852,023 matches
-
impresionant printr-un fel de maiestuoasă ținută a corpului, și capul impresionant, iar vocea era cea a unui preot inițiat după vechile rituri. Lângă el ședea soția lui, mică de statură, plină de diamante, care se ocupa cu drepturile de autor ale soțului. Curios, mi s-a părut că Virgil Gheorghiu seamănă cu Mircea Eliade, nu la corp, ci mai degrabă prin forța curenților psihici care emanau din el. El era, ca și Mircea Eliade, foarte interesat să-și publice cărțile
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
se păstrează "diglosia", distincția stilistică dintre limba standard și argoul tineresc. De altfel, unii dintre cei ce scriu cu extremă libertate colocvială în forum au și contribuții la pagini web "serioase", unde limbajul se conformează normelor academice ale românei literare. Autorii constituie grupuri relativ omogene prin vîrstă și preocupări, fiind persoane cu nivel cultural ridicat, aflate deseori - pentru studii sau la lucru - în afara statului de origine; textele sînt foarte recente (2001-2002). Caracteristicile lingvistice cele mai generale și mai pregnante ale acestor
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
Ca Spirache în Titanic vals, această scriitoare strigă: "nu mă publicați". Rolul editorului e imens și informația că jurnalul a apărut la insistențele Adinei Kenereș spune foarte mult. De unde atunci seducția pe care o exercită această carte în care propriul autor nu crede? Pentru că de seducție e vorba și oricît de indecent ar suna aceste cuvinte supradimensionate, nu cred că trebuie să ne ferim de un cuvînt care va sta pe buzele tuturor celor care vor citi această carte frumoasă. în
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Acesta este rolul tipăririi cărților comemorative, același e rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează o anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
în primul rînd un critic și istoric literar de excepție. Acele cărți ar fi trebuit repropuse spre lectură, în primul rînd. Jurnalul lui Zaciu, apărut după 1990, a supărat multă lume. Cunoscuții nu și-au regăsit acolo portrete "adecvate". Figura autorului din regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
vogă a unor teme, cum ar fi cele cu neveste care-și înșeală bărbații ori cu bărbați care-și mint nevestele. Faptul că nu este simetrie în reciprocitate, păcatul femeilor fiind mai greu decît acela al bărbaților, ține de falocrația autorilor, nu de gustul meu). Într-un asemenea clip, pentru vopseaua Spor, o tînără femeie este pe cale de a face sex cu un tînăr bărbat, căruia tocmai i-a smuls cămașa și chiloții, cînd se aude o cheie răsucindu-se în
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
1942, reușesc astăzi, la 60 de ani de la naștere și la alți 18 de la dispariția sa, să activeze noi "centre de recepție". Sigur este că vechile redute, cucerite chiar de la debutul editorial cu Versuri (1968) și consolidate prin antologia de autor Va fi liniște va fi seară din 1979, încă rezistă. Placheta din 1970, Fragmente din regiunea de odinioară, certifică "stilul". Nici traducerile (oarecum neglijabile în context), nici volumele ulterioare: Guillaume poetul și administratorul sau Întoarcerea lui Immanuel (o altă antologie
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
bestseller. Descoperitorii, primul volum, s-a ocupat de știința occidentală, iar cel de-al doilea, Creatorii, s-a oprit asupra artei. Cîteva titluri mai vechi - The Americans, The Image - l-au consacrat pe Boorstin, fost director al Bibliotecii Congresului, ca autor de vaste sinteze, iar șirul lung de premii, printre care Pulitzer sau National Book Award, îl recomandă ca o personalitate importantă a vieții culturale americane. Critica occidentală, cel mai adesea sceptică în fața unor sinteze ca cele propuse de Boorstin, are
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
îl reține doar pe Malraux, pentru meritul de a fi fost "unul dintre cei mai versatili și mai elocvenți căutători moderni". Lista omisiunilor poate lua forma unui dicționar. Boorstin ridică de fapt la rangul de criteriu de selecție ceea ce toți autorii de astfel de istorii încearcă să evite - subiectivitatea: "...i-am ales pe acei Căutători care constituie, pentru mine, o pildă elocventă și ale căror căi spre sensul vieții și al istoriei continuă să ne îmbie la căutări personale.". O strategie
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
trecând și peste motivele inavuabile, numai pentru a-mi satisface curiozitatea față de o zonă teatrală la care nu am acces direct; bănuiam că o să fie prezenți "noi și ai noștri", critici, cronicari, actori, regizori, o să ne salutăm, o să bârfim în timp ce autorii proiectului o să mai bifeze o acțiune. Chiar din prima seară a "programului german", când Mihaela Sârbu și Florin Piersic jr., îndrumați regizoral de Cristian Juncu, au citit norway.today de Igor Bauersima am realizat că evenimentul de la Teatrul Act depășește
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
al revistei L'Arc, care a închinat în 1983 un număr special lui Panait Istrati, impune rigoare în formularea titlurilor. În lumea Mediteranei - Răsărit de soare și În lumea Mediteranei - Apus de soare, ca fiind formele românești date chiar de autor titlurilor în franceză, Méditéranée (Lever du soleil) și Méditéranée (Coucher du soleil). Nota asupra ediției reține amănuntul că Apus de soare respectă textul din 1936, apărut în Editura Cartea Românească. Autor al studiului Spre alt Istrati (Minerva, 1986), Mircea Iorgulescu
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
