727 matches
-
coborî în stradă, cu gândul de a merge la un restaurant apropiat. Chiar pusese piciorul în pragul localului, când Gulimănescu îl acostă: - Hei, mănânci la restaurant? Singur? Spre a nu lăsa să se creadă că e certat cu madam Ioanide, bâigui scuza că voise numai să caute pe cineva și se întoarse la pseudodomiciliul său. Aci, înfometat, simți nevoia imperioasă de a bea măcar un pahar de apă. Însă Indolenta ședea pe divan, cu ușa deschisă, cu un aer de incomprehensiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând însă Jean își va lua inițiativa. Părerea aceasta i se păru lui Pomponescu și mai lipsită de bun-simț, tocmai fiindcă avea aparență rezonabilă, în vreme ce mamă-sa bâiguia inveteratele ei ambiții copilărești. După atâtea asasinate și execuții, după ce nu ținuse seamă de preavizul lui Gavrilcea, care vorbise desigur în numele unei puteri mai considerabile, nu mai era nimic de sperat. Era un timp nou, în care inofensivului Ioanide i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șapte daturi sau cu semințe de varză. Contra "plânsorilor"(boală de vânt, fapt de vânt, "foc viu", focușor, soare sec), copiilor sugari li se fac băi cu fierturi de mușețel. VORBIRE ÎN TIMPUL SOMNULUI (lipitură) Bolnavul de "lipitură" sare din somn, bâiguie. În Muntenia, i se dă să mănânce fudulii de cal negru, arse și pisate, amestecate cu rachiu de drojdie. În Moldova, se afumă bolnavul cu planta avrămeasă și se scaldă cu fiertură de drețe, zburătoare și fulgoace. Se afumă bolnavul
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Reacții întârziate... vă sună familiar? Atunci imaginați-vă situația următoare: vă aflați la serviciu, în bar și, din senin, un coleg vă apostrofează. Vă crede responsabil de o greșeală care l-a făcut să piardă mult timp. Rămâneți perplex și bâiguiți un „Nu am fost eu...”. Apoi, el vă întoarce spatele și pleacă. Faceți la fel și, ajuns la biroul dumneavoastră, rămâneți un timp pe gânduri. Vă vine acum în minte tot ce i-ați fi putut spune legat de modul
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
altfel decât eschimoșii. Deși nu-l văzuse niciodată în viața lui, i se părea foarte cunoscut. Eu sunt mentorul și îndrumătorul tău. Sunt sigur că, în primul rând, tu trebuie să-ți reamintești unde te afli! Unde?... uimit și dezorientat, bâigui fără să vrea. În timp ce pronunță cuvântul mai sus amintit, un junghi fierbinte, ca o săgeată aprinsă, trimisă de mâna unui iscusit vânător direct în măruntaiele vânatului, îi străpunse întregul organism, începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
masa în două cu tot ce era pe ea, tot nu ar fi rămas atât de uimit. De aceea, numai după ce s-a scurs un timp suficient pentru a sorbi în liniște o ceașcă de cafea chiar și opărită, abia bâigui: Nu-mi vine a crede... Vorbești serios sau glumești? Cât se poate de serios. Mâine ne conduce cineva cu mașina la București; vom fi cazați câteva zile la "Flora", după care, cu avionul... Ce vei face acolo; ai rude, la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din ,,tîrgul Eșilor“, unde fusese cu negustoriile, spune cu nestăvilită mirare, ba și cam cu greață, că la ,,Șapte Draci“ - crîșmulița din fața medeanului zis ,,Nicolina“ - un om rotofei, după ce junghiase cogeamite porc, a cules într-o oală tot sîngele curs, bîiguind că-l va pune în hăcuitura de carne cu care va umple cîrnații. Mulți oameni din cei care înfulecau pe la mese cîrnați de cei puși într-o zamă cam ca la Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
după o jumătate de oră mi-am dat seama că nu făceau decât să-l acopere pe chiulangiu: cu toții îmi evitau privirea, stăteau cu ochii ușor plecați, de parcă n-ar fi îndrăznit să mă mintă în față... Managerul pieței a bâiguit niște explicații penibile - alt mincinos, și el îmi evita privirea -, dar a intervenit numărul trei, care a fost un domn: nu s-a holbat prea mult la sânii mei și m-a invitat la o cafenea din apropiere ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai terminați cu prostiile și veniți la masă. Să mîncăm! Să mîncăm friptura asta, că se răcește de tot... Să fim împreună, hai!... Alex: Ehe, tot bunica are dreptate... Mîncarea te scutește de întrebări... Maria: Acu și tu! Ce tot bîigui și tu! Alex:... o fripturi că... un vinișor... și se împacă toate întrebările... și toate răspunsurile... Maria: Na, acum te-ai apucat și tu de filosofie... Alex: Nu-ți fă griji, că-mi trece. Înfulec o friptură și totul se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi, semn bîigui (a) - a rătăci bîrdan - bută, burduhan bîrneț - cingătoare în jurul capului blajini - neam de oameni care trăiesc lîngă Apa Sîmbetei blană - scîndură groasă blînzie - nepricepere boandă - pieptar boașă - testicul bob - sămînță de păstăioasă bobotă - flacără mare bobotină - boboc de rață boghet
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a vrut să plece în cea a lui Cornel și Alin a fost Păcălici. Radu i-a dat o pedeapsă. Alin să facă genuflexiuni, o sută de bucăți. Apoi, părîndu-i-se că nu-i suficient: Cu mine-n spate. Daa? a bîiguit Alin surprins, neștiind ce altceva să spună, dacă-i cazul să protesteze. În fond era gazdă și o gazdă nu trebuie să primească pedepse, regulile jocului n-ar trebui să i se aplice și lui. Totuși Radu părea destul de hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
