758 matches
-
peșteră pentru mine. — lipește-te de mine și Încălzește-te, mă Îndeamnă el de fiecare dată când mă plâng că mi-e frig. Dar pielea lui e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. mă trezesc În toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme în căutarea ieșirii din starea de bolovan în care mă găseam. În timiditatea mea amestecată cu teamă (nu știam dacă să iau tusea ca pe o ironie sau ca pe un avertisment), m-am resemnat să aștept
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peșteră pentru mine. — Lipește-te de mine și încălzește-te, mă îndeamnă el de fiecare dată când mă plâng că mi-e frig. Dar pielea lui e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. Mă trezesc în toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Relu a schimbat vorba de fiecare dată sau îi promitea, amâna, invocând scuze credibile. Până la urmă, după ce fetele aproape se dezbrăcaseră până la sutien și bikini, iar dansurile deveniseră scene de orgie romană, biata fată a încercat să părăsească încăperea și bâjbâia prin holuri să descopere calea spre ieșire. Nu a mers prea mult pentru că vocea lui Relu a oprit-o:Ce crezi că vrei să faci acum, fată? - Aici, așa... eu nu pot sta și te rog să... - Băi! Ție ți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale pătrate, mozaicate, semi-translucide și pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oricâte picolițe. Și să despici oricâte oase de ciorbă oi putea!... Spirit extravertit, Țaca Genel întredeschise întîi muianul să pretindă că strada PERONE e, probabil, o stradă inventată la beție. Dar instinctul său de taximetrist, mai sigur, l-a salvat. Bâjbâi o vreme spre Pieptănari, până ce nările sale cafenii, de ogar, îi interceptară străzii semnalele olfactive, iar când o localiză mai precis, acceleră către ea din toate puterile cutiei sale de viteze și-a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea comutatorului luminii, de pe holul micului bloc. Ci, descoperind, pe pipăite, balustrada scării melcate, coborî încetișor, punând cîte-un picior înaintea altuia, pe treptele inegale, cu suficientă atenție. Se gândi că miezul nopții zburase de mult, bănuind că era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă de Vocea care respira un aer ce nu venea din piept, ci șuiera, ca dintr-o conductă. Întinse pasul, dar podeaua nu-i răspunse. Ea cobora în trepte și, ca s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămâi, spuse el, dar glasul îi sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu-ți face griji, sunt liniștită... Tataia mă așteaptă. El o să știe ce e de făcut... Îi dădu capul deoparte și-și trase picioarele de dedesubt. Bâjbâi pe podea, până își găsi chiloții, care arătau ca un petic nefolositor. S-au rupt, șopti, făcându-i ghem la piept. Nu spusese „i-ai rupt“, era un fel de a refuza să vorbească despre cele întâmplate. Cum între timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă, până când ajunse la mâncare. — Eu, spuse Coltuc, mulțumindu-se să privească spre cazna tovarășilor lui, unul care bâjbâia, altul care molfăia, ca să mă văd întreg, cum am fost la început, trebuie să fiu, în același timp, și-ntr-un loc, și-ntr-altul. Adică să mă uit la mine mai de departe. Am citit că, atunci când mori, sufletul se ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
paginile în oglindă, devenind unul, alteori se deschideau și se răsfoiau. Atunci plămânii li se înmulțeau, fiecare avea dorința de a trage din rărunchi aburii chimicalei de culoarea aurului. Visau acum, mergând săltat, ca pe o planetă mică și găunoasă. Bâjbâiau ținând de aceeași sacoșă, ca de toartele unei amfore, și căutau surcele pe povârnișurile de gunoi, știind că, dacă, atunci când Calu se va întoarce, focul se va fi stins va fi vai de ei. Altminteri s-ar fi crezut că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
traversară strada. Apoi merseră încet, pe trotuarul de vizavi. — De ce trebuie să facem toate astea ? șopti Jenică. Nu trebuie, răspunse Tili. Dacă ar trebui, n-am face. De câte ori ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în primul capitol, dincolo de structura de suprafață, în ultimele decenii ale secolului XX lumea s-a modificat profund. 11 septembrie a venit ca un trăsnet într-o seară de vară, arătându-ne un peisaj cu totul schimbat, iar noi încă bâjbâim și ne întrebăm cum ne putem croi drum prin întuneric. George W. Bush și-a început mandatul adoptând o politică externă realistă tradițională care se concentra asupra marilor puteri precum China și Rusia, evitând consolidarea națiunilor în statele eșuate ale
