713 matches
-
iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze despre istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea urmează îngîmfarea și autoritarismul. La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont propriu, zice Gulie, urmărind prelata fleșcăită a cortului căzînd la pămînt eliberată din ultima ancoră, și figura lui Roja ieșind la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altminteri, absurditatea ținea deja de faptul că locuințele fetelor și cele ale băieților erau separate. Lucrul acesta reflecta o întreagă concepție asupra vieții, potrivit căreia mixitatea, și prin urmare sexualitatea nu puteau avea loc decât după căsătorie. Lucrul acesta reflecta autoritarismul și arhaismul societății generalului de Gaulle"201. Prin urmare, studenții revoltați contestă aceste interdicții începând din 1967-68, iar apoi în timpul acelor zile frenetice din Mai '68, cu forță, înverșunare și imaginație. Au glasul puternic și atitudinea provocatoare. "Bucurați-vă fără
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un arhetip și o metodă; o confirmă Fromm, un martor al răspîndirii acestei metode: "Trasînd o paralelă între situația hipnotică și raportul de autoritate, psihologia socială aduce o analiză nouă și originală urgentei probleme istorice a unui alt fel de autoritarism"137. Analiza are drept efect înlocuirea figurii oratorului cu cea a hipnotizatorului, substituirea elocvenței cu sugestia, a artei discursului parlamentar cu propaganda. În loc să convingem masele, le galvanizăm prin teatru, le disciplinăm prin organizare și le subjugăm prin presă sau radio
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lume părtinitoare, și orice mulțime activă este părtinitoare; mai mult, nu devine activă decît devenind părtinitoare. Așadar, după psihologul francez, și să reținem această ipoteză, coerența logică și certitudinea, calități cărora le acordăm prioritate în educație, conduc direct la fanatism, autoritarism și intoleranță. Poate că nu la indivizi, dar în mod sigur așa stau lucrurile în cazul mulțimilor 181. Și dacă este așa, atunci ce să mai credem de guvernele, partidele și mișcările sociale care, astăzi mai mult ca oricînd, au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mod discreționar, cu scopul de a evidenția lipsa de putere a elevilor. Autoritatea profesorului trebuie să se manifeste constructiv prin crearea unui mediu propice învățării, prin menținerea ordinii și prin „scoaterea” a ceea ce este mai bun din elevi. În schimb, autoritarismul (adică exercitarea autorității formale în mod permanent, sistematic și indiferent de condiții) solicită, implicit, supunere oarbă și conformism din partea elevilor. Deși pare eficient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe termen scurt și doar superficial, întru-cât conflictul cu elevii și ostilitatea acestora
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
învățării, prin menținerea ordinii și prin „scoaterea” a ceea ce este mai bun din elevi. În schimb, autoritarismul (adică exercitarea autorității formale în mod permanent, sistematic și indiferent de condiții) solicită, implicit, supunere oarbă și conformism din partea elevilor. Deși pare eficient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe termen scurt și doar superficial, întru-cât conflictul cu elevii și ostilitatea acestora se vor menține. De aceea, trebuie gândită și realizată exercitarea autorității dar fără a cădea în autoritarism. Pentru aceasta: Se stabilesc reguli cu ajutorul clasei
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
și conformism din partea elevilor. Deși pare eficient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe termen scurt și doar superficial, întru-cât conflictul cu elevii și ostilitatea acestora se vor menține. De aceea, trebuie gândită și realizată exercitarea autorității dar fără a cădea în autoritarism. Pentru aceasta: Se stabilesc reguli cu ajutorul clasei. Se prezintă lista de reguli clasei și se explică rațiunea fiecărei reguli. Se decid împreună consecințele pentru încălcarea regulilor. Se afișează regulile și sancțiunile și se verifică dacă toată lumea le-a învățat pe
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
și noile așteptări, • să echilibreze rolurile de conducere, cu evitarea stărilor tensionale, • să cunoască, să utilizeze autoritatea liderilor grupurilor ș.a. Concepută astfel, autoritatea desigur nu se va identifica cu forme negative, care camuflează neputința pedagogică (coerciția, amenințarea, constrângerea, limitarea libertății, autoritarismul, abuzul de putere, autoritatea irațională prin intimidare și teamă) sau nu se va reduce la folosirea comenzilor, darea de ordine. Dimpotrivă, ea se bazează pe forța, pertinența argumentelor explicate accesibil, a motivelor, a soluțiilor acceptabile, a normelor înțelese, pe disciplina
