1,522 matches
-
sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La Poétique quantique, La Nature ș.a.), cartea pornește de la aceeași reverie a terțului secret inclus și a unității contrariilor și poate fi considerată și un
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se situa Într-o societate ce are o istorie, un trecut și un viitor care Îi depășește și În care ei sunt implicați. Fiecare generație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au un caracter așa de intuitiv, că ele pot fi privite ca făcând parte din concepția noastră a lumii din afară” (p. 37). Este În adevăr admis În principiu de către știință, că realitatea slujește de control ideilor pe care mintea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
constitutiv și cauzal al fenomenelor naturale” (p. 365). Mișcarea și contrapartea ei, cumpănirea (echilibrul), sunt În adevăr ceva absolut real care nu poate fi subtilizat prin nici un raționament sofistic. S-ar putea substitui lui Cogito ergo sum al lui Descartes axioma: „Umblu, deci sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale: una vizează relațiile literaturii cu societatea, aducând în prim-plan axioma determinismului, iar cealaltă pune în ecuație literarul și politicul, atingând chestiunea litigioasă a militantismului literaturii și a producătorilor ei. Privit astfel, marxismul devine cazul-limită al procesului de birocratizare propagandistică a ideii de literatură. Iar heteronomia literaturii se erijează într-un
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
devenirii poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale îl reprezintă studiile eminesciene - cel din Repere (1977), dar și comentariile succesive la Luceafărul, care mizează pe dimensiunea „neoonirică” a poemului. Un altul e reprezentat de analiza modelelor semiotice ale baladei, conform axiomei enunțate, conform căreia evoluția formelor românești de expresie poetică începe, ca punct de maximă realizare, cu poezia populară. Odată stabilite premisele, criticul survolează literatura română de la Anton Pann la Tristan Tzara și de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu, trecând și
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului și temerile viitorului, navigând între perspective universaliste și patriotism local - acestea doar vor putea prinde cheag și vor putea da Bisericii o nobilă speranță. Profesoratul și programatc " Profesoratul și programa" În ceea ce privește programa de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau Tațian Asirianul (†185), să râdă de toți și de toate, creștinii radicali pot aborda istoria cu o libertate de conștiință neîngrădită. Urâțenia oricărei epoci nu poate întrece scandalul suprem al crucii. Gândirea creștină își refuză luxul conștiinței odihnite în axiomele trecutului. Ucenicii Cuvântului divin nu justifică retrospectiv, nici nu legitimează prospectiv violența și absurdul veacului, din trecutul cel mai îndepărtat până în prezentul imediat al lumii. Așa cum ne arată tratatele de apologetică ale Bisericii primare, gândirea teologică este gata să judece
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
american John von Neumann (1903-1957) și economistul american Oskar Morgenstern (1902-1977) în lucrarea fundamentală pentru teoria matematică a jocurilor denumită Theory of games and economic behaviour (publicată la Princeton University Press, 1944 și 1947). Ei au formulat un sistem de axiome asupra acesteia, considerând-o ca fiind o cuantificare a preferințelor. Axiomatica lor a stârnit numeroase controverse, conducând la formularea altor axiomatici și la o problemă mereu deschisă privind funcția de utilitate, concept remarcabil, intuit și comentat de multă lume, dar
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
considerat-o ca o măsură generală a cantității de incertitudine pe care o conține un experiment probabilist cu un număr finit de rezultate posibile. Ulterior, s-a demonstrat că dacă unele dintre proprietățile intuitive ale acestei mărimi sunt luate ca axiome, atunci, abstracție făcând de o constantă multiplicativă pozitivă, o astfel de măsură este unică. După finalizarea rezultatelor sale, Shannon le-a făcut cunoscute apoi celebrului matematician și inginer american (evreu de origine maghiară) John von Neumann (1903-1957), cerându-i și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