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o varietate de moduri practice, dacă și noi vom face eforturi în această direcție; atacurile unilateraliste asupra organizației vor eșua într-un mod care poate submina puterea noastră blândă. Americanii încă încearcă să se regăsească după evenimentele de pe 11 septembrie. Bâjbâim după o potecă sigură prin peisajul nou și straniu creat de tehnologie și globalizare, ale căror aspecte sumbre au fost viu luminate în acele circumstanțe traumatizante. Administrația Bush a identificat corect natura noii provocări pe care o înfruntă acum națiunea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Am ales deci, cu deplină seninătate, Scrisoarea despre "umanism", în care se reunesc toate temele gândirii heideggeriene de dinainte și de după Kehre, expuse în cel mai pur jargon heideggerian și într-un efort de totalizatoare justificare a întregii sale gândiri. Bâjbâiam într-un mod jalnic și rezultatul a fost un semieșec. După șase-șapte ani, ambiția mi s-a retrezit, de astă dată cu conștiința că nu mai e vorba de un simplu exercițiu personal, ci de confruntarea posibilităților limbii noastre cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între pereții acestei căsuțe înghesuite, care pare că și-a făcut loc cu coatele, cerând să fie îngăduită între vilele de pe deal și clădirea cu 5-6 niveluri care o încadrează, arogantă, înălțîndu-se din josul străzii. Câți români din țară au bâjbâit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta, mândri, sfioși, emoționați, duplicitari, calculați, resentimentari, iubitori, detestând în ascuns, aducând vești, cerând sfaturi, comentând, sperând, plecând, revenind. Și în mijlocul acestui balet, al acestei comedii umane întinse peste ani, cei doi, Monica și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
manuscrise Eugen Lovinescu, cărțile lui etc). În ultimele două zile m-am plimbat mult cu mașina prin Paris, profitând de faptul că în august orașul e gol, jumătate dintre parizieni fiind plecați în vacanță. Senzație de beție. Străbat fără să bâjbâi toate axele mari ale orașului, trec de pe un mal pe altul al Senei, ajung de la Operă la Madeleine, apoi în Champs-Elysées, revin în Concorde pentru a intra pe Saint-Germain, o iau spre Bastille și reintru în Marais, bucuros de fiecare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el clopotele în cinstea lui Boc și Băsescu. Apoi, fără veste deraiază. A început să bată câmpii despre fidelitate, despre presa scârboasă și alte chestii care probabil îl mai râcâiau la inimă. Armeanul acela negroid și aparent blegos, șeful minorităților bâjbâie și el aiurea. Ce spune? Păi spune că a avut dreptate despre ceva. Aha! Nu sențelege despre ce. Nu se știe precis, dacă măcar în capul lui este cumva mai multă lumină în direcția respectivă. Apoi Boc fiind acum sigur
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi mereu. Primăvară, te ador ca pe mama mea din ceruri! Mărioara BURAGA (17 martie 2010) ori chiar cercetat, ei, cu dragă inimă... că doar de aceea se găsesc acolo.Termină totuși. Nu se așeză, tremura obosit, părea epuizat și bâjbâia în jur. Din câteva mișcări, cele cinci femei cu pălării verzi fură lângă el. Două îl sprijiniră de subțiori și în ciuda semnelor de oboseală ce se citeau pe chipul său, aproape ascuns de barba bogată, una îi așeză rucsacul în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sunt atinse odată ce au fost puse la temelie. Filozofia, dimpotrivă, face ordine într-o cameră și trebuie adesea să pună mâna pe lucruri. Pentru acest demers este esențial că el începe de la o stare de dezordine și nu contează dacă bâjbâim în întuneric atâta timp cât ceața se risipește încetul cu încetul.“16 În sfârșit, în lecțiile din 1932-1933, întâlnim acest pasaj: „Metoda mea este permanent aceea de a indica greșeli în limbaj. Voi folosi cuvântul «filozofie» pentru activitatea de evidențiere a unor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]