1,778 matches
-
vreo două-trei săptămâni, și de-acoalea ne-au dus la Gherla că eram considerați oameni periculoși. Cum vi s-a părut Gherla în comparație cu celelalte locuri de detenție? Prima dată am zis: dacă venim în Ardeal, o să fie oameni mai buni. Măi băiete! Da’ periculoasă-i Gherla asta! Și acuma cred că ieste, îi închisoare grea. Atunci era Istrate și cu ceilalți gardieni... Stăteam la al treilea etaj și ne schimba din opt în opt zile... lua 4 inși din celula asta, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe deținut cu fundul gol și-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche de chiloți. Băi băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt de a început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta în jos și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îi dă o nouă aprobare. Ajungând iar la Profesorul Procopiu scena se repetă. Urmează o a treia încercare. Atunci Profesorul îl întreabă iritat: ”Ce vrei, măi ?” ” Domnule Profesor, am nevoie de o notă mai mare pentru bursă.” ”Așa spune, măi băiete” și îi trece în carnet nota șapte, fără a-l mai examina. Cu siguranță, insistența colegului meu de a fi reexaminat a fost pentru Profesor cea mai bună dovadă că acesta se pregătise temeinic. Spiritul critic, spiritul de dreptate, cerința
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
și-a amintit că a fost și el copil. A lăsat totul și a fugit după mine să mă elibereze. M-a strâns la piept cu o duioșie rar exprimată la el și mi-a zis doar "Du-te, măi băiete, și te joacă". În toate cele trei zile nu a mai trimis pe nici unul dintre noi cu vitele, a făcut-o singur zi de zi, căci, rețin și acum vorbele lui ... "ele nu știu de sărbători" (cu alte cuvinte ... ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și încă doi oameni angajați) la seceratul grâului de pe un lot-zestre din partea mamei. Bucurie în seriozitate. Mama ... grijulie ... îi fi mort de foame ... ia și mănâncă, apoi stai colo la umbra copacului și te odihnește. Tata ... mai practic ... nu, măi băiete, mănâncă repede și dă-ne o mână de ajutor, căci până se înserează trebuie să terminăm de secerat ... mâine avem alte treburi. Oarecum șifonat de primirea cam indiferentă ... că, de, eram și eu cavaler, promovat cu brio în clasa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
prefăcându-se că ascultă ce-i zicea Mitică, domnul Aron s-a mișcat de colo-colo ca un leu în cușcă pe platforma din spate a tramvaiului și a ridicat brusc tonul, astfel ca să audă dialogul și babele mai surde. „Exclus, băiete - s-a zborșit domnul Aron la blegul de Mitică -, ultimul meu preț e un milion de dolari. Vrea, bine. Nu vrea, are cine să ne dea banii. Nu vezi că-i scârțar? Umblă cu milioanele de parai cum umblu eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe Nini ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și a revenit la ale ei, la analogiile cu trenul. „Ce fel de avion e ăsta?“, întreabă ea ca s-o audă toți. „Parcă stă pe loc. Bâzâie dar nu înaintează deloc. Cu trenul măcar vezi că mergi. Unde spuneai, băiete, că-s veceele? Să am ce povesti acasă.“ Familiile profesionale Tânăr fiind, m-am ținut departe de câțiva oameni, care m-ar fi putut ajuta să devin director de editură sau redactor-șef la una dintre revistele la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților". Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
materiale. Bună ziua, domnule gestionar. Vă rugăm frumos, am venit împreună cu copiii "vădanei" să luăm ușile și cercevelele pentru casa lor. Gestionarul a fost prompt. A scos registrul de evidență și l-a pus în fața lui Mircea. Ia semnează aici, măi, băiete! Da, domnule gestionar. Vă rog să mă urmați! Iată: aveți patru tocuri de geam cu cercevelele aferente și trei tocuri de uși, cu uși cu tot. Asta întrucât voi aveți o casă de tip B: adică două camere, separate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în familia refugiaților. Din goana mea avântată am fost oprit de niște săteni care mă văzuseră alergând și care, de asemenea, auziseră strigătele disperate ale bunicii. Măi băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la Cluj, la Secția Operații a Armatei de acolo. Între timp, Dumnezeu să îl odihnească, generalul Velicu ajunsese Comandant al Armatei din București și, la un moment dat, în 1984, m-a chemat la dânsul la Comandament și a zis: "Băiete, ne-am gândit să te numim comandant de Regiment de tancuri". În 1984-1985 au fost foarte mulți ofițeri tineri care au fost numiți comandanți la gradul de căpitan. De exemplu: Gimi Carp, Barangă, Feraru, Palaghia, Ilie Marin ș.a. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
