1,423 matches
-
de identitate. El adună toate neputințele unei culturi tribal-provinciale în fața inerției economice și grosolăniei morale a unei tradiții politice etatiste. Etosul indecent al postmodernității l-a invitat pe omul recent la un dispreț mitocănesc pentru săraci, consumerism irațional, fentă financiară, bâlci cotidian, absenteism politic. La interstițiile acestor suprafețe, profilul omului recent apare într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a trecut frenetic la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cărora nu le pasă de altceva) sau în spațiul semiprivat al micii tale comunități izolate rezidențial, tolerezi diferența Celuilalt, o diferență oarecum imaterială, prezentă numai în formele sale pitorești și în spațiul public (mâncarea „etnică”, defilarea carnavalescă, târgul de artizanat, bâlciul pow-wow etc.). Segregarea postmodernă, ca și antecesoarele ei, este și exogenă/impusă, și endogenă/voluntară. Trebuie astfel să ne întrebăm dacă imperativul recunoașterii necondiționate a diferenței este orizontul etic ultim, așa cum face, într-un scurt eseu recent, Slavoj ăiäek. Filozoful
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
viziuni și simboluri care alimentează răul sau chiar constituie un spațiu malefic („pământul îmi pare un proaspăt mormânt”). Decorul citadin meschin, succesiunea mecanică de fapte și gesturi, întâmplările mărunte, pustiul străzilor sunt secvențe ale unui ansamblu devitalizat. Elementele derizorii, de bâlci și panoramă, inundă subconștientul ca o apă tulbure, purtătoare de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eram cu siguranță singurul care te asculta, mai adăugă, zâmbind ușor. Am stat o vreme fără să spunem nimic. Dincolo de ferestrele transparente ale braseriei, defilau grupuri de tineri care scandau, zbierând, victoria echipei lor și agitau drapele în culori de bâlci. — Da, te-am ascultat, dar în realitate venisem ca să-l întâlnesc pe unul dintre sponsorii filmului... Te las să ghicești cine e? — Vreunul dintre funcționarii de la Cultură, care finanțează genul ăsta de spanacuri pseudo-documentare pe banii contribuabilului francez? — Nu, n-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale) - „uciderea sufletului” ca față a disperării. Cealaltă este axa burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei deriziuni ce domnește asupra „grămezii”. B. este un cinic, el susține negativul cu o stăruință în care se ghicește, nostalgic, reversul lui. Despuiată de măștile cvasifantastice care o ascund, de gesticulația absurdă ori simbolică, drama povestită e
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Comoara zânelor. Povești din toate graiurile, București, 1923; Moartea mâncătorului de oameni. Povestiri vânătorești din alte graiuri, București, 1923; Henryk Sienkiewicz, Cavalerii crucei, I-II, București, 1923, Quo Vadis, București, 1924; Pierre Loti, Romanul unui spahiu, București, 1923; A. I. Kuprin, Bâlciul de fete, București, 1924 (în colaborare cu Clara Lievșnevski), Povești și legende, București, f.a., Furtul cățelușului alb, București, 1927, Sulamita. Brățara cu rubine, București, 1927; Leonid Andreev, Iuda Iscariotul și alte povestiri, București, 1925; Kiku Yamata, Eterna iubire, cu ilustrații
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și fără scrupule. Părerile lui asupra
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu o cască militară care Îi era prea mare, zgâlțâindu-se În vârful unui tanc M41 Walker Bulldog. Străduindu-se să aibă o alură prezidențială și reușind, În schimb, să arate ca un băiețel care se dă În călușei la bâlci. (De câte ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva o ia razna. Mai Întâi a fost Agnew, cu evaziunea fiscală, și apoi Dukakis cu tancul.) Înainte ca Dukakis să se cațere pe vehiculul acela blindat, Înainte să-și scoată costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trag dintr-un ou! De-a lungul anilor unul dintre misterele pe care le-a dezvăluit doctorul Philobosian În timpul mesei (pe lângă efectele monstruoase ale imaginației materne) a fost preformismului teoria, din secolul al șaptesprezecelea. Adepții preformismului, cu numele lor de bâlci - Spallazani, Swammerdam, Leeuwenhoek -, credeau că toată omenirea existase În miniatură din momentul Creației, ori În sperma lui Adam, ori În ovarele Evei, fiecare persoană stând Înăuntrul celei ce o urma, ca o matrioșka. Totul a Început când Jan Swammerdam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
