21,555 matches
-
solo Să-l coase pe ici, pe colo" Jumuleală de zile mari, numai că în prologul ei rămăsesem cu pleoapele unui ochi umflate, lipite cu clei, de mă scărpinam întruna: - Ce făcuși, Gică? }i-a stins un felinar, te-a băgat în camuflaj! - Da' și eu i-am cărat câteva șpițuri la gioale, pân-ai venit să-l bubui. - Ai încasat-o de fraier. Fii atent ce-ți zic, bagă la minte. Tu ești înalt și ai alonjă mare, bună să
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
întruna: - Ce făcuși, Gică? }i-a stins un felinar, te-a băgat în camuflaj! - Da' și eu i-am cărat câteva șpițuri la gioale, pân-ai venit să-l bubui. - Ai încasat-o de fraier. Fii atent ce-ți zic, bagă la minte. Tu ești înalt și ai alonjă mare, bună să-i ții la distanță. Trebuia să te folosești de-o eschivă, să izbească alături. Acum hai până la grădină, la Moise cârciumarul, să-ți dea Titi o bucățică de carne
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
A așezat-o cuviincios pe pat, i-a acoperit genunchii cu rochia ce părea că se îmbătase și ea, s-a așezat să mănânce că-i era foame, a trosnit și câteva pahare, după care, făcându-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis că
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
speculare a leului pe piața europeană și îmi vinde pontul cu acțiunile Concordiei, care vor sări précisément săptămâna viitoare de la 2225 la cel puțin 2400 lei. Mă asigură de bunăvoința și prietenia lui, ignorând toate încurcăturile în care m-a băgat! nu sunt nici zece ani de la scandalul din redacția Universului iscat de evocarea lui Mendonça; m-am răcit cu Stelică pentru o chitanță! Nu meritam asta. Nici eu, nici Vasco da Gama." Brederode - Don Martinho Teixeira Homem de Brederode da
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
senzația că mă aflu într-un stomac, într-o burtă întunecoasă pusă pe digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme. Îmi lămurește personal expresivitatea teologică a semnului dumnezeiesc de la 2 ianuarie; fenomenul a fost extrem de explicit, zice, a reprodus
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
decis a-i impune ca rasă superioară, peste cei ai îngâmfatului Gogu, proveniți dintr-o dubioasă spiță galică. I-am văzut dimineață, se sumețeau grotesc prin bătătură precum proprietarul lor în politică. Măcar ei păreau destul de bărbătoși, pe când Ionescu e băgat în aceeași oală cu alde Lamsdorf și Eulemburg; nici un prilej nu scapă Costescu pentru a mi-l desemna ca poponar. Dar nu asta-l face odios în ochii mei. Aud că mă încondeiază printre oameni în fel și chip. Merită
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
vede împins, ca proaspăt tătărescian, să mai ocupe o dată fotoliul de prefect. Îi are rivali în această direcție pe Pandele Iancu, administratorul local al Domeniilor Coroanei, și pe profesorul Emilian Costescu, dezertat de la țărăniști, devenit și el guțist; nu-l bagă în seamă pe cel de-al treilea, parvenitul Costea Bratu, susținut de liberalii lui Gheorghe "Grecul", răsuflați după atentatul din decembrie 1933. De altfel nu are nici o considerație pentru fruntașii zonei, începând cu țărănistul Chiroiu și sfârșind cu ciudatul de la
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
vreau, i-am zis: Eu sunt a lu' Iba și Iva! O să vină... A cui, fă? A lu' mă-ta? Ia uite, piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea râpate, că nu vorbesc de zece ori ca popa la babele surde! S-a Înțeles? a strigat el clătinându-se ușor. Daaa! au răspuns În cor toți din jurul meu. Acum ne urcăm din nou pe marginea patului
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
copiii ăștia! Doamne, cum te-o mai răbda pământul! Măăă, mă! Sunt și ei suflete ca și noi! Nu o să-ți facă, mă, nimeni statuie, dacă te porți cu ei ca o bestie! Nu e zi de la Dumnezeu să nu bagi măcar unul În spital! ...Și, Într-o săptămână, moare! Fă, tu să taci, că te ia dracu! Așa a zis șefu', așa fac! Șefu'? Dar tu, minte n-ai? Un gram de suflet, că ești și tu om...? Om!!! Fă
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
care, cu ajutorul unor indivizi adunați de la periferia societății au dezlănțuit o teroare nemaiîntâlnita pe meleagurile Carpato-Danubiene. “Demoni din contră naturam s-au năpustit asupra noastră. Ne-au schinigiuit, ne-au umilit, ne-au înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeții la închisoare, au mușcat din trupul Țării, însă din toată această țintuire pe Cruce a țâșnit sângele sfânt care a făcut posibilă poesia din acest nou Graal”. Această metaforă excepțional de sugestiva și frumoasă aparține scriitorului Vintilă Horia și
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
perinde printre evenimentele cumplite ale secolului al XX-lea, ”lumea era o suprapunere de hărți, Împânzite de săgeți care semnificau debarcări, eliberări, alungări, retrocedări, elan și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
perinde printre evenimentele cumplite ale secolului al XX-lea, ”lumea era o suprapunere de hărți, Împânzite de săgeți care semnificau debarcări, eliberări, alungări, retrocedări, elan și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
n-are decât să se spetească și să ducă singur la capăt murdăria asta” - aceasta este reacția autoarei când, imediat după ce plănuise sinuciderea prin Înec fiindcă nu mai suporta teroarea, este amenințată de anchetatori: „În regulă, bine și-așa, te băgăm noi la apă. Până la fund”. Întâmplări banale și obiecte comune provoacă rememorarea dureroasă a unor aspecte legate de torturile suferite. Herta Müller oferă cel mai bun exemplu folosindu-se de imaginea unei reclame din trenurile germane, Inge Wenzel În drum
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
