1,671 matches
-
cred și mâine c-am fost în stare de așa ceva. O iau șontâc,șontâc spre Bran cu gândul împăcat c-o să rezolv. Doar Marian să mai reziste.... O mașină albastră vine în goană către mine . Fac semne disperate și mă avânt spre mijlocul șoselei. O frână bruscă ,o ușă trântită cu zgomot și o femeie blondă,cam pusă pe scandal . - Ești nebun,mergi pe mijlocul șoselei ? Îmi dau seama că e aceeași mașină pentru care a trebuit să-ntorc forțat de
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
care în adânc răsare pân’ la zâmbet, pân’ la contopire. Când iubești, îi sorbi ființa prin atingere, privire, nesătulă apropiere, prin îmbrățișarea așteptată ca o sărbătoare, necesară mângâiere. Când iubești, săruți lumina, fiecare colț de gând, de piele, răsuflare, te avânți în labirint de treceri, înfrunți umbre, semne de întrebare, Când iubești, aștepți cât e nevoie, dăruiești doar bucuria în respirații, libertatea de-a alege, de-a păși-nspre vise, de-a urma proprii vibrații. (12.ian 2015) Referință Bibliografică: Când iubești
CÂND IUBEŞTI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370335_a_371664]
-
cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la cap și ciocurile viu colorate în roșu. Au parcurs într-o plutire maiestuoasă întreaga întindere de apă din fața noastră și au dispărut, treptat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
importa più della misera libertà, Né dei piedi în pantofole cinesi, Né dei jeans tagliati col rasoio sulle ginocchia. Cammino sulle uova per abitudine E l'unico mio paio di occhiali Scricchiola sotto le scapole d'una città sovrappeso. Più avânți c'era la casa della scuola Ed îl giardino con piante pigiate în modelli Che uno scriba ha annotato sulle scritture. JUMĂTATE DIN SÂNGELE MIELULUI Pleznesc aerul din mănușile fără degete. Între timp, Albinele și-au procurat mierea de subzistență
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Măicuță, lacrima din geana-sfântă, Ce m-a vegheat atâtea nopți la rând, Mi-ai pus-o pansament pe mâna frântă, Mai pune-o și acum, măcar cu-n gând. În lungul drumului, priviri se-avântă Și ochi se umezesc tot așteptând, Măicuță, lacrima din geana sfântă, Ce m-a vegheat atâtea nopți la rând. Tristețea-ți simt, nimic nu te încântă, Doar să mă vezi c-apar în prag curând, Cu mine, pacea-n suflet
RONDEL MAMEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369311_a_370640]
-
ca la tot ce-a ajuns zdreanță să fac splendide nacele pentru visurile mele cărora le dau nuanță. Ciocârlii în mine cântă, aud susur de izvoare. Mângâi tandru orice floare ce-mi surâde și mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă. Strălucește-n mine-un soare ce cu raze sclipitoare lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și în plâns semințe bune. Cânt pe-ale iubirii strune, cred că totu-i cu
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369350_a_370679]
-
Este doar el, Daniel Marian și nimic din ce s-a scris sau se va scrie pe valurile poeziei nu pare nici să îl deranjeze nici să îl lase indiferent. Și dacă în această junglă literară are curaj să se avânte pe o liană, atunci tarzan să fie: trăiesc intr-o grădină zoologică de excepție unde pe lângă animăluțe mai viețuiesc și muieri majoritatea bete și atât de multe că nu poți să le numeri ciripituri gângurituri scârțâieli guguieli miauri și lătrături
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
moment- acestea se obțin și prin dragoste trupească. Dragostea înseamnă dăruire, și are acel ”ceva” care se declanșează de pildă în stările extreme când cineva drag este în primejdie și nu mai ții cont de instinctul de supraviețuire și te avânți să-l aperi, să-l salvezi pe celălalt. Este forța care te face să nu-ți fie teamă, să răzbești de unul singur dacă este cazul! Instinctul de jertfă duce la transmutare, transfigurare. În cuvântul său, Dan Puric a subliniat
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]
-
distanță. Era de fapt un spațiu verde plin de copaci înverziți. În dreapta pe o pajiște un cal păștea liniștit. Pajiștea era la marginea lizierei care m-a atras. Imediat cum am depășit curba ce-o făcea strada pe care mă avântasem, am dat de un mic heleșteu, amplasat într-o zonă înconjurată de mulți copaci și de o vegetație bogată, cu un luciu de apă pe care înotau câteva lebede negre, două perechi de gâște sălbatice și trei rățoi. Rățoii aveau
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
se desfășoară într-o veșnică revenire a nevoii de împrospătare, spre desfacerea bobocilor în floare, încântarea păsărilor, mirosul ierbii proaspete. Vezi în memorie sau aievea, frumusețea mării sau a oceanului, răsăritul și apusul soarelu; ascultă ritmurile egale ale valurilor și avântă-ți privirile în depărtările fără sfârșit. Ridică-ți privirile spre cele mai înalte vârfuri ale munților, unde stâncile păzesc, precum străjerii înarmați, liniștea brazilor falnici, veșnic înălțați spre cer, parcă-ntr-o continuă rugă și mulțumire. Observă dansul florilor și
ESEU de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370787_a_372116]
-
se precipitaseră oarecum și se îndreptau în direcții mai mult ori mai puțin așteptate. În tumultul vieții, oamenii se pierdeau adeseori căutând rezolvări facile problemelor de orice fel. Nu adânceau alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună unei logici elementare hotărârile ce urmau să fie luate. Prea multe se făceau în pripă și, firesc în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