că legile mișcării sunt „deduse din fenomene și făcute generale prin inducție”. Ea nu este totuși incompatibilă cu impresia generală care se degajă din expunerea pe care o dă Newton legilor mișcării. Într-adevăr Newton a enunțat aceste legi ca axiome, dar a socotit că ele pot fi, în cele din urmă, justificate prin capacitatea de a da socoteală de regularități stabilite prin cercetare empirică, regularități cum sunt legile lui Kepler. Punctul de vedere schițat de d’Alembert era împărtășit de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
2. Întrscrisoare adresată prietenului său din tinerețe Maurice Solovine (30 martie 1952), Einstein caracteriza semnificația pe care o are pentru el succesul unei teorii fizice de un grad atât de înalt de generalitate ca teoria relativității în termenii următori: „Chiar dacă axiomele teoriei sunt formulate de oameni, succesul unei asemenea întreprinderi presupune un grad înalt de ordine a lumii obiective, pe care nu am fi câtuși de puțin îndreptătiți să o așteptăm a priori.” (A. Einstein, Lettres à M. Solovine, Gauthiers Villars
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exegeză care nu a lăsat nimic necontroversat, autorul afirmă că opera filosofului francez, cu deosebire metafizica lui, ar reprezenta „împlinirea unei misiuni de restaurație catolică, o antireformă și antirenaștere”. Descartes ar fi „condiționat” valabilitatea științei prin „punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu”26. Asemenea considerații, formulate într-un stil apodictic, autoritar, culminează prin enunțarea a ceea ce autorul numește „axiomă carteziană”: „Căci știința adevărată și mare nu poate fi edificată decât pe această premisă a existenței lui Dumnezeu, numai Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unei misiuni de restaurație catolică, o antireformă și antirenaștere”. Descartes ar fi „condiționat” valabilitatea științei prin „punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu”26. Asemenea considerații, formulate într-un stil apodictic, autoritar, culminează prin enunțarea a ceea ce autorul numește „axiomă carteziană”: „Căci știința adevărată și mare nu poate fi edificată decât pe această premisă a existenței lui Dumnezeu, numai Dumnezeu ne asigură în fiecare clipă existența și ne garantează valabilitatea adevărului științelor omenești”27. Se pot formula, desigur, numeroase rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tușă a tabloului: „Esențial este ca la sfârșit să-i rămână puțină ceață de risipit și autorului” (Ibidem). A proceda altfel înseamnă să fi depășit datele imediate ale literaturii realiste, în care convenția scriitorului atotștiutor a continuat să rămână o axiomă. Abia moderniștii vor avea îndrăzneala abordărilor radicale, anulând ideea de formă, temporalitate și persoană. Construcția geometrică edificată de Raymond Chandler rămâne, după cum se vede, îndatorată convențiilor din care se hrănește: convenția plauzibilității este doar cea mai importantă dintre ele. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
denaturată a relației dintre cele două structuri de putere. Luând această avertizare În serios, m-am lăsat condus de ideea că măsura În care guvernul era efectiv controlat de partid este mai degrabă o problemă de cercetare empirică decât o axiomă acceptată fără crâcnire. 3. În sfârșit, interesul principal al acestei cercetări m-a determinat să mă concentrez mai curând asupra guvernului decât asupra unei organizații de partid. După cum voi arăta mai jos, am adoptat o perspectivă pragmatică despre ceea ce reprezintă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
lui, semnate de scriitori ori critici (Mircea Cavadia, Teodor Vârgolici, Laurențiu Ulici, Andrei Grigor ș.a.). SCRIERI: Sarea neagră a nopților, Cluj-Napoca, 1979; Clopote de magneziu, București, 1981; Elegii nocturne, Cluj-Napoca, 1988; Poeme de dragoste, Galați, 1990; Sonete pascale, Brăila, 1999; Axiome sacre, Brăila, 1999; Arhivele cerului, Brăila, 2001; Povestea unui suflet, Brăila, 2002. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Cântări și împliniri, LCF, 1979, 49; Laurențiu Ulici, Implicarea poetică, RL, 1980, 5; Dan Ciachir, O monedă de rouă, SPM, 1981, 12 iunie; Teodor
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
2002. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Cântări și împliniri, LCF, 1979, 49; Laurențiu Ulici, Implicarea poetică, RL, 1980, 5; Dan Ciachir, O monedă de rouă, SPM, 1981, 12 iunie; Teodor Vârgolici, Meditații lirice, RL, 1989, 4; Buculei, Prezențe, 36-37; Ion Roșioru, Axiome sacre, TMS, 1998, 3; Laurențiu Ulici, Aurel M. Buricea, un poet religios, L, 2001, 11-12. N.Br.