scârbos. El tratează subiectul cu o seriozitate de comedian (ceea ce implică un grad neașteptat de seriozitate). E clar că ne dorim toți o budă mare și pufoasă, dotată cu ziare, scrumiere, I-pad-uri și acea foaie și acel creion. Însă ne bagă În budă doar ca să se Împiedice din pagină În pagină În nestăpânita dezamăgire din urma divorțului. Personajul Gospodinov despre asta vorbește de fapt: nu vrea să recunoască, Însă divorțul dubios pe care Îl Încheie cu Ema Îl face să tresară
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
și de data asta, ei bine, eu m’aș fi ales cu niște atacuri de nu mai puteam niciodată să mă prezint la Scala: fără îndoială, s’ar fi spus atunci: acest dirijor român, d’abia venit la Scala, ne bagă acum pe compatrioții lui pe gât. Unde mai pui că la Scala tenorul este sempre cel mai expus, iar publicul este neiertător de exigent, fiind obișnuit de-a lungul întregei istorii Scaligere cu tenori de rang, Caruso, Gigli, Pertile, Lauri-Volpi
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
bucurau de respect, îi deșteptau din pe românii asimilați de străini. De atunci au trecut destui ani (...) Și puterea democratică, firavă la început, a prins la slănină, considerând că e un lux prea mare, o risipă prea neîndreptățită să-i bage în seamă pe niște amărâți de români care, de fapt, au și uitat cine sunt, de unde se trag”. În același registru, pe tonuri grave și înfrigurate, selectăm câteva frânturele și din tableta intitulată Respirări cu triste răscoliri de memorie: ,,...cerul
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
acestui incident nu coincide. Unii spun că era ora prânzului, alții că era seară, la fel și cu îmbrăcămintea, ba că era îmbrăcat cu pantaloni prea lungi pentru el și purta papuci grei în picioare, ba că ar fi fost băgat în cămașa de forță. Însuși Eminescu strecoară înadins printre manuscrisele lui câteva note în care susținea că în momentul respectiv avea la el un pistol pe care-l ținea lipit de corp. Toate acestea nu sunt decât niște afirmații care
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
luni” însoțit de o indicație de pericol. Acest simbol însoțit de această formulare este un avertisment și nu o recomandare. Nu dați jucării cu piese mici copiilor sub vârsta de 3 ani, că acești copii au tendința de a le bagă în gură și prezintă un pericol de sufocare. Asigurați-vă că la jucăriile de pluș - ochii, nașul și alte părți mici sunt bine securizate. Urmați cu atenție instrucțiunile de asamblare pentru jucării și utilizarea corectă. Păstrați instrucțiunile și informațiile care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93849_a_95141]
-
mai multe posibilități de comunicare decât avusese președintele Statelor Unite cu doar douăzeci de ani în urmă; câțiva euro, și puteai să devii tu însuți studio TV sau editură: totul a fost posibil, spuneau toți, dar, pradă somnului, oamenii n-au băgat de seamă nimic. Un dezastru, s-ar zice, sau pur și simplu un mesaj dintr-un vis care ar trebui să ne dea de gândit, acum că ne trezim din el. Nu e vorba aici de criza ziarelor. Dacă, după ce
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
fi avut nicio șansă! Implicându-ne direct, CONSTRUIND, ne câștigăm și dreptul de a revendica. Altfel, suntem simpli „spectatori-analiști” de tribună, la un meci de fotbal. Oricât de pricepuți și de talentați am fi la comentarii, niciun arbitru nu ne bagă în seamă... Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România susține acest proiect și pledează pentru aducerea lui în dezbaterea publică, angajându-se să-l promoveze pe toate căile și canalele care-i stau la dispoziție. PROIECT DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI
UZPR implicat în elaborarea și promovarea PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/93982_a_95274]
-
o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa... Că vreau s-o bag în măsa pentru cum l-a crescut. Comana - Note pe genunchi - Satul urcă încet muchea dealului, din mlaca Sarului până-n crucea clopotniței, printre buchetele uriașe ale vișinilor și cireșilor înfloriți și, printre pâlpâirile luminii pe acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Emil Brumaru Pirat duios, Începe seria plicurilor înguste și a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
mult, doar luna se mai ocupa cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă țin de povești și uite că strada m-a și băgat într-a ei pașol na turbinca ghiavol ce-mi ești, e cald și bine în antologii, o să vezi e ca-n sanatorii, pe culoare se plimbă ditamai modernii, intrați direct în post... se lasă și fotografiați, ooo, ce nu
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
ești, e cald și bine în antologii, o să vezi e ca-n sanatorii, pe culoare se plimbă ditamai modernii, intrați direct în post... se lasă și fotografiați, ooo, ce nu face strada dacă n-o părăsești la nevoie te bagă-n post..., te dă pe post..., te bagă..., te dă... în dreapta fațadele strîns lipite, împrumutîndu-și una alteia buimăceala, aș fi vrut să-mi fac loc printre ele, să intru undeva fără să fiu nevoit să cumpăr ceva fără să dau
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
să vezi e ca-n sanatorii, pe culoare se plimbă ditamai modernii, intrați direct în post... se lasă și fotografiați, ooo, ce nu face strada dacă n-o părăsești la nevoie te bagă-n post..., te dă pe post..., te bagă..., te dă... în dreapta fațadele strîns lipite, împrumutîndu-și una alteia buimăceala, aș fi vrut să-mi fac loc printre ele, să intru undeva fără să fiu nevoit să cumpăr ceva fără să dau explicații, să culeg exclamații, să negociez, fără să
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]