erau aprinse luminile, iar oamenii mișunau pe lângă case unii dintre ei trebăluind prin curți. ,, Acești oameni ce locuiesc pe aici sunt adevărați eroi ai vieții, pentrucă ei au valoarea ca zi de zi să se scoale disdedimineață și să se avânte în necunoscutul unei noi zile lucrând din greu la locurile lor de muncă unde își îndeplinesc datoriile cu profesionalism și demnitate. Apoi se întorc seara și se reunesc în jurul cinei cu familile lor experimentând o bucurie autentică ce ei au
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
părintele Elefterie, aromân, dobrogean de-al nostru, din satul Sinoe, com. Mihai Viteazu, jud. Constanța. De atunci, vin s-o revăd cu inima plină de o chemare tainică a locului, ori de câte ori drumul mă aduce în părțile Moldovei. Drumul „Golgotei” Mă avânt cu toate forțele pe drumul de munte; anevoios, greu de străbătut, plin de sudoare, osteneală și durere. Părintele Elefterie spunea că fiecare pas făcut pe acest drum e de bun augur - cu fiecare pas făcut cu osteneală ni se iartă
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
Mai târziu, când se maturizase, devenise în același timp și fericită și nefericită,fiindcă o încerca și exaltarea și depresia, ochii ei păstrând în același timp și reflexe de cer dar și de infern.Făcuse apoi pași greșiți dar se avântaseră și pe valul infinit al vieții ca un naufragiat pentru care absența luptei ar fi însemnat moartea definitivă. La celălalt antipod, Emanuel avea resorturi și disponibilități similare emotivițății și sensibilității ei, iar compatibilitatea creativă întărea relația care curgea ca un
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ALPINISM Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic
ALPINISM de ION PENA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370162_a_371491]
-
I. ION PENA - POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ȘI REVISTE ALE VREMII, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. ALPINISM (1928) Pe piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
de la șaptezeci și șapte ...- 1930 -Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933... XIV. ALPINISM, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1693 din 20 august 2015. Pe piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Strofe > Amintire > ION PENA - POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ȘI REVISTE ALE VREMII Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ALPINISM (1928) Pe piscuri goale, fără viață, Unde nici vulturi nu s’avîntă Eu mi-am tîrît povara sfîntă A trupului flămînd de viață. Cu patimă m-am strîns pe stîncă Strîngînd spasmodic piatra tare ... Și-i drept că gura-mi, nu arare Cerșea un sprijin de la stîncă. Prăpăstii mi-au surîs sarcastic
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
pătimașe, vrăjmașe, lașe și trădătoare s-au strecurat o parte și la curtea și în palatul imperial, complotând și defăimând, aducându-i mai apoi destul de multă mâhnire și suferință. Pe câmpurile de luptă tânărul și frumosul comandat de oști se avânta în locul cel mai primejdios, biruind. Era un războinic falnic, curajos, viteaz, un bărbat cumpătat, strategic și un iscusit călăreț, demn de strămoșii săi, neîntrecuții sciți. Prin dragostea și educația primită de la părinții săi daci, prin zestrea sufletească, prin podoaba cumpătării
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
convertindu-se! Luat în râs și denumit de transilvănenii confrați, ”Mălai Vodă, dar preamărit de creștinii balcaiunați, Cunoscătorii păcii realizate de - ”Steaua Răsăriteană” , N-au mai văzut un alt 'liant de izbăvire pământeană! Pe când striga atât de tare "moldoveni confrați!" Avântându-se-n câmpii de lupte far'a lui aliați, Chiar din a vitregiilor climaterice de nu se auzea, Inima de român limba-i singură și-o potrivea..! Își iubea limfa, limba, neamul, nevoile din țară, Că nu era doar ceea ce
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
e veșnica mea alinare. Cluj Napoca, 18 noiembrie 2015 Clipe de vis Petale de suflet Din flori de surâs Se-alintă în sunet De clipe de vis. În palme de ziuă Lumina se-ncântă Cu raze din rouă În privire se-avântă. Picuri eterni Înșiră secunde Seninul din zare Pe pleoape se-ascunde... Aripi de zori Se scaldă-n lumină Cuvântul ca ploaia Genele udă, De iubire, de viață Buzele-s pline... O mână albastră Scrie în mine. Cluj Napoca 18 noiembrie 2015
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
fără hotar, Și far’îmbibarea din izvorul interior măcar.. Batjocorit e și poetul ce bea a purității apă, Hulit că numai din izvorul iubirii se-adapă, Că și-a găsit în suflet Cișmeaua nevăzută, Nemicu-și cuibărit chiar viața-i o avânta! Mirându-se lumea că așa om trăiește, Cum din gratuitate are tot ce prisosește, De fară-o greutate cum el pe toți iubește, Și cum nici binele din răi nu zădărnicește! El nu-și caută hrana trupului curând, Doar nevoia
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
și intelectul, care împreună iau decizii. Într-o zi cineva și-a întrebat prietenul cum de poate suporta atâtea probleme în viață. Acesta i-a răspuns că în fiecare zi începe de la început, uitând ce a fost în trecut, se avântă cu speranță în viitorul care este controlat doar de provindență, descătușându-și sufletul de orice deșertăciune și lepădând tot ce înseamnă răutate, invidie și ranchiună. Liber de absolut toate ambițiile josnice care pot fi ca niște pietre de moară legate
SĂ AVEM O INIMĂ NOUĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352791_a_354120]
-
Un minut în plus ca să mai stau - Tu femeie, veșnica mea avere A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]