796 matches
-
de Cumpăna”), ajugând apoi să taie Creasta Muntelui Oticu (care unește Vârful Brătilei cu Muntele Iezer), în locul numit Colții Cremenii. Mai departe, spre est, ele urmează versantul sudic al Dâmboviței, apoi o traversează și, prin Muntele Lerescu, ajung în Valea Bârsei la Rudărița, de unde se îndreaptă spre nord-est, către localitatea Holbav. La nord de această fâșie a gnaisurilor de Cumpăna-Holbav urmează o a două, formată din roci puternic șistoase și lucioase, ce se găsesc alături de cuarț: sunt micașisturile, în constituția cărora
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Bârsa este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea este situată în Depresiunea Sebiș, pe stânga Canalului Morilor, la o distanță de 77 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentara a localității Bârsa datează
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]
-
Bârsa este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea este situată în Depresiunea Sebiș, pe stânga Canalului Morilor, la o distanță de 77 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentara a localității Bârsa datează din anul 1489. Deși economia este una predominant agrara, în ultima perioadă sectorul economic secundar și terțiar au avut evoluții ascendente. Alături de agricultură, industria materialelor de construcții este bine reprezentată. Potențialul turistic este unul de excepție cuprinzând atât elemente
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]
-
1772 - 1773 : un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este Catagrafia Moldovei din în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Între anii 1764 - 1790: mare parte din locuitorii din Țara Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
anul 1252. În această perioadă Cârța, viitoarea Cârțișoara, era centrul administrativ și politico-religios al Țării Făgărașului (terra Olahorum de Kircz), denumită în această perioadă și Țara Cârței, și deținea aceași importanță politico-administrativă ca Brașovul, centrul administrativ al sașilor din Țara Bârsei (terra...Saxonum de Barassu) și Sfântul Gheorghe, centrul administrativ al secuilor din Sepsi (terra...Siculorum de Sebus). Vechimea și poziția acestei așezări românești în peisajul Țării Făgărașului este subliantă și de tezaurul monetar descoperit spre sfârșitul secolului al XIX-lea
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
care hotărnicește o parte din moșia Chiojdului de pe Bâsca. Acest ultim document menționează punctele de reper ale hotărniciei din 1562, care există și în prezent: Rotarea, Valea Teiului, Benia, Curmătura Cranei, Lacul fără Fund, Siriul, Obârșia Păcuriței, Piatra Lerei, apa Bârsei etc. Conform hărții Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700 întreaga vale a Bâscei făcea parte din județul Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea exact aceeași compoziție ca și în prezent, se afla în
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
început să se organizeze sub formă de comitate (forme de organizare specifice Europei Centrale). În legatură cu aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului, cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247. Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din Sf. Gheorghe. La Trotuș era sediul unei episcopii-fantomă. fantastice, foarte întinse- ,de Micov<nowiki>"</nowiki>- al cărei episcop Mihai, convoca la sinod pe toți preoții. la 18 februarie 1518, la Trotuș. Episopia cuprindea Muntenia toată, Moldova până la Trotuș, Țara Bârsei și părțile din secuime, până în dreptul Trotușului. După cum a dovedit Pr. Carol Auner, deși documentul este înserat în colecția Hurmuzaky, este o plăsmuire ungurească și nu rezistă la critica istorică, pentru că Episcopia Milcoviei nu s-a întins niciodată peste munți
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
din secuime, până în dreptul Trotușului. După cum a dovedit Pr. Carol Auner, deși documentul este înserat în colecția Hurmuzaky, este o plăsmuire ungurească și nu rezistă la critica istorică, pentru că Episcopia Milcoviei nu s-a întins niciodată peste munți, în Țara Bârsei, iar documentele istorice nu ne arată precis cât s-a întins, în sus, în Moldova; cu cât mai puțin nu cunoaște ca această episcopie să fi avut sediul la Trotuș. Localitatea Trotuș este cuprinsă aproape în toate rapoartele și relațiile
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Brașov. Județul se afla în partea centrală a României Mari, în sud-estul regiunii Transilvania. El îngloba și vechea Țară a Bârsei. Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit. Teritoriul lui cuprindea partea estică din actualul județ Brașov și sudul județului Covasna de
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
cunoscut o dezvoltare economică și politică continuă. Până la efectuarea acestor cercetări arheologice, istoricii au vehiculat mai multe ipoteze cu privire la perioada când a fost construită fortificația. Pornind de la informația din Bula papală din 1232 că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un "castrum muntissimum", unii istorici de seamă ca A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au acreditat ipoteza că Cetatea Neamț a fost construită de teutonici, un argument
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
așezări din comună sunt din vremuri voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii Mari, Epureni și Ungureni. Până în 1948, actualul
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
