683 matches
-
care conviețuiesc pe același teritoriu. În consecință, să începem cu definițiile. Capitolul 1 Democrație, democrații, cvasi-democrații l. Schimbare și democrație Întrebările centrale ale acestei lucrari se referă, înainte de toate, la cinci tranziții dinstincte: 1) de la democrație la diverse tipuri de autoritarism; 2) de la regimuri nedemocratice la regimuri democratice; 3) de la un tip de democrație la altul; 4) de la o democrație reală, de calitate inferioară, la o democrație de înaltă calitate; 5) de la un tip de democrație națională la una supranațională. A
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu se mai încadrează - în genus-ul democratic. Ne referim la regimurile care au dobândit unele forme democratice proprii, cărora le lipsesc alte elemente, dar care, în același timp, conservă aspecte autoritariste. Astfel de structuri se poziționează la jumătatea drumului dintre autoritarism și democrație, și, în consecință, configurează autentice regimuri de tranziție. Recurgând la expresii uzuale, în spatiul iberic se poate vorbi, așa cum o fac unii autori în America Latina (vezi Rouquié, 1975 și O'Donnell și Schmitter, 1986), de dictablandes (dictaturi "slabe
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
XX, acest fenomen prezintă o putere de difuzare notabilă, cu precădere în zonele mai puțin cunoscute și studiate, cum ar fi Africa și anumite zone din Asia. Astfel, regimurile de tranziție sunt toate acele regimuri precedate de o experiență a autoritarismului (sau "tradițională")24, care se confruntă cu o deschidere incipientă, cu liberalizare și cu o ruptură (parțială) de limitare a pluralismului. În altă ordine de idei, vechii actori ai precedentului regim autoritar, aparținând unei coaliții care nu mai este dominantă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cel european și cel latino-american) pentru care există o bază de cercetare și care intră în focus-ul acestei lucrări. Pentru Africa și Asia, în schimb, analizele sunt foarte puține, și, în acest caz, este dificil de spus cărui tip de autoritarism sau de "nedemocrație" îi aparțin. În plus, după marea atenție pe care unele țări din acest spațiu geografic au primit-o în anii '60 ca urmare a proceselor de decolonizare, în deceniile următoare s-a înregistrat o scădere semnificativă a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
furnizate de anumite elite politice la problema (ipotetică sau reală) recunoașterii unui rol politic al claselor sociale inferioare. La aceste precizări se poate adăuga că modelele fundamentale ale regimului nedemocratic sunt în număr de trei: primul - menționat mai sus - este autoritarismul; al doilea, de asemenea important este totalitarismul; al treilea este regimul tradițional. Toate cele trei vor fi analizate pe parcursul acestui capitol, dar o mai mare atenție va fi acordată regimurilor mai relevante pentru domeniile la care ne referim. În acest
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării ideologice a regimului. Anumite autoritarisme sunt marcate de faptul că legitimitatea lor se bazează pe "mentalități", după expresia sociologului german Geiger, adică pur și simplu pe anumite preferințe "mentale" sau "intelectuale", valori mai mult sau mai puțin articulate în mod explicit, acceptate mai ușor de către
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
2.1 prezintă articularea exemplicativă a celor patru dimensiuni principale și, mai ales, relaționarea lor. Este astfel posibil să pornim, în primă instanță, de la două modele nedemocratice polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
actori, de ideologie, de mobilizare); instituțiile sunt în mod special prezente și se manifestă prin existența combinațiilor mixte care, de exemplu, pentru alți actori importanți, reflectă lipsa ideologizării, mobilizarea scăzută, structurarea inexistentă. Având în vedere domeniul vast al variațiilor dintre autoritarismul perfect și totalitarism, este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele nedemocratice 2. Autoritarisme Dincolo de diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai sus) postulează
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele nedemocratice 2. Autoritarisme Dincolo de diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai sus) postulează un pluralism politic limitat și iresponsabil, prezența