trebui să-ți dai seama și singur. 4 Coada nu era mare. Doar două persoane în fața lui. Ai grijă, nu te sprijini de vitrină, că se sparge! a răcnit bărbatul gras și bărbos ca un căpcăun, din spatele tejghelei. Scuzați, a bîiguit Cornel, smulgîndu-și repede mîna de pe sticlă, de parcă ar fi fost încinsă. De-abia atunci își dăduse seama că își sprijinea mîna de vitrină. Greșise, dar n-a vrut și și-a cerut scuze. Bărbatul n-ar fi trebuit să țipe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc, speriat de ceea ce vedea. — Să trăiești, măria ta, bâiguiră cei doi boieri. Nu-i nevoie să vă apropiați, stați acolo unde sunteți, așezați-vă. Glasul voievodului era slab, vorbea rar și oarecum împleticit. Fierturilor din ierburi pentru somn băute la îndemnul doctorului încă nu le trecuse efectul. În grecește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare ! Cine s-ar fi gândit că i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după ’50, ea a fost angajată la muzeu. Să aibă ce mânca, presupun. N-a fost chiar o salariată oarecare, liberă. Mai era anchetată din când în când. O săptămână, o lună, mai multe luni. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odată nu-i mai înțelegea intențiile și bunăvoința, se arăta surprinsă de tot auzea. Continua pe același ton alb. De parcă n-ar fi remarcat năucirea care împietrise gesturile femeii. Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei care trecuse. Fantoma unchiului pe care nu-l recunoscuse ?... părea, ca și altădată, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea colegul. Ți-am văzut bagajul deja făcut. Mi-am închipuit că ai ieșit. — Da, de ieri... reuși să bâiguie. Ar fi vrut să-și amintească vreun amănunt, firele vre unei întâmplări care îi legase, gândurile nu îl serveau, nici glasul nu-și recăpătase puterea. Doar auzul, auzul insuportabil capta, de departe, urletul de junglă al zilei care-și trezea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inimii... ― Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când l-ar fi lovit cu un ciomag în moalele capului. ― Da... bine... bine, Petre, bâigui buimăcit, clătinîndu-se pe călcâie și apoi trîntindu-se pe pat, ca să nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonanța așeză masa, trăgând cu coada ochiului spre Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze, întrebă supus: ― Ați primit vreo veste rea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn! repetă generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și te voi opri cu forța! ― Poate că vrei să mă denunți? întrebă Bologa apăsat, privindu-l adânc. Să știi că am să mă împușc, dacă... Cuprins de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind: ― E nebun!... A înnebunit! Ce să fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce să fac? Apostol se apropie și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat Domșa, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din urmă, suflând ca un taur și arătând cu capul spre o casă mândră, pe dreapta. Apostol nu răspunse, parcă n-ar fi auzit nimic, deși vorbele ordonanței îi atinseră urechile ca o mustrare, fiindcă tocmai în clipa aceea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din toate puterile, cu o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de brusc, se potoli și-i fu rușine că a zgâlțâit stâlpul și a bâiguit "afară", ca un prost. În piept îi mai horcăia ura, dar mintea începea să cumpănească. Se lăsă în fotoliu și zise că trebuie să judece bine, fără pripire, ce s-a întîmplat, altfel îl amenință cine știe ce urmări. În realitate ea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pierdu cumpătul și nici nu-l pofti să șează. Notarul însă îi apucă voios amândouă mâinile, i le strânse puternic și pe urmă luă loc, nepoftit, cu o siguranță de stăpân. ― Mă rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de ciudat că vine să te vază prietenul tău din copilărie și de mai tîrziu? întrebă Pălăgieșu cu o clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cunoșteam, și trei nu avea rost să-i mai deranjez pe ei. "Săru'-mîna, știți, sânt un prieten al lui Cătălin de la stație doamna Nuți nu e azi, că de obicei mă servea ea cu un telefon la București", am bâiguit mai mult din cauza surprizei, dar și din cauza faptului că nu știam cum o să comunic cu Valeria, cu cealaltă era foarte simplu, ne punea ea întrebări la amândoi și după aia făcea un rezumat. Într-o seară chiar m-a căutat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau mai târziu, în cine știe ce ședință importantă când trebuie să fii serios cu orice preț, și până la urmă trebuie părăsești sala cu scuzele de rigoare..."îmi cer scuze, bâiguie și într-o engleză cu accent, îmi pare rău că vă pun în această situaț dar și eu m-am rătăcit. Mă scuzați, dar nu mă pot abține, parșivă e soarta asta, dumneavoastră, milionar, să rămâneți bloc în lift cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]