8,738 matches
-
vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars, subofițerul coborât din mașina proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hainele și o sete nestăpânită îl robea tot mai mult. Gâtul uscat nu-i permitea parcă să mai pronunțe niciun cuvânt. Privirea înglodată în nămol făcea imaginea cu masa și cu cele trei fete, tot mai incertă. Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele, prinse încredere: Cornul de...-rosti din nou ca absent nemaiamintindu-și în întregime titlul preferat. Din nou râsete mânate de răutatea omului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-o strig nici într-un caz, deoarece aveam senzația că aș fi divulgat imediat legătura noastră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să fie de acum în colo și mai puternică, că tânjeam încă, în fiecare secundă, să ating mâinile ei reci, să-i mângâi părul lins, să o privesc în ochi cum n-am privit-o niciodată și să-mi desfăt auzul cu cascadele glasului ei atât de fin. Cum să-i mărturisesc, la revenirea noastră acasă, că acea înfiripare a dragostei dintre mine și Iozefina în biblioteca orășenească din orașul X, în urmă cu luni bune, urma să dispară imediat după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mergeau ca niște umbre, scormonind fiecare ridicătură de omăt. După fiecare chemare a unuia din ei, își ascuțeau auzul, dar afară de urletul vântului nu se mai distingea nici un al zvon. „În această nebunie nu ne mai poate ajuta decât norocul... Și totuși nu putea să dispară așa fără urmă” - gândea Mitruță în timp ce înfigea codiriștea biciului într-un troian... „Parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Știi bine doar că amândoi am hotărât în bună pace ca în locul meu să rămână... să rămână - a lungit vorba moș Dumitru - să rămână Vasile Hliboceanu! Nu cred că e nevoie să spun și de ce. Știți voi mai bine. La auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în hohote privind spre Hliboceanu, căruia i s-a luminat pe dată chipul tăciuniu... Și zi așa, Iordache. Te și vedeai mare stăpân
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
va fi ajutorul lui Hliboceanu. Lasă că nici cu tine nu mi-i rușine. Vorbești ca cu gura mortului. Ca să nu fie cu supărare, eu zic să-l lăsăm pe Hliboceanu să-și aleagă ajutorul - a propus moș Dumitru. La auzul acestor cuvinte, toți ochii s-au îndreptat spre Hliboceanu. Acesta, fără alte cuvinte, a pus mâna pe umărul lui Mitruță Ogaș, care ședea lângă el. A privit apoi la moș Dumitru și, Pâcu și a spus cu glas moale: Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și cântecu-i gata? Păi când te duci la o femeie scoți... fluierul și gata? N-o mângâi și tu oleacă? N-o... încerci să vezi dacă... Că te poți trezi cu una peste... ochi, de uiți cum te cheamă!... La auzul acestor vorbe spuse de Pâcu cu intona ții și gesturi ghidușe, cărăușii au izbucnit în râs de s-au cutremurat pereții crâșmei... Din cuhnea care avea ușa deschisă a pornit un tril de râs...Toți au întors privirile într-acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu însă a reluat vorba: Și cum vă spuneam, voi credeți că așa se cântă? Mai ales la o masă ca asta, unde... ulcelele s-au dogit de uscate ce-s? La auzul acestor vorbe, Costache s-a grăbit să umple ulcelele cu vin proaspăt. Asta-i altă treabă. Așa parcă-ți mai vine să trăiești. Dacă tot ai deschis vorba, Pâcule, zi-i ceva din fluier și pe urmă... ai voie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi, moș Dumitre! Ne lasă așa cu buza umflată?” Moș Dumitru a înțeles întrebarea nerostită: Da’ tu, Pâcule, crezi că ți-ai găsit proști? Dă-i drumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După aceea mai stăm de vorbă. Frumos mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat în primire moș Dumitru. Păi dacă nu știam mă mâncau câinii. Sau, cum se mai spune, îmi mâncau câinii din traistă. La auzul acestor cuvinte, Hliboceanu, ai cărui ochi umblau mai mult după Măriuța, s-a trezit parcă dintr-un vis. A ridicat mâna și a făcut un semn către Costache, care uitase de sine ascultându-l pe Pâcu. Cum-necum, Costache a văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit dator după atâția ani de când o murit bunicul? Asta nu se poate!” „Ia dă să văd țâdula, Haralambie!” Goarza a scos țâdula și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu și Ogaș au rămas în locul nostru, dar, dacă cândva vă este greu, noi... tot acolo stăm. Încă nu ne-am mutat... În loc liniștit, în loc cu verdeață, unde nu este durere și nici întristare... a pornit să prohodească Pâcu. La auzul acestor cuvinte, cărăușii au început să râdă, uitând pentru o clipă tristețea despărțirii... Cele două care - al lui moș Dumitru și al lui Pâcu - s-au pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale decât cea a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cărăușilor au lucit gândind la plăcerea ce-i așteaptă... Pâcu a sărit în ajutorul crâșmăriței, i-a luat chersânul din brațe și, așezându-l pe masă, a grăit: Aflați, flăcăilor că așa trebuie să te porți cu o doamnă... La auzul acestor cuvinte, Măriuța s-a făcut cum îi floarea de mac și părea și mai frumoasă decât era. De unde știi tu toate aiestea, Pâcule? Nu cumva îi fi fost și tu un pui de... de ordonanță, precum Vasile Căpitanu cela
