794 matches
-
toți ar fi avut de câștigat. Și apoi, cine știe, poate că Într-o zi, din recunoștință, Fioravanti avea să-l invite la una dintre acele recepții la care Întreaga Romă se Îngrămădea să participe, pentru că orice absent este apoi bârfit ca un deșeu care nu contează. De altfel, studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi era largă: trebuise s-o strângă cu zece ace. Sperase că Într-o astfel de rochie s-ar fi simțit mai bine, dar fusese chiar mai rău - niciodată nu se simțise mai puțin atrăgătoare. Miria se Îndepărtase pentru a bârfi cu Giorgia, și o lăsase plantată acolo, cu băiatul acela necunoscut, care nu făcea parte din grup, și nu mai cunoștea pe nimeni. Valentina nu știa ce să spună, și nici el. Își băgă mâna În buzunar. Începu să butoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu am sentimente. Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nostru. Conversațiile noastre nu erau tot timpul așa de elevate. Împărțeam secretul sexului și al nașterii și râdeam între noi, un pic speriați, când ne gândeam că părinții noștri se purtau la un moment dat ca câinii în țărână. Îi bârfeam la nesfârșit pe frații noștri și urmăream cu atenție rivalitatea dintre Simon și Levi, care se putea transforma într-un scandal de la un fleac cum ar fi fost rezemarea unei bâte de un copac. Era o competiție continuă și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și o frămîntă febril Între degete. - Și dacă te Înșeli, Jeanne? Dacă am s-o pierd? - Dacă rămîne aici, ai s-o pierzi de-a binelea. Se uită lung la ea. - Nu din pricina anchetei spui asta, nu-i așa? - Lumea bîrfește mult În ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când se așeza pe peluză, se vedea că nu purta nimic pe sub fustă. Își petreceau vacanțele la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Cred de asemeni că mergeau la o saună pentru cupluri, În piața Bossuet - mă rog, așa se bârfea. N-am Îndrăznit niciodată să vorbesc cu Anne despre ei, dar Îmi erau simpatici, aveau ceva de social-democrați - nu semănau deloc cu hipioții care se vânturau În jurul mamei noastre În anii 70. Guilmard era un profesor bun, nu șovăia niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare cam ușor țandăra... — Ăă... super ! îi tai macaroana, amintindu-mi brusc de capacitatea ei de a bârfi ore întregi fără măcar să-și tragă sufletul. Lara, am vrut doar să-i transmit lui Arnold cele mai bune urări. Crezi că poți să-mi faci legătura cu el ? — Serios ? Lara pare sincer surprinsă. E incredibil de generos din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aluzie la celelalte urzeli ale lui. Dacă‑l trăgeai puțin de limbă, Ravelstein ți‑ar fi relevat confidențele lui Battle - ca și pe ale oricui altcuiva. Și spunea, citând pe un prieten comun decedat: - Când o fac, nu Înseamnă că bârfesc, ci consemnez istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de toată lumea, precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
politică la aceeași University of Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi În fond prieteni. Au fost chiar vecini, s‑au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers Împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine În amintirea lui „Chick” (sau În ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai Întâi, „Chick” Îi propune lui „Abe” să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
minute, doamna Aurora. În atelierul aflat în spatele unor geamuri prăfuite, lumina a semnat un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai fermă, dragă, să tai în carne vie. Bianca oftează. După numeroase aventuri cu fiece secretară, telefonistă și recepționistă de la biroul unde lucrau amândoi, soțul ei a părăsit-o, dar și acum, după trei ani, Bianca îl iubește și îl bârfește cu aceeași pasiune de care prietenele ei s-au cam săturat. Așa e, întăresc ele. Divorțează odată și gata. Cât o s-o mai ții cu hemoragia asta? Deci ziceți că n-am ce să caut la Oituz? Cuiva îi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bancul) a râs, fiindcă Elena povestea tare frumos, și la sfârșit, când i-a mărturisit că îl știa, au râs și mai tare. În jurul lor se formau grupuri-grupulețe, iar ele, pe care