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
bazează pe forța, pertinența argumentelor explicate accesibil, a motivelor, a soluțiilor acceptabile, a normelor înțelese, pe disciplina responsabilă în sens activ, participativ, constructiv, consensual. Pot exista mai multe forme de manifestare a autorității pedagogice și manageriale, între limitele extreme (magistrocentrism, autoritarism nondirectivism, lipsa de autoritate), dar literatura pedagogică nu consemnează încă asemenea clasificări, decât prin raportare la stilurile educaționale (Joița, 2000, pp. 155-175). Se poate recunoaște însă existența în activitatea educativă a autorității teoretice, științifice (a expertului), în bună parte a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
drepturilor umane pentru cetățean. Totuși, pretenția că drepturile pot fi ierarhizate în acest mod sau că libertățile procedurale și cele substanțiale sunt incompatibile este problematică și este percepută, întrucâtva pe bună dreptate, drept un argument al guvernelor pentru a justifica autoritarismul. Un număr din ce în ce mai mare de lideri politici conservatori din Asia de Est au argumentat, de asemenea, că există un model asiatic superior de organizare politică și socială, ce include principiile armoniei, ierarhiei și consensului (confucianismul), în contrast cu ceea ce ei consideră drept
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ignorat. Scrierile lui Peter Katzenstein despre politicile de securitate națională ale Germaniei și Japoniei (1996, 1999) sunt emblematice pentru acest aspect. Propunându-și să explice de ce două state cu experiențe comune de înfrângere militară, ocupație străină, dezvoltare economică, tranziție de la autoritarism la democrație și statut de mare putere în devenire au adoptat politici de securitate națională internă și externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stat) pentru a coordona eficient răspunsurile. Voi relua această discuție mai târziu, într-o abordare a scrierilor lui Eckersley. O a doua interpretare, populară în anii 1970, dar aproape absentă în discuțiile din deceniul următor, este ceea ce O'Riordan numește "autoritarism centralizat". Aceasta urmărește în general logica lui Garrett Hardin despre "tragedia bunurilor comune" (1968), care sugerează că resursele deținute în comun vor fi supraexploatate. Această metaforă a condus la ideea că este nevoie de structuri politice mondiale centralizate pentru a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
argument, în mare o versiune ecologică a propunerilor idealiste de creare a unui guvern mondial (vezi Capitolul 2 al cărții), a fost respins de ecologiștii politici. Cea de-a treia poziție este similară cu precedenta, prin aceea că sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de extindere a acestuia la scară globală. Viziunea este aici la scară mică, implicând comunități strâns unite, conduse după principii ierarhice, conservatoare, care să fie auto-suficiente în utilizarea resurselor (The Ecologist 1972; Heilbroner
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
enunț normativ care justifică asemenea transferuri de autoritate. O problemă esențială a acestui argument este că interpretarea eco-centrismului care sprijină cartea lui Eckersley (1992) poate fi contestată. Ecocentrismul, în sine, este nedefinit politic. Poate avea multe variante, de la anarhie la autoritarism, cu versiunea lui Eckersley undeva la mijlocul acestui continuum. Interpretarea alternativă dominantă în cadrul reflecției ecologiste sugerează că problema, din punct de vedere ecocentric, ține de apariția modurilor de gândire moderne. Raționalismul inerent în știința occidentală modernă este unul instrumental, în care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
197, 199, 209, 210, 211, 237, 242, 247, 267, 274 anarhism, 266 antifundaționism, 213, 224 antopocentrism, 259, 261, 274 apartheid, 113, 114 aristotelism, 69 asumpții, 161, 162 austromarxism, 136, 137, 140, 152, autodeterminare, 140, 143, 165 autonomie, 35, 156, 242 autoritarism, 85, 219, 265, 273, 274 avantaj comparativ, 90, 91, 92 avantaje relative, 53, 211 bani, 166, 234 bariere non-tarifare, 91 biologie, 242, 248 bipolaritate, 54 bogăție, 27, 60, 75, 91, 93, 118, 144, 264 bunuri de consum, 263 burghezie, 131
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează materia, dar o face În ritmuri lirice. Μ Fiecare vârstă a omului Își are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
