560 matches
-
dar s-a folosit de niște stoguri de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
clasele primare cu Puica, nevastă-mea și țmon cher, trebuie să recunoști că Marcelică te-a cam tras În piept) ...da las, că i-o coc eu. Urmează partea a doua și răzbunarea! nu mai scoate domnu Albu capul din bîrlog. Ai să vezi ce i-am pregătit, un show cum n-a văzut Parisul — De, asemenea gafe se plătesc, cînd vii din păduchelnițele Odorheiului și n-ai nici l’usage du monde... Ostentația cu care se civilizează lumea noastră seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost Ceața Adâncă, doar clefăiam și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care nu se mai Împacă nici măcar cu vechiul lui bârlog. O vreme, tăcu. Apoi, se fâstâci. - Păi, Începu el și se cam uită Într-o parte, dar nici eu nu eram mai breaz. Atunci... Cred că... N-am mai zis nimic și ne luarăm rămas bun. Prea puțini dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
târa picioarele. Orbise de tot, săracul. Le-am făcut semn celor ce mă urmau să coborâm spre peștera iernii. Am mers În tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas nimeni de pe vremea lui Moru? am Întrebat când am ajuns lângă colina În care zăcuseră dintotdeauna Vindecătorii neamului meu. - Ba da. Vreo două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hac lui Osama bin Laden (deși mulți, spun chiar cu convingere că ar fi o cacialma) și imediat întreaga lume a intrat în alertă și se laudă că a redevenit mult mai vigilentă, în ceea ce privește securitatea. Ambasadele SUA au intrat în bârlogul de la subsol, au tras obloanele la ferestre și se duc să-și cumpere țigări din târg doar cu tancul, multe armate sunt în stand-by (adică mai pe românește, cu arma la picior, gata de a riposta) și toată lumea diplomatică încearcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut pe obraz? să nu mă duc singur până acasă”. În ziua aceea traversase Herăstrăul, traversase după-amiaza de vară indiană, intrase în bârlogul meu din Băneasa. Ca orice femeie, așa cum aveam să aflu mai târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol. Cu ce mă hrănești, Piti, ei? Uite, uite ce aiurea arată Framul ăsta vechi când e pustiu. Zici că e o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă nu ies din casă? Iaca, se fac doi ani de când n-am mai ieșit. De unde pacati? - Aici are și ea dreptate. Eu mai ies până la cimitir, mă mai duc după țâgări și coniac, dar ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce frumos îmbrăcată ești azi! Te duci la o petrecere? - Desigur, sunt invitată la palat de doamna Năstase, nevasta primului ministru. Dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tupiliș, iar dacă în felul acesta nu izbutește, se așează pe șoricărit. Mai abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu toamna își meșteresc bârloguri ori vizuini bine căptușite cu mușchi și cu fân și acolo, cu nasul vârât în stuful cozii, dorm. Cam în acest chip își petrec timpul veverițele, bursucii, hârciogii și urșii. Ce-i drept, moș Martin nu doarme chiar dus, dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
etapele formării mele. În București erau condiții la care, într-un târg, ca Făgărașul, nu se putea visa. Exista o viață culturală bogată, nu se lâncezea ca în provincie. Eu am ignorat, însă, toate aceste stimulente, m-am închircit în bârlogul meu interior, fără să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la internat, număram apoi zilele care mai erau până la Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înțelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înțelepții. Și ce-am reușit? Să trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cînd vor afla, ne vor lămuri: e un asteroid evreiesc. Eu cred c-am izbuti să supraviețuim dezastrului ciocnirii dac-am urma sfatul unuia dintre eroii lui Dan Claudiu Tănăsescu, care locuiește pe planeta Sinet: „Hai să ne facem un bîrlog”. În revista Șopîrla amantelor citesc un desen c-o femeie ce poartă o pancartă pe care scrie „de ce bărbații n-ar alăpta și ei?” Poate pentru că e frig? Mă bîntuie o senzație plăcută deoarece urmăresc În același timp și emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sta în fața „unui cofăel de vin vorbit” - vorba „boltagiilor”. Aha! Ți-a și zburat gândul la Bolta Rece. Mai bine ascultă câteva vorbe care ne vor lămuri cum arăta Bolta Rece în vremea Junimii... În fundul crâșmei se afla așa numitul „bârlog al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