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma Cotman. Toți și-au încordat auzul. În cele din urmă, a străbătut până la ei un fir de glas ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărei primă formă de manifestare era că bolnavul Începea brusc să vorbească, cursiv și coerent, În limba olandeză . Sau infecția cu stafilococul Mozart, când pacienților le creștea În jumătate de oră o a treia ureche În zona occipitală, asigurând un auz perfect. Ori febra coregrafică, răspândită, se pare, de puii de condor din Mexic, care-l făcea pe cel infectat să danseze step până la epuizare fizică și deces. Ceea ce nu te omoară te face mai puternic, se spune, și, un timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eliberat două Întrebări care fac parte de secole din arsenalul interogativ al detectivilor și al filozofilor: — Cine și de ce? — Nu știu. Pentru răspunsurile la-ntrebările astea sunt dispusă să plătesc o sută de mii de ruble, plus cheltuielile suplimentare. La auzul sumei, buzunarele mele goale au tresărit ca două urechi de elefant care-și apără posesorul de insecte. Cum tehnica Întrebărilor părea să aibă succes, am continuat: — Mai exact, cum a-ncercat? — În câteva dintre nopțile trecute, m-am trezit din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anchetator cît de cît priceput ar putea afla asta. Viitoarea mamă rămase pe gînduri, destul de nehotărîtă. — Are să mai dureze, sunt abia În luna a patra, zise. Iar domnul e cam bătrîn. Dacă Între timp moare, cine va Îngriji copilul? La auzul acestor cuvinte, Christina simți cum i se Înfige un cuțit În inimă. Începea să Înțeleagă cîte ceva, dar Încă nu Îndeajuns de mult pentru a recunoaște că se Încadrase pe o bandă de circulație greșită; la fel ca atunci cînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pripești? Căsătoria e un lucru cît se poate de serios. — Cu un boșorog? — Dar nu e boșorog! protestă Christina, aproape țipînd. Arată foarte bine, are o sănătate perfectă, e un domn foarte stilat și, În definitiv, e tatăl meu! La auzul ultimelor cuvinte, Marychka rămase cu gura căscată. — Așa!..., Îngăimă. Ei, atunci vă rog să mă scuzați. Dacă e tatăl dumneavoastră, se schimbă problema. Unde este dînsul acum? — În Statele Unite. Marychka rămase cîteva momente pe gînduri. Începea oare să Înțeleagă? — Dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
elucidat, mulțimea era tăcută. Cei care aveau ceva de spus vorbeau Încet, aproape În șoaptă. Ceilalți se Îngrămădeau unii În alții, ca niște pui de găină cărora le e frig și caută să le fie cald, pentru a asculta, cu auzul Încordat, Îndrumările și indicațiile menite să asigure desfășurarea ordonată a acțiunii. O anumită preocupare se putea citi pe chipurile multora, sau poate un efort de concentrare, așteptarea febrilă a momentului decisiv cînd, așa cum scria pe bilețelele distribuite de comitetul de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult. Tonul degajat al vocii, ținuta vestimentară neobișnuită, În contrast cu anotimpul, faptul că era proaspăt bărbierit și mirosea a spirt?... Mai degrabă altceva! La auzul propriului ei nume, parcă simțise o tresărire neplăcută În inimă. — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse politicos, În virtutea obișnuinței, apoi reluă completarea rubricilor din fișa de tratament la care tocmai lucra. Și dintr-o dată se opri, ușor dezamăgită, aproape că rămase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ultimele zile Kiki făcuse febră și trebui rămînă cu el pentru a-l Îngriji, așa Încît lui Pablo nu-i rămînea decît să se descurce pe cont propriu. Satul avea un nume mai puțin obișnuit, totuși simpatic: se numea Valea Auzului, iar casa unde găsiseră adăpost se afla la marginea satului. Bărbatul gazdei plecase la vale cu cherestea, vînduse apoi calul și căruța, pentru a se angaja ca hamal În port, iar după aceea probabil că se urcase pe vreun vapor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]