da naștere unor controverse, nu pot trece necomentate cu un interes dublat de pasiune. Autorul pornește aproape banal, de la drama unui cuplu conjugal. Calul verde nu reprezintă, în viața acestuia, decît o metaforă. Este, ca si 1 + 1 = 3, expresia autoritarismului unui soț care nu acceptă să fie contrazis: Cînd oi spune eu că... unu și cu unu fac trei, trei să facă, auzi? Cînd ți-oi spune eu că... în colțul ăla e un cal verde, apoi cal verde să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gândim la ce au de suferit beneficiarii din partea instituțiilor. Anumite reglementări interioare pot deveni instrumente de temut ale violenței instituționale și aici putem include violențele pe care instituția le face asupra propriului personal - nerespectarea convențiilor colective sau a drepturilor muncii, autoritarismul cadrelor, practicile de intimidare prin amenințarea cu trimiterea în șomaj, diverse hărțuiri. La rândul său, personalul instituțiilor poate fi și el violent, individual sau ca grup, în relația cu beneficiarii (folosirea de injurii, amenințări, jigniri, loviri) sau în relațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care rezidenții au acces liber unii la alții, iar unitatea e suprapopulată. ● Activități nestructurate. ● Comportamente agresive ale beneficiarilor, care sunt acceptate și se pretinde că sunt „de înțeles”, de aceea nu sunt sancționate, chiar dacă se repetă. Dezechilibru de forțe - autoritarism, neglijență, neînțelegerea de către beneficiari a misiunii instituției, toate acestea generând o tensiune permanentă. Violența apare din cauza tuturor factorilor implicați și se manifestă la toate nivelurile: consiliu de conducere, administrație, direcțiune, cadre, personal, beneficiari. În concluzie, putem schița (opta pentru) trei
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
imediat următoare, o dată cu instalarea capacității copilului de a analiza „reciprocitatea” regulilor și normelor morale, și sentimentul de culpabilitate va deveni mai profund. Astfel, din momentul în care copilul devine capabil de a depăși morala în care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativitățile severe impuse din exterior, și de a se angaja într-o morală a „cooperării”, sentimentul de culpabilitate se constituie mai ales ca reflex al conștientizării abaterii de la normă, de la principiile moralei reciprocității și ale cooperării, de la regulile care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Dahl, 1963: 32-8), atunci când avem în vedere "democrațiile" din lumea reală este necesar să se ia în considerare chiar și acei agenți al căror rol în procesul de luare a deciziei este limitat sau intermitent. Mijloace de guvernare: liberalism vs autoritarism A doua dimensiune privește modul în care sunt luate deciziile. Cât de multe restricții se impun asupra discuției punctelor de vedere alternative înaintea luării deciziilor de către membrii corpului politic? Sunt ele multe, puține, sau nu există niciun fel de restricție
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deciziile. Cât de multe restricții se impun asupra discuției punctelor de vedere alternative înaintea luării deciziilor de către membrii corpului politic? Sunt ele multe, puține, sau nu există niciun fel de restricție? Acest aspect naște întrebarea privind gradul de liberalism sau autoritarism al unui sistem, o întrebare de maximă importanță în definirea caracteristicilor unui corp politic. Și această a doua dimensiune este reală sistemele politice pot fi mai mult sau mai puțin liberale, mai mult sau mai puțin autoritare. În plus, această
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de egalitate și inegalitate. Efectul general este totuși de a indica faptul că toate societățile se află într-un anumit punct pe această a treia dimensiune a țelurilor sau scopurilor, una în mod clar diferită de axele de liberalism vs autoritarism și democrație vs monocrație. Caracteristici ale spațiului tridimensional al normelor Deoarece sunt trei dimensiuni ale normelor sau valorilor generale care caracterizează toate sistemele politice, aceste dimensiuni definesc un spațiu în interiorul căruia se pot afla toate sistemele politice. Acest spațiu are
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o anumită măsură, oportunitățile de liberalism, întrucât libertatea și egalitatea sunt uneori privite ca antitetice. Schimbări rapide spre o mai mare egalitate (sau spre o mai mare inegalitate) conduc adesea la proteste și tensiuni; aceasta ar putea rezulta într-un autoritarism mai puternic din partea regimului, cât și într-o îngrădire a participării. În ansamblu, determinarea pozițiilor țărilor în diferite momente pe cele trei dimensiuni ale normelor este atât un mod de a caracteriza natura sistemelor politice, cât și un mijloc de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]