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cea pasivă, de la cea legală la cea fără de norme și ilegală. În acest tip de regim poate fi chiar mai convenabil să se tolereze un anumit grad de opoziție sau să se mențină o pseudo-opoziție care dă o culoare liberală autoritarismului. Față de celelalte două caracteristici, cea din urmă, adică cu "limite definite eronat în mod oficial" (dar destul de previzibile) în care guvernanți autoritari exercită propria putere cu o "certitudine a dreptului" (chiar și prescriptiv) și propriile structuri democratice. În acest caz
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puterii în măsura în care pot fi prezente în structurile de top. În ansamblu, pentru a analiza principalele modele autoritare, este necesar să reluăm toate dimensiunile mai sus amintite, chiar dacă "limitele eronat definite" sunt mai puțin utile pentru a face distincția între diferite autoritarisme. Întorcându-ne la cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare, justificarea ideologică a regimului și structurarea regimului, este necesar a fi făcută o precizare. În ce privește pluralismul, nu este relevant doar numărul de actori care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În privința mobilizării, cuantumul mobilizării "de sus" (și posibila sa instituționalizare) este aspectul cel mai important, fiind oportună relaționarea lui cu cele trei aspecte mai sus menționate. Reprezentarea liderilor și participarea vor fi controlate și limitate (cazul cel mai frecvent al autoritarismelor). În cele din urmă, vom individualiza instituțiile create de regim, dar și de partidul unic. Diferite subtipuri autoritare sunt prezentate în următoarele paragrafe. 2.1 Regimuri personale și regimuri militare Prin regimuri personale se înțeleg toate acele structuri autoritare în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a subliniat posibilitățile de stabilizare asigurate de existența și instituționalizarea partidului unic. 2.4 Regimuri de mobilizare Regimurile de "mobilizare" sunt acele regimuri în care caracteristica de mobilizare limitată, proprie regimurilor autoritariste, se atenuează, astfel încât ele devin un model-limită al autoritarismului, foarte apropiat totalitarismului [a se vedea mai departe]. Deși există diferențe enorme între modelele propuse și cazurile atribuite fiecărui model în parte, diferitele regimuri sunt unite (mai ales) de rolul conducător al partidului unic sau hegemonic, care poate astfel să
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dar și clasa mijlocie [De Felice, 1972]. Prezența acestor actori - și mai ales a Bisericii Catolice - menține partidul în contextul unui pluralism relativ limitat, care, totuși, îl diferențiază clar de regimul totalitar. Pe scurt, acest model rămâne la granița dintre autoritarism și totalitarism, ca și precedentul. Regimul este instaurat, în esență, ca răspuns la un fenomen de mobilizare a claselor inferioare. Acest lucru explică motivele pentru care partidul e sprijinit și de alte grupuri, ideologia și succesul acestuia. Ideologia este una
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care manifestă transformări interne, datorate, înainte de toate, fragmentării interne a clerului (odată dispărut liderul carismatic). Și, în acest mod, el se apropie din ce în ce mai mult de un regim autoritar civil, cu potențial de mobilizare. Figura 2.2 sintetizează diferite tipuri de autoritarism, incluzând pseudo-democrația examinată la finalul capitolului precedent. Figura 2.2 Autoritarisme 3. Totalitarisme Relevanța țărilor din această categorie (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă) este analizată într-un număr mare de studii și cercetări, multe din acestea foarte importante. Ne
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
odată dispărut liderul carismatic). Și, în acest mod, el se apropie din ce în ce mai mult de un regim autoritar civil, cu potențial de mobilizare. Figura 2.2 sintetizează diferite tipuri de autoritarism, incluzând pseudo-democrația examinată la finalul capitolului precedent. Figura 2.2 Autoritarisme 3. Totalitarisme Relevanța țărilor din această categorie (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă) este analizată într-un număr mare de studii și cercetări, multe din acestea foarte importante. Ne limităm aici în a relua dimensiunile specifice regimului autoritar și subcategoriilor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