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
Pcs Pc-Cs Par-excitări Reprezentări de lucruri Reprezentări de cuvinte Sistem perceptiv Sistem de urme mnezice Îndemnul lui Socrate «cunoaște-te pe tine însuți» se referă, implicit, la străinul ce rămâne necunoscut în fiecare om. Prin necesitatea de a se cunoaște, axioma celebrului filosof induce ideea că subiectul trăiește ignorându-se pe sine. El nu se cunoaște decât parțial, astfel că o întreagă parte din el îi rămâne străină. Fiecare individ adăpostește în el acest străin: inconștientul său. Inconștientul nu este înnăscut
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mintea nu gândești și intrăm în legătură cu cine vrem și cu cine nu. Societatea cunoașterii obligă la alte modalități de schimb și gestionare a cumulului cultural - al trecutului sau al prezentului. La alte modalități de colaborare în edificarea, evaluarea, probarea cunoașterii. Axiomele tradiționale de funcționare a Școlii se cutremură din temelii. Metafora profesorului atoatecunoscător și a elevului/studentului îngurgitator rămâne o amintire cu iz amar-romantic. Avem de-a face cu un nou context cultural, cu noi proceduri, roluri și raporturi în formarea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
noi moduri de a acționa și a gândi. Repun activitatea și exploatarea proprie în centrul edificării prin cunoaștere. Inteligența însăși nu mai este gândită ca un dat, ci ca o realitate emergentă, ce se construiește neîncetat, prelucrând niște conținuturi anume. Axioma pare a fi următoarea: inteligența nu mai este în totalitate înnăscută, ea se modifică prin antrenament și educație. Cunoașterea rezultă ca un proces individual de transformare a datelor externe în structuri interne ce se restructurează necontenit. Acest proces implică o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
acest lucru îl fac (uneori, reînviind și contextul originar). Cu ajutorul acestor interpretări, se încearcă să se edifice un adevăr decontextualizat (Levy, 2005). Acesta este un universal totalizant, clădit pe asumpția închiderii semantice și a fixației sensului. Cultura digitală desființează această axiomă, instaurând universalul conectiv, aditiv, dilatant, autoconstructor. Spațiul interconectivității mondiale este deschis oricărei noi inițiative. Nimeni nu mai deține sensul unic, absolut. Acesta se face mereu, printr-un aport al fiecăruia în îmbogățirea inteligenței colective. Se produce o schimbare majoră în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
făcând-o aplicabilă în toate domeniile de activitate ce au ca obiect de studiu sistemul dinamic complex. Modelarea presupune în primul rând elaborarea unui model . În logica matematică modelul presupune interpretarea corectă a unui sistem formal sau adăugarea unor noi axiome la un sistem de axiome dat. În alte științe, modelul ar însemna suspendarea unor restricții, lărgirea câmpului de posibilități, o generalizare și abstractizaresau cel puțin o tipizarea unor cazuri particulare. Sub această ultimă formă apare și conceptul de model în
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
domeniile de activitate ce au ca obiect de studiu sistemul dinamic complex. Modelarea presupune în primul rând elaborarea unui model . În logica matematică modelul presupune interpretarea corectă a unui sistem formal sau adăugarea unor noi axiome la un sistem de axiome dat. În alte științe, modelul ar însemna suspendarea unor restricții, lărgirea câmpului de posibilități, o generalizare și abstractizaresau cel puțin o tipizarea unor cazuri particulare. Sub această ultimă formă apare și conceptul de model în cibernetică. Modelul este conceput, în
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
obținute de modelare vor determina o stimulare a cercetării originalului pe căile sugerate de modelul construit. Modelarea este legată organic de structurile și metodele ciberneticii și a teoriei generale a sistemelor, situație în care modelarea operează cu toate cunoștințele și axiomele acesteia. Ex. Paul Constantinescu în Sisteme ierarhizate la pag.59: „Pentru modelarea sistemelor ierarhizate, structura este necesară și suficientă”. Rezultă de aici importanța deosebită a conceptelor de sistem și de structură pentru modelare în general. De altfel în lucrarea respectivă
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]