2,818 matches
-
1896 revine la Sânnicolau Mare ca învățător iar începând cu anul 1902 i se încredințează conducerea "Reuniunii de cântări"”Doina”. Corul, existând din 1858, obține sub conducerea lui Atanasie Lipovan, o recunoaștere națională, prin partiparea alături de alte opt formațiuni corale bănățene, la Marea Expoziție Română de la București din 1906, unde a fost distins cu "Premiul I", la egalitate cu mai celebrul cor de la Lugoj condus de compozitorul Ion Vidu. Celor doi dirijori li s-a conferit "Diploma și Medalia de aur
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
Cultura Timiș vreme de aproape 40 de ani. În același timp este profesor de sculptură la Școala de Arte Timișoara. În calitate de sculptor, realizează în cadrul unui amplu proiect: Portretul, o lume o serie de busturi, monumente și statui ale unor personalități bănățene expuse în spații publice (peste 50) din Estoril- Portugalia, Vârșeț-Serbia, București.Timișoara, Lugoj, Arad, Caransebeș, Făget, Margina...(dintre acestea: Sorin Titel, Virgil Birou, V. Cristea, Gh. Leahu, St. Iordănescu, Nicolae Boboc, Filaret Barbu, Ion Românu, G.I. Tohăneanu, Ioan Imbroane, Ioachim
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
activ la modelarea genului manele, la acea vreme doar o ramură a muzicii lăutărești. Într-o primă perioadă (până în anul 1998), Guță nu a folosit ritmul de manea, experimentând în schimb cu timbre moderne (chitară electrică, sintetizator) asupra muzicii lăutărești bănățene, imprimându-i astfel un colorit pe care-l va întrebuința și mai târziu în manele. Cântărețul își amintește: „"Lăutarii râdeau la început de instrumentele astea, orga și chitara electronică, cu care cântau românii. Pe acestea le folosește azi maneaua cântată
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Patima este un film românesc din 1975, regizat de George Cornea după un scenariu inspirat de nuvela „Hiena” a scriitorului bănățean Petru Vintilă. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Vasile Cosma, Ovidiu Moldovan și Mariana Buruiană. Subiectul filmului îl reprezintă înrobirea unei femei de patima banilor în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
și în ce a manifestației populare de după stabilizarea leului. Printre figuranți s-au numărat și profesorul Nicolae Blidaru, viitorul director al Casei de Cultură a Municipiului, și jurnalistul Nicolae Stanoiev. Actorilor li s-a reproșat că au folosit rar graiul bănățean, dar Draga Olteanu-Matei a argumentat că a renunțat la regionalisme pentru că expresiile trebuiau să fie înțelese de spectatorii din întreaga țară. Conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) a vizionat varianta intermediară a filmului la 25 septembrie 1975, solicitând efectuarea
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deși a format pentru lungă vreme o minoritate puternică și importantă, datorită transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a șvabilor bănățeni s-a întors în Germania. Un scurt istoric al celor două localități care punctează cronologic următoarele momente: - 1801 - teritoriul Șandrei de azi era menționat în documentele austriece ca sat părăsit, prediu, aflat în stăpânirea Episcopiei romano-catolice din Zagreb; - 1833 - începe
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
limba română la Caransebeș și în satul Cârpa (azi, Valea Timișului). În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont). Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară. În data de 17
Sorin Titel () [Corola-website/Science/301486_a_302815]
-
să amintim că Pavel Binder care,în lucrarea sa intitulată"Lista localităților din Banat de la sfărșitul sec.XVIII-lea”,în ”Studii de istorie a Banatului”,va publica o conscripție a Marseiului din Bologna,în care sunt înscrise 390 de localități bănățene în perioada 1690-1700,printre care și Belobreșca. I.D.Suciu și Radu Constantinescu reproduc un manuscris în care în anul 1660 satul se numea "Biller".