nimeni nu le băga în seamă, observau și bârfeau, descoperind că aveau aceleași gusturi și aceeași poftă de a critica unele fete, care erau indubitabil curve, mai ales că blonda de la fereastră, după spusele Ioanei, îl mângâiase pe coapsă pe tipul cu părul zburlit. De altfel, după câteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine -, mă duceam la masa lui și-i țineam companie, mă ridicam cu tava și mă așezam direct. În urma mea, la altă masă, Hectoraș sorbăia supa și se uita la șervețel. Primul lucru pe care-l făceam era să-l bârfesc, și aveam ce spune, așa că interlocutorul mă primea măcar din curiozitate. Ziceam că la război (sau oriunde mor oameni), primul căzut e - culmea culmilor - cel mai bun dintre noi, cel cu o figură de înger zâmbindu-ne din fotografia alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
art thou, proud Demetrius? Speak thou now.“1 Nu mă mira faptul că Paul fusese atât de sincer cu mine. Hazel, cea care nu făcea caz și era stăpână pe ea, reprezenta, practic, excepția de la regula care spune că actorii bârfesc întotdeauna și sunt afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a spus Helen? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Am făcut un gest amplu cu brațele în lateral, cu palmele în sus. Chiar asta, zău. — Nu știu ce să spun, comentă Hazel, tot șocată. Helen a spus că eu - adică știu că bârfește, dar asta pur și simplu n-are noimă. Mă privea țintă, de parcă încerca să citească pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era uluită nu doar din cauza sugestiei că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dat seama că are dreptate. De fapt, acum că mă gândesc, nu mi-a zis niciodată ceva care să nu fie adevărat. Îmi spune o mulțime de lucruri, adăugă ea pe un ton gânditor. Cred că din cauză că eu nu bârfesc. Așa că poate să se mai elibereze nițel de presiune, știind că orice-mi dezvăluie nu ajunge și la alte urechi. Stai un pic. Ce-i cu Matthew și Tabitha? Sunt împreună? —Erau. La începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
viață de sfîntă! Și la ce i-ar fi folosit una fără reproș? Iar pe de altă parte, În virtutea cărei morale femeile În vîrstă, rămase singure, nu aveau dreptul - după unii - să Își consume ultimele pulsiuni sexuale? Fără a fi bîrfite, de neamuri, de cunoscuți și necunoscuți. Bunica lui, de pildă. Găsind un bărbat, nu pentru a se mărita cu el, Rusoaicei Îi fusese destul un soț, Îl iubise, dar viața era scurtă, tot mai scurtă pentru ea; un mascul, tînăr
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avem cu ce ne face datoria și atât. - Amin! rosti Elena, făcându-și semnul crucii. - Dacă nu mai sunt... - Da, ești liberă, Doina. Mergi la treburile tale! Elena dragă, dacă nu ai treabă, mai stăm de vorbă. Hai să mai bârfim câte ceva, dar nu am niciun subiect! - Hm! Subiect de bârfă nu am nici eu, dar ceva treabă am, așa că te las, scumpo! Pa-pa! - Pa, la revedere, Eli! Rămasă singură, Laura își adună documentele din al treilea dosar și le aranjă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gîndește-te ce se face fata asta dacă ar rămânea singură. Eu, se-nțelege, sunt la dispoziția ei oricând, dar o fată e mândră, nu va apela la un bărbat pe care nu-l voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca încheiere,Dumnezeu nu bate cu bățul! Mai mult decât cazul bătrânului, îl impresionă pe Felix tonul rău, răzbunător cu care spusese Marina aceste vorbe. "Curioasă familie, gândi el. Nici unul nu are cea mai mică iubire pentru celălalt, toți se bârfesc și se urăsc." O curiozitate amestecată și cu milă îl îndemna să se ducă să vadă pe Simion, dar amintirea ostilității cu care erau priviți acolo el și Otilia îl opri. Se întîmplau lucruri noi, într-adevăr, cu Simion; Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împiedica să facă o mare carieră medicală dacă muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți se uitau parcă la revista lui din mână, conștienți că el e autorul unui articol în limba franceză. Avea să ajungă un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o asculte, să stea împreună cu ea, în care caz ar fi contribuit larg la existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]