1,419 matches
-
uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
noi: cel albastru pentru tine, Shelley, iar cel roz pentru Lucy. Fetele vin cu alte tricouri. − Voi n-ați auzit? Haideți cu mine la dulap! Dar unde vă sunt hainele, că la coșul de rufe nu e nimic. Fetele se bâlbâie, dau din colț în colț și, până la urmă, mărturisesc. − Ei, zice mama, trebuia să mă întrebați cum se procedează. Până una alta o să vă descurcați cu ce aveți. − Dar ne cumperi altele, nu-i așa? zise Shelley. − Nu, nu-i
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
pro tocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în ateli erul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de unități și știa că ar face mai bine s-o lase baltă înainte de a-i enerva prea tare pe adversari. - Mă tem ca va trebui să mă opresc. Am niște lucruri de făcut... A fost o adevărată plă... Se bâlbâi și-și pierdu răsuflarea. De pe marginea mesei îl țintea un pistolet micuț și scânteietor. Bărbatul cu ochii galbeni îi spuse pe un ton fără relief: - Și-ți dai cu presupusul că ar fi cazul s-o întinzi, eh? Nu întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mai lovește-l! strigă dolofanul. Este încă pradă unui acces afectiv. A doua lovitură fu și mai puternică. Cayle se trezi din ceața aceea amețitoare, înțelegând brusc că e într-o primejdie de moarte. - Dar ce se întâmplă aici, se bâlbâi el, iar ochii i se îndreptară rugători spre oamenii care, doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atent, pe când trecea pe lângă o căruță, povestea el, „mi-a venit căruța cu roata peste picior, am auzit o trosnitură... și... când mă uit - laba sucită“... A râs, indulgentă. — N-ai unde să dormi? mi-a zis blând. M-am bâlbâit. — E așa de evident? — Haide, haide. Zi ce vrei. — Pot să dorm aici în noaptea asta? — Ochii Dochiei. OK. Vino să-ți arăt camera. „Ochii Dochiei“ mi-a arătat că Nina poseda în mod firesc fragmentarul, ceea ce m-a dezumflat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
c-o să mă iei cu tine... Ia-mă. Ia-mă. Ce-aștepți? Mi-a prins și mâna cealaltă. — Te rog, a șoptit. Te implor. Felul cum am făcut noi dragoste ieri m-a răvășit. — Dar ai un copil... m-am bâlbâit. S-a aprins la față candidă, brusc surâzătoare, și mi-a zis simplu: — Dacă te deranjează, îl las aici. Ridicându-mă, am fugit fără rușine în camera mea, în vreme ce ea țipa după mine, hohotind în barul gol: — De ce, de ceeeeee
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o sită. O fierbeam și o pasam, umpleam biberoanele, puneam glucoză, morcovi pasați sau orez. Și tatăl meu ne ajuta foarte mult, mama la fel, cu scandaluri, bineînțeles. Alexandru, din cauza scandalurilor enorme, a început să vorbească direct bâlbâit. El e bâlbâit, adică are logonevroză, boală pe care numai băieții o fac. În jurul fetelor orice s-ar întâmpla, oricâte scandaluri, oricâte chestii stresante, ele nu fac această boală. Băieții sunt mult mai sensibili decât fetele. Nu există pe pământ fată bâlbâită. Pe
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
profesoară. Alexandru, când a mers în clasa întâi, la șase ani și cinci luni, știa atât de bine franceza, că vorbea în franceză, nu în română. A.P. : La ce vârstă l-au luat ? A.M. : La trei ani, când deja se bâlbâia. Atunci am rămas singură. Dar atunci a început o altă nebunie : nu mă mai băteam cu Matei, cu tatăl copilului, mă băteam în scris cu cestălalt. Matei scria când ne-am cunoscut. Cu Matei a fost altă mâncare de pește
Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Știu prea bine că gustul pentru rufăria fină nu înseamnă neapărat că ești nespălat pe picioare. Și totuși. Stilul, ca și mătăsurile, poate ascunde, nu o dată, cine știe ce eczemă. Mă mângâi spunându-mi că, la urma urmei, nici cei ce se bâlbâie nu sunt neprihăniți. Aveți dreptate, să mai cerem puțin rachiu de ienupăr. O să stați mult la Amsterdam? Frumos oraș, nu-i așa? Fascinant? lată un adjectiv pe care nu l-am mai auzit de multă vreme. Tocmai de când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
toate vorbele ei, iar fata săraca nu cuvânta măcar un cuvânt di rău. “Lasă să spuie, mamă Floare, că eu mă duc, umblu de aici colo să-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu scape o lacrimă. - Hoțu’, criminalul, țipa femeia cu vocea ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Era clar că gestul meu nu trecuse neobservat. Cât despre mine, privirea aceea, apariția aceea Îmi depășeau cu mult așteptările. Am făcut un gest cu mâna spre o pălărie imaginară și m-am Înclinat. — Íñigo Balboa, slujitorul dumneavoastră, m-am bâlbâit, reușind totuși să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Aceeași ținută, aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni nu bea fără să muncească! Redactorul-șef se agită-n scaun, dar pică la înțelegere. Ca să bei, trebuie să compui o poezie! hotărăște actorul prețul alcoolului pe piața culturală a capitalei. Redactorul-șef începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