de soare, ca fiind formele românești date chiar de autor titlurilor în franceză, Méditéranée (Lever du soleil) și Méditéranée (Coucher du soleil). Nota asupra ediției reține amănuntul că Apus de soare respectă textul din 1936, apărut în Editura Cartea Românească. Autor al studiului Spre alt Istrati (Minerva, 1986), Mircea Iorgulescu, posesor de importante date istorico-literare și adînc implicat în semnificația operei, semnează aici prefața Chemarea Mediteranei. Debutul privește concis personalitatea cu biografia ieșită din comun, deopotrivă document social și experiment estetic
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața semnalează rolul editurii pariziene Rieder în promovarea operei istratiene, în colecția Prosateurs français contemporains, dar și încercările de traducere de către Alexandru Talex și Eugen Barbu a părții asupra căreia nu se oprise autorul. Ambele puse sub semnul "discutabilului". Altele sînt calificativele care însoțesc înșiruirea pe date a traducerilor "recente" datorate cercetătorului asiduu Zamfir Bălan. Prefața nu a mai putut cuprinde lucrarea aceluiași Zamfir Bălan, Panait Istrati. Tipologie narativă (Editura Istros, Muzeul Brăilei, 2001
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Este drama luptelor inegale dintre oameni "la voia întîmplării" și alții cu viclenia sîngelui rece, de o parte și de alta, piatra de încercare fiind banul. În Apus de soare, spațiile se amestecă (O seară teatrală la Damasc, Cine e autorul lui Hamlet?, Călugări de la Sfîntul Munte, Moartea lui Mihail, Chemarea Apusului). Interesant este că tocmai aici, Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege pe cel al simțirii. "Mediterana mea" abia dacă se întrezărește
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
se delimiteze. Se delimitează astfel, printre altele, de opinia privitoare la "proustianismul" Hortensiei, opinie împărtășită de mulți. Ea o găsește lipsită de temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are și nu are dreptate Eugenia Tudor-Anton. Prozatoarea noastră vine într-adevăr cu o lume de personaje și de probleme omenești care sunt numai ale ei, o lume-unicat, inconfundabilă. Și
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I se împotrivește însă într-un fel oarecum surprinzător, prin recursul la materia umilă, resimțită ca fiind cea mai reprezentativă și cea mai durabilă, asemenea microorganismelor
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Muguraș Constantinescu În februarie a apărut la Editura Seuil un volum de Gérard Genette ce continuă noua serie de "Figuri" și care se intitulează simplu FiguriV. Este, după cum ne va mărturisi autorul, o reîntoarcere la un tip de scriitură mai relaxată, mai destinsă, capricioasă. Și într-adevăr, după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
după ansamblul intitulat Opera artei, Genette, temutul "Aristotel" și apoi "Kant al zilelor noastre", pare să renunțe la rigoarea clasificărilor, la sinteza tabelelor, la repartizarea categoriilor în căsuțe, la noi taxinomii. El se ocupă acum de nuanțe, de aprofundări, de autori sau chestiuni pe care nu le abordase încă, dar care-l interesau de mai demult. încă din Opera artei, iconicul sub forma unor reproduceri își face loc în volumele sale, ca un indiciu concret al lărgirii poeticii și al înglobării
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
mai puțin importantă din volum, ci cu titlul cel mai atrăgător. M.C.: Proust pare în cărțile dumneavoastră un punct de reper esențial, inconturnabil. E o prezență familiară, întotdeauna gata să întărească sau să ilustreze cutare idee. Este așadar pentru dumneavoastră autorul cu adevărat inepuizabil? Cine ar urma după el pe locul doi și pe locul trei? G.G.: Proust? Da, bineînțeles că da, și aceasta dintotdeauna, de la Figuri I. Pentru mine n-aș spune că e un punct de reper, ci un
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
aceasta e acum funcția lui pentru mine. Dacă, să spunem, aș fi lovit de o amnezie selectivă care m-ar face să uit cu desăvîrșire opera lui Proust, dacă admitem această ipoteză fantezistă, cred că a doua alegere, al doilea autor după Proust, care ar putea să-i ia locul, ar fi Balzac. Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. M.C.: Chateaubriand ocupă un loc privilegiat în acest volum. Aceasta se datorează cumva tot lui
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
dincolo de mormînt, care mă interesează mult, de multă vreme, dar nu am arătat-o pînă acum în mod explicit. Nu știu exact cum s-a întîmplat, dar cred că dacă la un moment dat mi-aș fi spus: despre ce autor nu ai vorbit încă și ți-ai dori cel mai mult să vorbești, răspunsul ar fi fost Proust, scuze pentru lapsus, ar fi fost Chateaubriand. Dar interesul meu pentru Chateaubriand nu trece decît parțial prin medierea proustiană; Proust nu s-
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
una dintre strategiile prin care scriitura jurnalistică creează sentimentul actualității maxime și reduce distanța dintre timpul redactării și timpul lecturii: fiind un prezent autentic pentru cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiți) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare a deveni o incoerență. Cred că ar mai trebui formulată o "regulă de întrebuințare" actuală a formei. Tendința generală este de a evita contextele ambigue, cele în
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
Char decît româno-sîrbul Vasko (Vasile) Popa, căruia C. Ungureanu îi dedică o analiză de aproape o sută de pagini, extrem de interesante, sau decît bănățenii Robert Reiner/ Franz Liebhart și René Füllöp-Miller. Paginile despre Sacher-Masoch, Hașek, Krleza, Kis, Konrád, Magris, Kundera, autori în legătură cu care s-au spus multe, urmăresc pe de o parte modul subtil de relaționare a lor cu lumea căreia îi aparțin, iar pe de altă parte temele lor comune legate de identitate, ruptură, istorie, memorie, (anti)politică, în ultimă
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își propun să ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice în Istoria ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]