neuitând să spună: „Asta mi-o spus moș Dumitru, asta ți-am spus și eu matale și gata.” A venit și ziua în care, după o ultimă întrunire între moș Dumitru, Pâcu și Vasile Hliboceanu, s-a hotărât ieșirea din bârlog! In ziua plecării, însă, au avut de furcă cu nămeții încă de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mușcă-ți limba! Eu vă aștept de la primul cântec al ciocârliei și tu cârcotești ca o babă? Ei, lasă că am să am eu grijă de tine! a vorbit Costache din spatele porții. Bun venit, gospodarilor! Da’ greu mai ieșiți din bârlog, oameni buni - le-a urat Măriuța. Dacă drumul ar fi peste tot cum îi șleaul, veneam noi odată cu berzele, dar așa - a răspuns cu zâmbet larg Pâcu. Niciodată nu-i târzie sosirea dumilorvoastre - a continuat să-și arate bucuria Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
există și altceva care a dat frâu liber atâtor fărădelegi. Slaba autoritate (uneori chiar inexistentă) a instituțiilor abilitate ale statului în această privință. Există o dezordine parcă programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai dominați de instinctele primare. „Turme” care se tot înmulțesc și
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Antonescu.” Autoarea amintește că Nicolae Steinhardt în memoriile sale afirmă textual: „...singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler,să-i țină piept într-o chestiune de onoare... Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog: dârz,cu modestia cuvenită,a salvat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei” (pag.72). Și acest lucru îl spune un evreu creștinat, respectând cu strictețe adevărul. E un fapt concludent mai ales că afirmația vine de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
circulație, se fac că muncesc, dar în sinea lor înjură de mama focului pentru că au fost scoși în stradă pe o astfel de vreme. E tacâmul complet, nici nu se putea altfel, hienele din presă nu puteau să stea în bârlog, au și adulmecat sângele. Uite-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregătește să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spunemi ceva dulce... Femeia continuă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așteptam pe Sammy În holul clădirii În care locuia Will. Ziua aceea mi se păruse interminabilă. Nu-mi păsa că Kelly făcuse cinste cu micul dejun la tot biroul pentru a sărbători succesul serii trecute sau că mă dusese În bârlogul ei din junglă, ca să-mi spună că era atât de impresionată de seara aceea Încât mă numea În mod oficial numărul doi pentru petrecerea Playboy, urmând să-i dau raportul direct ei. Fața Elisei se Încordase când se făcuse anunțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
măști... Ajunsă acasă la tânărul deputat împreună cu prietenele sale, Marie, pradă unei mari emoții, face greșeala să se demaște. Descoperită, nu mai are nici un alibi. Dându-și fără îndoială seama de extravaganța gestului său și cuprinsă de amețeală la vederea bârlogului de burlac al lui Cassagnac, tânăra ajunge din nou să-și piardă complet controlul. Sare pe pat, se cocoață pe scaune, se suie pe pereți, răstoarnă argintăria din cufere. Poate se gândea că era mai bine să treacă drept o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de nimic! Ilie: Ba da! Și o să-ți demonstrez chiar acum, pe loc! (apucă lucrurile, vrea să le repună la locul lor, încearcă, dar se încurcă și atunci le aruncă, la nimereală) N-are importanță! Totu-i să-i stric bîrlogul! Să fie colțul liber ca înainte! (continuă să trîntească și să arunce lucrurile) Așa, ca să știi că eu hotărăsc în casa asta. Mina: (impasibilă, așa cum a privit toată scena) Dragul meu, acum înțeleg marea ta greșeală. Ilie: Ce greșeală? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-nflori/ și iat-o crește fără încetare" ("Floarea neagră"). Poetul nu abdică niciodată de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul și casa părintească. "Acasă-așadar în bârlog, la străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și în raport cu generația menită să desțelenească pământul bătrân, o generație solidară la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și instabil al visului, unde se adună și se susțin oamenii Complotului, se află Regatul adevărat al acestuia. Într-adevăr, nu în zadar romanul abatelui Desportes se încheie așa cum ar trebui să se încheie orice vrăjitorie: prin foc. Incendiul distruge bîrlogul ticălosului și permite satului, devenit liber, să-și regăsească armonia pierdută. Cum tot prin foc piere, în Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, necinstitul abate Rodin, agent executor al uneltirilor celor mai atroce ale Organizației iezuite. Victimă a propriilor mașinațiuni
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]