unul că mi l-a adus Miliția acolo și a venit Comandantul Diviziei și Secretarul Consiliului politic. Acela băgase cuțitul în cineva, într-o seară, prin oraș, și a venit cu Miliția. Ce să-i facem noi? Îl întreb: "Bă, băiete, ce-ai făcut?" I-am scăpat una. A mai zis el ce-a zis, i-a tras și Secretarul Consiliului politic câteva. Vedeți, mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o altă armată de activiști, și-a zis: "Trebuie să adunăm Regimentul, să intrăm în Club, să facem ședință, să condamnăm ceea ce s-a întâmplat la Timișoara. Uitați aici ce trebuie să vorbiți, să luați cuvântul, să condamnați etc.!" "Băi, băiete, de acord, dar zic eu noi n-avem timp acuma, că încă n-am terminat de introdus muniția în tancuri". Știu că am tras de timp, dar nu intenționat, chiar asta era situația. Și n-am ținut ședința. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îi zic: "Zahario, îmbracă-te civil, du-te până în oraș, vezi care-i treaba!" A venit la prânz și mi-a zis: Dom'le, nu-i bine, lumea vorbește urât de armată. Că armata a intervenit, că omoară oameni". "Băi, băiete, băi, cum așa? Ceva nu-i în ordine". Îl trimit pe Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia du-te până la Amfora și trage cu urechea!" Aveam eu o cârciumă unde mă mai duceam. A venit într-o oră înapoi și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S-a văzut. S. B.: În ce erau îmbrăcați? În alb, în negru? M. M.: Nu știu. S. B.: Ați văzut o umbră căzând. M. M.: Am văzut căzând. "Locotenente, du-te, vezi!" A venit înapoi: "Nu-i nimic!" "Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață, locotenentul Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție la ele?" "Nu". "Atunci, stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu, dar pretenții mai mari da. Eu făceam adunări destul de dese cu ei. De exemplu, un subofițer: "Domnule locotenent-colonel, noi de ce nu avem echipamentul din stofă mai bună?" Al subofițerilor era de o calitate mai slabă. I-am spus: "Măi, băiete, fă-te ofițer, măi, dacă vrei haine mai bune!" "Păi, vrem și foi de drum la clasa I!" "Fă-te, dom'le, de clasa întâia!" Că ei aveau de clasa a doua. "Vrei de clasa I, fă-te ofițer! Sunt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zor, în rând cu ceilalți manifestanți, „Vive la France! Vive la France!”, am simțit o mână pe umăr și, când m-am întors, am înlemnit; era chiar generalul Nicoleanu, care mi-a spus, potolit dar foarte serios: „Du-te acasă, băiete, și lasă Franța liniștită”. Ceea ce, firește, a trebuit să fac... Dar liniștea n-a ținut decât până a doua zi, când manifestațiile au reînceput mai puternice. În cele din urmă, către sfârșitul lui Noiembrie, după doi ani încheiați de pribegie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a problemelor, unii dintre năpăstuiți aruncau o privire spre profesor în speranța că vor descifra pe chipul lui un semn, un indiciu care să-i orienteze în strădania lor. În acel moment profesorul îi apostrofa: Nu te uita la mine, băiete! Pe fruntea mea nu scrie nimic. Uită-te la tablă, acolo se află soluția! Elevul în cauză se emoționa și mai mult, se bloca, nemaifiind în stare să judece. Din experiența proprie, Dumitru Dascălu a ajuns la convingerea că în timpul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
am fost nevoiți să urmăm cu strictețe un regim sever de carne, mămăligă și pîine, ca să tragem de puținii bani rămași. În gustul pîinii se simțea acum amenințarea: „Nu va mai fi așa de ușor să faci rost de așa ceva, băiete“, așa că Înghițeam bucățile cu entuziasm crescînd. Am fi vrut să ne facem rezerve, precum cămilele, pentru călătoria pe care o aveam În față. În noaptea dinaintea plecării, eu am căzut la pat cu tuse și febră mare, așa că plecarea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Era acolo o persoană foarte ciudată, care dădea ordine și căreia m-am adresat cu un respect desăvîrșit, numind-o „señora“ de fiecare dată cînd Îi adresam vreun cuvînt, pînă cînd unul dintre tovarășii de muncă mi-a zis: „Hei, băiete, che, nu exagera cu Don Pendón, că se enervează“. „Cine e Don Pendón?“ am Întrebat, cu mutra unui țînc neștiutor. Răspunsul că Don Pendón este señora m-a lăsat rece, dar nu pentru prea mult timp. Cum se Întîmplă mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mi-am șters delicat sîngele de pe braț. - O să mă las, am spus cu voce tare. Am preparat o soluție de opiu și i-am spus lui Ike să mă lase-n pace cîteva zile. Mi-a zis: - Sper să reușești, băiete. Sper să scapi. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. În patruzeci și opt de ore rezervele de morfină din corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
întoarce-te, că mă arunc de la etajul 5." Într-adevăr, locuia la etajul 5!... M-am întors, și mi-a spus "hai să mâncăm niște jeleuri, hai să ne împăcăm", iar după aceea m-a întrebat "ce s-a întâmplat, băiete, ce e cu tine?" Iar eu: "Domnișoară, nu vă mai băgați în tehnica mea!" Eu eram obraznic, și îi spuneam, și pe urmă mă întrebam "cum pot să fiu atît de obraznic cu un om pe care îl iubesc, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
îmi arătați vârful muntelui Everest! Dar eu trebuie să merg mai întâi pe o cărare la poalele muntelui. Nu-mi arătați vârful, că așa e foarte simplu, și eu știu că trebuie să ajung acolo, dar cum?" Și spunea "bine băiete, îți jur că de azi înainte nu mă mai amestec în tehnica ta." Și o ținea vreo două-trei luni, după care iar începea (râde). Dar cred că, acum, asta este o valoare pierdută. Eu am simțit pe pielea mea. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]