siguranță vor fi inutile imediat ce ies de aici, pentru că voi prelua comanda și voi preda școala superiorilor mei? Am dat din cap speriat. Sau că voi fi premiat de către Ministru că am reușit de unul singur să termin tot acest bâlci și să-i dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Camber exista, de asemenea, o biserică. Reședința comunei era în satul Armutli, aici fiind construită în anul 1887 o clădire nouă ca sediu al primăriei. În fiecare an, la 29 iulie, de Sfântul Ilie, în satul Camber se organiza un bâlci "la care se adună lume din satele învecinate"787. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de 1 123 de locuitori, din care: 317 români, 700 bulgari, 44 tătari, 32 turci, 20 găgăuzi 788. Dintre aceștia: 222 erau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din această viață activă, astăzi a căzut în amorțire"2408. Cu toate acestea, autorii raportului se declarau mulțumiți de faptul că "vedem cu încredere și bucurie administrațiunea de astăzi îndreptând privirile sale asupra problemelor economice ale județului (...) precum și ideea unui bâlci anual, cum e cel din Chilia basarabeană, care stabilindu-se în Sulina ar face din acest oraș o piață ce ar servi schimbului produselor țării cu cele ale Mării Negre"2409. În opinia autorilor memoriului, la revigorarea portului Sulina "ar contribui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Nici cu mine nu voia să bea, pentru că el știa de toată povestea cu nevastă-sa. Auzi, spuse John, noi mai mâncăm? — Da, mâncăm. O cursă de urmărire Încă din Pittsburgh, William Campbell intrase Într-o cursă, organizată de un bâlci. Într-o cursă de urmărire pe biciclete, concurenții pornesc unul după celălalt, la intervale egale de timp. Merg foarte repede, pentru că aceste curse sunt limitate de obicei la distanțe scurte, și, dacă ar Încetini, cel din urmă, care-și menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iasă pe marginea pistei. Dacă nici unul dintre concurenți nu este descalificat, câștigă cel care are În avans cea mai mare distanță. În cele mai multe curse de urmărire, dacă participă doar doi concurenți, unul este ajuns din urmă În primii zece kilometri. Bâlciul l-a prins din urmă pe William Campbell În Kansas City. William Campbell spera să păstreze o mică distanță Între el și bâlci, până ajungeau la coasta Pacificului. Atâta timp cât preceda bâlciul, Își lua banii. Când l-au ajuns din urmă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cele mai multe curse de urmărire, dacă participă doar doi concurenți, unul este ajuns din urmă În primii zece kilometri. Bâlciul l-a prins din urmă pe William Campbell În Kansas City. William Campbell spera să păstreze o mică distanță Între el și bâlci, până ajungeau la coasta Pacificului. Atâta timp cât preceda bâlciul, Își lua banii. Când l-au ajuns din urmă era În pat. Era În pat când managerul trupei intră În cameră și, după ce acesta plecă, se gândi că ar putea la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
concurenți, unul este ajuns din urmă În primii zece kilometri. Bâlciul l-a prins din urmă pe William Campbell În Kansas City. William Campbell spera să păstreze o mică distanță Între el și bâlci, până ajungeau la coasta Pacificului. Atâta timp cât preceda bâlciul, Își lua banii. Când l-au ajuns din urmă era În pat. Era În pat când managerul trupei intră În cameră și, după ce acesta plecă, se gândi că ar putea la fel de bine să rămână acolo. Era foarte frig și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că ar putea la fel de bine să rămână acolo. Era foarte frig și nu prea se grăbea să iasă afară. Nu-i plăcea În Kansas City. Căută sticla de sub pat și luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l tu! spuse Rupert. Exact când Moff Întindea mâna să ia tunica, Bootie strigă: Nu, nu, el ia. Se apropie de Rupert. Moff Îi șopti printre dinți lui Rupert să ia nenorocita aia de rochie și să termine cu tot bâlciul. Imediat după ce Rupert o luă, oamenii se ridicară În picioare, iar gemenii se apropiară precauți de el. Loot Îl bătu pe mâna În care ținea cărțile și mimă un evantai din cărți. Rupert zâmbi larg. —Mamă, toți birmanezii se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian. 31. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple povești, În care bunicii și străbunicii voștri au crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În realitate. Noi nu umblăm cu scamatorii ieftine de bâlci. Ba e albă, ba e neagră. La noi, lucrurile sunt clare. Puterea sovietică vă va da mai mult. Fiecare dintre ostatici va primi rația care i se cuvine: doi pești de căciulă sau batic. Am zis batic pentru că, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reconectez la „Pauza s-a terminat: scufundarea!”. Și așa, încetișor, încep să îi las pe toți să revină de acolo de unde i-am ascuns ca să nu îmi fie dor de ei, să îi uit o vreme. Îi combin cu ingredientul „bâlciul național” pentru ca împreună să facă o masă critică suportabilă încât să nu mi se rupă inima fiindcă plec. Poate de aceea m-am cenzurat să comunic mai mult cu Eva, cu Laura, cu Danele, cu Oti, cu prietenele mele. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]