599 matches
-
nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se întorcea către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una în cap și mesteca. Dacă era vorba de-o taină, știa s-o țină, chit că-l picai cu ceară. Dar copiilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o marchiză deghizată. Își plimbă degetul pe rama prăfuită și anunță cu o voce seacă: ― M-am întors. Pe la colțul ochiului îi fugi o lacrimă. După câteva ore coborî din pat. Nu-și dădea seama dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și străvezii Pare - un mort cu ochii vii. Astfel ese sburătoriu Și din umbră și din nori Și din lanuri și din luncă, Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună - ncetișor, Și când luna cea bălaie Varsă apelor văpaie. Ese din senin cu ploae Și din ploae cu senin Și din lacul cristalin, Și din ceruri și din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-mi trag eu C-un bătut de Dumnezeu; Trag la rău ca altu-n bine Dar așa mi se cuvine - Trage săracă muiere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin și veselie, - vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. - Aruncă naframa - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc. Făt-frumos auzi o vrajă lungă prin aer și se uită prin nori. Cale de două ceasuri - pierdută în naltul cerului - plutea încet, încet prin albastrul tăriei Miază-noaptea bătrână cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acest ponos Las-acum pă mine Să fac slujba frumos. Când vine acea seară, Când cerul ie deschis, Ș-așterne fata afară Să vază ce i-e scris. Bătrîn-afurisită P-al casei învăliși Ș-a răilor ispită Sta supt coși pitiși. Bălaia frumușică Ea de loc nu dormia Ș-acum ea plină de frică Acest minut pîndia, Să vază la vr-o parte Pre bunul ziditor Să-l roage a-i face parte De dragul soțior. 456 {EminescuOpVI 457} {EminescuOpVI 458} {EminescuOpVI 459} Un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
regiunile unde vremea e bună și, apropo de asta, spun că serviciile meteorologice prevăd ameliorarea vremii spre sfârșitul dimineții, Se poate întâmpla să se înrăutățească și mai mult, amintiți-vă de zicală, la amiază se alege, ori e laie, ori bălaie 1, îi avertiză al doilea membru al comisiei, care, până acum, nu deschisese gura. Se făcu liniște. Atunci, secretarul băgă mâna într-unul dintre buzunarele exterioare ale sacoului, scoase de acolo un telefon mobil și formă un număr. În timp ce aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dai înapoi oaia ? — Desigur ! acceptă la rîndul său tînărul. — Păi, ești boss într-o companie de audit... — Extraordinar, așa e ! Dar cum ai ghicit ? se miră tînărul. — Păi, foarte simplu : ai venit într-un 4 × 4 nou-nouț unde a-nțărcat dracu’ bălaia fără să te cheme nimeni, ai vrut să fii plătit pentru că ai răspuns la o întrebare pe care nu ți-a pus-o nimeni și ai dat un răspuns pe care îl știam cu toții și, în mod evident, nu știi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Femeia, în fugă, se apropie de sanie. O bertă groasă, încrucișată, pe piept și înnodată la spate, îi acoperea umerii și capul până peste ochi. Când își feri berta de pe față, scoase la lumină un chip de femeie foarte tânără, bălaie și de o frumusețe cum n-au mai văzut. Sub perplexitatea care îi luă în stăpânire au uitat s-o mai întrebe ce caută în pădure, cum a scăpat nemâncată de lupi și mai ales unde-i haita de lupi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să mă joc cu mingea cea mică, de burete, oglinda de pe perete mă face să pricep că totuși nu sunt atât de singur. Mă privesc în tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de un albastruverzui că marea când e dornică să-și ademenească iubitorii, cu sprâncenele dese, frumos arcuite, ușor pistruiat și cu buze frumos conturate. Dintr-o privire, oglinda îmi redă înfățișarea. Acesta sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pentru Corina o zi În purgatoriu Soarele Își săltase fruntea peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
automatizare a drenajelor și Programul de societate multilaterală al omului nou, și Nalbandu lucrează, Stork și Cornea la fel, dereglările sunt doar în mintea și privirea pribeagului, Marilena și soțul Albu lucrează, la fel Caropol, lângă pupitru, și turturica lui bălaie, până și Mina mentolata și tehnicianul Ropcea aristocratul și filatelistul Braun, nu, ochelaristul Robert e în concediu, ca și Mehmed, ca și Marcu Sidonia. Nu, Marcu Sidonia și-a reluat în posesie cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Viitorul odraslelor e cât se poate de sumbru. Ce-i așteaptă? Ai bine să nu ne mai gândim. Spectrul foamei bântuie peste tot. Șanse? Niciuna. Născuți pentru chin și disperare. Hotărârile conducătorilor țin câteva zile. Ba e laie, ba e bălaie. Azi dăm o lege, mâine o abrogăm, că doar tot noi am promulgat-o. „Legea sunt eu!" - spunea un dictator devenit celebru. „Partidul sunt eu". „Guvernul sunt eu". România sunt eu". Dumnezeu sunt eu" - auzi ca un ecou, glasul iubitului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
astfel, lupta unui țânțar cu o viespe capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă are rolul de a smulge măruntul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până atunci, am să ies eu să mă dumiresc, că cu tine mă apucă ziua trează... Odată cu ultimul cuvânt, Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă un aspect de muntean mongol. Pe un chaise-longue din verandă se trântise, istovită, o femeie, din care n-am văzut la început decât părul bălai și mâinile puțin prea mari, cu care își ținea strâns pe trup un trench-coat mizer. Nu știa decât câteva cuvinte în hindusthană, și i s-a luminat toată fața de bucurie când a dat cu ochii de mine. Respira agitată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
L-a zărit întîi Zamfira. Își trecu carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi fost schimnice. Vinul îi îmbie și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în paragină de proprietarii lor s-au luptat toate mănăstirile. Ca urmare, sunt multe porunci domnești care dau dezlegare mănăstirilor să ia viile nelucrate timp de trei ani și să le dea celor ce vor să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]