e o autodepășire a ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
se ocupă ăsta. (Ioanide era să zică: Mi se pare că vinde monede vechi", dar se reținu.) Probabil că ai auzit de el, circulă prin cercurile voastre (Ioanide dădu ultimului cuvânt o nuanță echivocă și privi iar pe Tudorel, care bâlbâi ceva în felul unei afirmații, recompunîndu-și îndată o figură impenetrabilă). Pe toți ăștia îi găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și gura, întrucît bolnavul se exprima cu oarecare dificultate. Conțescu nu muri, totuși se afla evident într-un mare impas și cu un prognostic sumbru. Gonzalv se liniști iar. . - E ca și mort, domnule! declară el. Un mort viu. Se bîlbîie,nu poate mișca brațul, e în imposibilitate de a mai profesa. De acum încolo Gonzalv începu a bate scările ministerului, în scopul de a cerceta ce are de gând să facă acesta cu catedra lui Conțescu. Se prezentă și la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici de studenți acasă, spre a le face lecții. . - Este iresponsabil, se zbătea Gonzalv, adus la desperare; își bate joc de învățămînt. Nu mai poate să vorbească, se bâlbâie, domnule. Trebuie să-i spună cineva ministrului. . Ar fi spus Gonzalv de ar fi fost posibil, însă Conțeștii erau tari peste tot, ar fi însemnat să reclame unui Conțescu abuzurile lui Conțescu. Și de altfel lucrul era delicat și faptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a plânge, din cauză că ochii îi lăcrimau automat. Apoplexia nu lezase alt membru, ci imobilizase același braț stâng, îngreuind de asemeni vorbirea. De astă dată, într-adevăr, Conțescu se bâlbâia, din care cauză evita să vorbească și făcea numai semne. Luxarea piciorului îi făcea întoarcerile dureroase, cu toate că ea nu era așa de gravă încît să necesite aplicarea unui corset de ghips. Hergot trăsese pe tăcute de picior, fără a mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de megatermi, dar o să fie de-ajuns pentru o lună-două. Se aplecă și săltă o harpă care căzuse pe o parte. Lanark întrebă tăios: — Folosiți căldura? — Sigur. Trebuie să ne încălzim cumva. Dar e atroce. — De ce? Lanark începu să se bîlbîie dar se forță să vorbească lent. Știu că oamenii se degradează. E jalnic, dar nu suprinzător. Dar cînd niște oameni veseli și sănătoși profită de asta e un gest atroce! — Ce-ai prefera? O lume cu o hazna dedesubt unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
geanta de școală îo cutie pentru masca de gaze din timpul războiului) lovindu-i-se de șold. El o urmări emoționat, cu gîndul s-o depășească, dar îi lipsi curajul. Ce-ar putea să-i spună? își imagină cum se bîlbîie rostind vorbe prostești și aiurea despre lecții și vreme și pe ea răspunzîndu-i convențional. De ce nu-și întorcea capul, de ce nu-i zîmbea sau îi făcea un semn? Mai mult ca sigur că știa că vine în urma ei. Dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce zici de colțul de la Paisley, mîine seară? La șapte. — Bine, așa să fie. — în regulă, o să fiu acolo. Thaw se răsuci și merse repede spre casă. June îl stîrnise ca o fantezie erotică, dar nu roșise și nu se bîlbîise nici măcar o dată. Se întrebă de ce oare această excitație îl făcea să se simtă egalul ei, în timp ce sentimentul față de Marjory îl făcea inferior ei. Se plimbă în lungul și-n latul livingului o vreme, după care spuse: — Tată, mîine seară ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fetiță normală, mândria cea mare a cizmarului. Trei sferturi din timp vorbea numai despre ea, cât de bine învață, cum se joacă... Într-o dimineață, la vizita medicală, domnul Paul, cizmarul, s-a pomenit că nu mai putea vorbi: se bâlbâia, nu-și mai găsea cuvintele, și fața i se împurpurase cum se congestionează de sânge organele rușinoase. O spaimă teribilă coborâse asupra lui. Doctorița încercase să-l liniștească, dar cocoșatul căscă deodată gura spre tavan (ce-aveau dinții lui de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Spre seară se-nsenină și râdea fericit. Crezuse că, pe lângă cocoașă, pe lângă paralizie, Dumnezeu îl mai bătuse și cu bâlbâiala. Asta-l scosese din minți: Ce-ar fi zis dracii de copii din Smîrdan dacă m-aș fi-ntors din spital și bîlbîit?" Dar nu fusese decât o spaimă ne-ntemeiată. În dreapta mea stătea un puțoi coșos, cu mutră de oltean cobilițar, pirpiriu și complet cretin, jucător de fotbal. Venise doar cu o zi înaintea mea. După o căzătură pe teren, începuse să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]