de la prima confruntare. În urma acestui act preotul Avesalom Țiucra a fost bătut atât de grav încât suferințele l-au marcat pentru restul
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
care au luat parte în Revoluția Maghiară din 1848 și a fost amplasat un monument dedicat latinității. Au fost înființate clase cu limba de predare română în o parte din instituțiile de învățământ construite în dualism, iar în locul institutului militar austro-ungar a fost creat cu ajutorul ministerului din București Liceul Militar "Mihai Viteazul". Teatrul Național înființat în 1947 sub denumirea de Teatrul Secuiesc (în ) doar în limba maghiară, institutul a devenit intercultural în 1962, odată cu fondarea companiei române și mutarea într-o
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
ordinul nr. 3306 din 20 martie 1918, prin care a suspendat, cu începere din 1 iulie 1918, toate ajutoarele de stat de care au beneficiat până atunci școlile românești, întreținerea lor rămânând doar pe seama maselor țărănești. Iminenta destrămare a imperiului austro-ungar a determinat autoritățile să revină asupra rescriptului de înființare a zonei. Astfel, noul ministru "Lovasay Marton" al MCIP, a emis o dispoziție telegrafică prin care: „ ...dispozițiunile făcute cu privire la statificarea școlilor de graniță le revoc, respectiv le scot din vigoare”. Pe
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite. O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participa cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894 expune lucrarea ""Bunica mea"", cu care obține un deosebit succes. Tratarea simplă, aproape decorativă a suprafețelor și conturarea formelor cu negru, precum și decuparea subiectului principal de fond prin contrast valoric a atras nu numai atenția, ci
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
hotarele sale, cu oameni din țară sau din Polonia, scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. În perioada 1775-1918, ca urmare a anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier. În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
lui Samuel Hellmann a devenit primar. La 28 octombrie 1869 a fost inaugurată și pusă în exploatare linia de cale ferată Cernăuți-Ițcani, în lungime de 89 km și care avea ca stație terminus satul Ițcani (localitate de frontieră între Imperiul Austro-Ungar și Regatul României). O lună și jumătate mai târziu, la 25 decembrie 1869, a fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (astăzi Gara Suceava). În anul 1871 a
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
anul 1908, satul Ițcani a fost electrificat. Comunitatea s-a dezvoltat până la război, aici funcționând o fabrică de zahăr, o rafinărie de ulei și o fabrică de cuie de lemn. Până în anul 1918, localitatea Ițcani a îndeplinit rolul de punct austro-ungar de frontieră la granița cu România. Clădirea gării a fost un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Imperiului Austro-Ungar, dar și pentru România. Stația era punct de frontieră pe calea ferată între România și
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
fabrică de cuie de lemn. Până în anul 1918, localitatea Ițcani a îndeplinit rolul de punct austro-ungar de frontieră la granița cu România. Clădirea gării a fost un important nod feroviar în traficul de călători și mărfuri pentru tranzitul în interiorul Imperiului Austro-Ungar, dar și pentru România. Stația era punct de frontieră pe calea ferată între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul Austro-Ungariei, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Burdujeni. Punctul de trecere rutier se afla pe podul de peste râul Mitocu (de pe
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
1855 - se produce o mare inundație. 25 iunie 1857 - prin vizită împăratului Austriei Francisc Iosif I și a împărătesei, de la 1 octombrie 1857 orașul maghiar se contopește cu cel german, formând orașul Gyula. 1910 - conform datelor recensământului efectuat de autoritățile austro-ungare, din cei 24.284 de locuitori ai orașului Giula (Jula), 3.391 erau ortodocși, 101 greco-catolici, 12.094 romano-catolici, 6.975 reformați ș.a. Din punct de vedere etnic, 2.540 s-au declarat români, 19.808 unguri, 1.581 germani
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. Prin cunoștințe reușește să intre într-un grup de persoane din jurul lui Franz Ferdinand și încearcă să promoveze ideea unei restructurări a imperiului Austro-Ungar într-o uniune de state federale. În acest context, concepe în 1906 o structură federală, probabil inspirată de modelul unor republici federale viabile (așa cum erau la timpul respectiv, Statele Unite ale Americii, respectiv Mexic și Brazilia, care au imitat modelul american
Aurel Popovici () [Corola-website/Science/303871_a_305200]
-
în același an va picta unul din cele mai frumoase tablouri ale sale, "" Bufonul în timpul balului, aflând știrea căderii orașului Smolensk"". Pe 22 ianuarie 1863, se declanșează o insurecție a "popoarelor polonez, lituanian și ucrainean", chemate la luptă împotriva guvernului austro-ungar. Detașamentele cracoviene sunt învinse. Matejko are douăzeci și șase de ani. Termină de pictat ""Predica lui Skarga"" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21 noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, călătoresc împreună
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a ofensivei au acționat grupurile de acoperire, misiunea lor principală fiind de a asigura deschiderea trecătorilor din Carpații Orientali și crearea condițiilor favorabile pentru afluirea
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal al Armatei de Nord în această etapă l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal al Armatei de Nord în această etapă l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică și cea estică a Imperiului Român; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar și cel Bizantin; și între Imperiul Otoman și Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Șerbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparține mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influențat reciproc, așa că o separare între nord și sud este mai degrabă artificială. Influență Imperiului Bizantin asupra Șerbiei a fost
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
teatru stabil din Transilvania. În 1911, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonisit la Mitropolia din Sibiu, preot la Parohia ortodoxă din Năsăud. În Primul Război Mondial (1916-1918) a fost mobilizat ca preot militar cu grad de căpitan în armata Austro-Ungară și a căzut prizonier în Polonia pe frontul rusesc. După unirea de la 1 Decembrie 1918, a fost unul din titularii cursurilor pentru pregătirea profesorilor de muzică din Ardeal, în vara anilor 1919 și 1920 la Conservatorul din Cluj, unde fusese
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
aerul comprimat la o presiune proporțională cu adâncimea. Scafandrii autonomi, care respiră mulțumită unei butelii de aer comprimat al cărui robinet și-l reglau manual, apar în marina militară italiană în 1918 : prima lor misiune, reușită, este distrugerea crucișătorului amiral austro-ungar "Viribus Unitis" în portul Trieste (distrugere din păcate inutilă, dat fiind că erau ultimele zile ale războiului și că echipajul croat depusese armele și intenționa să predea nava). Ulterior, după 1935, se dezvoltă și scafandreria autonomă civilă, cu pionieri precum
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
noi. Situația era similară și în cazul Târgu Mureșului, ai cărui locuitori au fost în mare majoritate maghiari. În urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
Hans Hugo Bruno Selye (n. 26 ianuarie 1907, Viena, Austro-Ungaria — d. 16 octombrie 1982, Montreal, Canada) a fost un biochimist canadian de origine austro-ungară, cel care a introdus în știință noțiunea de stres. Hans Hugo Bruno Selye s-a născut într-o familie cu tradiții intelectuale, în care mama era de origine austriacă, iar tatăl de origine maghiară. Fiul lui Hugo Selye, de profesie
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
(sau Misiunea Militară Română din Extremul Orient) a reprezentat o comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
un portal romanic încadrat de arcade; se plănuia îmbrăcarea fațadei de apus, poate și a celorlalte fațade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcașului sunt așezate plăci comemorative cu numele ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940. Monumentul este cunoscut pentru acustica sa impresionantă, aici fiind organizate concerte (vezi și ICon Arts - mai jos
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]