Feldioara (în , în traducere "Cetatea de Pământ", în , în traducere "Cetatea Mariei", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Hărman mai demult "Herman" (în dialectul săsesc "Huntschprich", în , în trad. „Muntele mierii“, în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov. Este cunoscută în special pentru biserica fortificată impresionantă. Istoria cetății Hărmanului se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov. Este cunoscută în special pentru biserica fortificată impresionantă. Istoria cetății Hărmanului se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un document redactat atunci
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Țara Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) și Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele.... Pe lângă fragmentele de pictură din interiorul bisericii sau din ambrazurile
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
tribune. În secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativă de a transforma bazilica în stil gotic, însă lucrările nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotniță, care cu cei 32 de metri ai săi devenea cel mai înalt din Țara Bârsei. La parter, turnul-clopotniță se prezintă ca un portic boltit în cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
Holbav (în ["Pârâul găunos", "Valea găunoasă", "Găunoasa"], în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Pe teritoriul său se aflau mine de plumb, cărbune și argint (primele extracții s-au făcut în secolul XIX, rudimentar). Deține elemente de floră din jurassic. Din februarie 2004, Holbav s-a desprins de comuna Vulcan, din care făcuse parte
Holbav, Brașov () [Corola-website/Science/300947_a_302276]
-
Transilvania, România. Localitatea este amplasată pe DN 13, km 30, are rețea de alimentare cu apă, energie electrică și este deservită de cale ferată cu stație pentru marfă la distanță de 7 km. Face parte din zona istorică numită Țara Bârsei. Datorită poziției sale strategice, se presupune că localitatea a reprezentat un punct de interes pentru Cavalerii Teutoni, atunci când aceștia au fost aduși aici de către împăratul maghiar Andrei al II-lea, în 1211. Primele documente referitoare la această așezare datează din
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
când în România s-a făcut reforma administrativă. Este alcătuită din șase sate, fiind comuna cu cele mai multe sate din zona Bran, după cum urmează: Sediul administrativ al comunei Moieciu este în satul Moieciu de Jos. Comuna Moieciu este situată în Țara Bârsei, care nu este altceva decât extremitatea sud-estică a celei mai mari depresiuni intramontane din România - Depresiunea Brașovului - și care ocupă extremitatea sud-estică a județului cu același nume. Față de municipiul Brașov, comuna Moieciu este situată la 28 de km pe șoseaua
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
și răspândite. Clima zonei este temperat continentală, cu ierni grele, cu veri mai scurte și răcoroase, cu precipitații variate care cad mai tot timpul anului și cu vânturi neregulate. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, toate râurile comunei fiind tributare râului Bârsa afluent al Oltului. Până nu de mult timp, ocupația principală a locuitorilor comunei Moieciu (care la ultimul recensământ al populației din 2002 atingea cifra de 5000 de locuitori), era agricultura de munte, accentul principal căzând pe creșterea animalelor. În ultimii
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
de nord de coroana de dealuri colinate, care depășește mult lungimea satului și a hotarelor lui spre răsărit și apus. Puținele documente care există, confirmă că această așezare românească datează din cel puțin secolul al XIII-lea e.n. În „Țara Bârsei” și „Țara Făgărașului”, în special la Nord de râul Olt foarte multe sate și comune sunt locuite de români și sași. Numele de Șona derivă de la cuvântul german „Schönau” - în românește: "Lunca frumoasă" Fântânile de pe întinsul satului - din pârăul Crucii
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
1892. Băncile și socotitoarea care se găsesc la Muzeul Prima Școala Românească din Șchei, Brașov, au fost aduse de la Scoala Rotbav în anul 1955. Biserică fortificata din Rotbav este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țară Bârsei. Recent această a împlinit 760 de ani de existență. În jurul anului 1300 a fost ridicată și biserica (actual evanghelica), în stil romanic, fortificata în secolul XV și împrejmuita mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săseasca (a fost prima
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
760 de ani de existență. În jurul anului 1300 a fost ridicată și biserica (actual evanghelica), în stil romanic, fortificata în secolul XV și împrejmuita mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săseasca (a fost prima biserică fortificata din Țară Bârsei). Este una dintre cetățile de acest fel care conserva în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se află
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
care poartă denumirea de Șercaia. Localitățile învecinate sunt: Perșani (spre sud-est), Vad (spre sud), Mândra (spre vest), Hălmeag (spre nord), Părău (spre nord-est). Datorită legăturilor sale istorice, Șercaia a fost deseori considerată ca una dintre cele 15 cetăți ale Țării Bârsei. Șercaia este menționată pentru prima dată într-un document emis de Papa Grigore al IX-lea, în 1235, cu numele de „Sarcam”. În 1372, comuna e menționată ca „oppidum Scherkkegen” (târgușorul Șercaia). Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]