exemple de totalitarism Cuba, Vietnamul de Nord sau România. În mod eronat, și Italia fascistă a fost atribuită de unii acestei categorii, dar, pentru aceasta, ar trebui introdusă o categorie de regimuri care se situează la granița dintre totalitarism și autoritarism. 4. Regimuri tradiționale În anumite zone, de exemplu în Orientul Mijlociu, există situații (Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite), care se încadrează în acest model. Baza lor de legitimare se înțelege bine dacă ne gândim la patriotismul despre care vorbește Weber, la rolul unor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este posibil s-o punem (în mod deschis) sub semnul întrebării. Diferența față de regimurile personale sau de mobilizare este evidentă: aceste regimuri pretind în mod deschis o legitimitate proprie, dar nu una de tip democratic. Capitolul 3 De la democrație la autoritarism 1. Care tranziții? După delimitarea diverselor tipuri de regimuri prezentate în capitolele precedente, se pot aborda, detaliat, variile moduri de tranziție de la un regim nedemocratic la unul democratic. În general, se conturează șase posibilități: • democrație → regim personal • democrație → regim militar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pseudo-democrație Ipoteza reîntoarcerii la un sistem tradițional după o experiență democratică nu poate fi luată în considerare din cauza consecințelor pe care le are implicarea societății civile asupra perspectivelor de instaurare a unui regim care ar propune o anumită formă de autoritarism. Sunt excluse și transmutările din interiorul genus-ului nedemocratic. Dintre variantele mai sus indicate, penultima apare rareori. De altfel, în aceasta categorie, poate fi introdusă fără controverse doar trecerea Republicii Weimar la nazism 29. Dar și cea de a doua este
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Înainte de toate, cea de-a doua, mai puțin gravă și aproape întotdeauna recuperabilă, se poate sfârși într-o situație identică cu prima variantă. La rândul său, prima poate conduce la colapsul - (sau căderea) regimului democratic, cu o direcționare ulterioară spre autoritarism, dar, cel puțin ipotetic, ea poate evolua și într-o direcție (încă) democratică. În consecință, colapsul are loc atunci când caracteristici fundamentale ale regimului sunt anulate și se instaurează un alt tip de democrație sau un regim autoritar. 3. Criză și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a capacității represive a regimului sau într-un cost mai mare al deciziilor ce țin de represiune. Fenomenul apare atunci când există o mobilizare simultană a grupurilor sociale pro-regim sau când se manifestă o creștere a activității opoziției. Pornind de la definiția autoritarismului, criza se concretizează prin "rupturi". Pluralismul nu este limitat și, în anumite momente nu se anticipează colapsul sau transformarea continuă și profundă (pactada). Regimul nu mai este capabil să controleze mobilizarea și afirmarea ideologiilor anti-autoritare. În acest moment se impun
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
graduală și nu una clar marcată (de exemplu o lovitura de stat), atunci ea e mai dificil de observat, putând fi confundată cu o simplă rotație a elitelor sau cu o alternare a acelorași elite de la putere. Capitolul 4 De la autoritarism la democrație 1. Prima instaurare Dinamica unui regim democratic cuprinde patru procese: tranziția, instaurarea, consolidarea, criza. Ultimul proces a fost prezentat în capitolul precedent. Despre consolidare și rezultatele acesteia, persistența sau stabilitatea democratică, se va discuta în capitolul următor. În
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost, în mod clar, prea amplă și prea profundă ca să nu fie luată în considerare. Unii autori [de exemplu, Offe 1991] au prezentat trei tipuri de tranziții în țări din Europa de Est, la finele anilor '80 și începutul anilor nouăzeci (de la autoritarism la democrație; de la economia de stat la cea în care piața își asumă o poziție centrală; în unele cazuri - Slovacia, Republica Cehă, fosta Germanie de Est -, tranziția se deplasează dintr-un anumit teritoriu către populația unui alt teritoriu). Vorbim astfel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în activitatea altor organizații colective care caracterizează democrațiile de masă. O evaluare exactă a unei astfel de politizări nu poate fi separată de două variabile: durata și tipul de experiență autoritară. Timpul scurs de la experiența democratică anterioară și tipul de autoritarism instaurat în acest interval fac mai mult sau mai puțin puternică influența moștenirii acelei experiențe de politică de masă. Aceasta va fi cu atât mai importantă pentru noul regim cu cât perioada autoritară a fost mai scurtă, iar regimul autoritar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]