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
numai moșnenii și boierii olteni aveau libertatea să se strămute după voința lor. Ulterior, Pârvul sin Matei Boer s-a stabilit în Banat, la Comloșu Mare, el fiind cel care a înființat (prin „înfigerea parului”) Mahalaua Oltenilor din acest sat bănățean. Zaharia Boerescu a absolvit Seminarul teologic din Vârșeț (azi Vršac, în Banatul sârbesc), unde a fost coleg de generație cu Andrei Șaguna, viitorul mitropolit al Ardealului. La insistențele pe lângă domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica ale lui Nicolae Bălășescu, primul profesor și
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
suprem) și compania din clisura Dunării Între 1719 - 1720, unificându-se districtul Almăj cu districtul Orșova, compania din Clisură cu districtul Palanca Nouă și districtul Făget cu districtul Lugoj, numărul acestora s-a redus la 11. Structura celor 11 districte bănățene și a celor două districte de la sudul Dunării, subordonate, de asemenea, Administrației Banatului de la Timișoara, o găsim pe hărțile vremii, în primul rând pe harta Mercy, sau în raportul Hamilton (1734): O situație detaliată, pe localități, a împărțirii administrative a
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
de la sudul Dunării, subordonate, de asemenea, Administrației Banatului de la Timișoara, o găsim pe hărțile vremii, în primul rând pe harta Mercy, sau în raportul Hamilton (1734): O situație detaliată, pe localități, a împărțirii administrative a Banatului, înainte de înființarea Graniței militare bănățene(1768 - 1774), găsim în raportul înaltului funcționar imperial Johan Jakob Ehrler: Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un chinez, cnezul sătesc, care făcea legătura între locuitori și administrație. Funcția de cnez era eligibilă și nu era retribuită. Dar
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
Din păcate acest experiment administrativ n-a mai apucat să-și demonstreze eficiența, fiind curând înlocuit cu sistemul comitatens maghiar. Totuși, structura domenială a fost păstrată și în interiorul comitatelor, înlesnind noua politică imperială de scoatere la licitație a fondului funciar bănățean. Cedând presiunilor repetate ale stărilor ungare, ținând seama de problemele financiare dificile ale imperiului, influențată fiind și de sfaturile unor personalități din propriul anturaj, împărăteasa Maria Tereza a hotărât, în 1778, cedarea provinciei către regatul ungar. Încorporarea Banatului de către Ungaria
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
provinciei, în perioada de tranziție, a fost asigurată, succesiv, de către funcționarii superiori Wenzel Ferdinand von Sauer și Heinrich Georg von Bretschneider, aflați sub autoritatea comisiei Niczky. Practic, administrația comitatensă a înlocuit-o treptat pe cea de tranziție, astfel: Granița militară bănățeană a rămas, până la desființarea sa, în 1872, sub administrație militară imperială. Astfel s-a încheiat, după 63 de ani, ignorându-se total părerea locuitorilor săi, autohtoni sau coloniști catolici, episodul imperial din istoria Banatului. O revenire pasageră sub autoritatea directă
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
la vest cu Breștea și la sud-est cu Percosova. Este străbătută de un drum comunal care o leagă de principala arteră de comunicații din zonă care este drumul DN59 Timișoara - Stamora Moravița. Satul este unul dintre cele mai recente sate bănățene, înființat în anul 1895 de către coloniști germani. În acea perioadă, marile valuri de colonizări cu germani erau deja terminate. Spre deosebire de alte sate colonizate cu germani, la Rovinița Mică s-au așezat germani de a doua generație, proveniți din zona Becicherecu
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente ale Muzeului Banatului, cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara — o pasiune de o viață", precum și Secția de Etnografie a Muzeului Satului Bănățean. După reabilitare, timp de 5 ani condițiile finanțării au stipulat obligația utilizării complexului în special pentru activități culturale, activitățile de alimentație publică fiind limitate la cafenele, cofetării și vinoteci, discoteca urmând să fie transformată într-un centru de pregătire pentru
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
de paulicieni, convertiți la romano-catolicism, s-au refugiat în anul 1688 la nord de Dunăre, în Banat, în jurul Timișoarei și în oraș, precum și în Arad, pentru a scăpa de prigoana otomană. Aceștia au fost cunoscuți apoi sub numele de bulgari bănățeni.
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță ("Dianthus trifasciculatus"), șofran ("Crocus banaticus"), linum ("Linum pubescens"), crucișor ("Pulmonaria rubra"), vinariță ("Asperula odorata"), brei ("Mercurialis perenis"), năpraznică ("Geranium robertianum"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), garofiță bănățeană ("Dianthus banaticus"), sânziene de pădure ("Galium schultesii"), crin de pădure ("Linum uninerve"), talpa ursului ("Acanthus balcanicus"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), carlina ("Carlina acanthifolia"), stupitu-cucului ("Cardamine pratensis ssp. rivularis"), sulițică ("Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
(în , în , în , în bulgara bănățeană "Džimbolj") este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Are o populație de locuitori (2011). Orașul este situat în Câmpia Banatului, la contactul dintre Câmpia Timișului si Câmpia Mureșului. Se află la intersecția unor căi de comunicație ce fac legătura
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
1983 a fost numit organizator al expozițiilor organizate de secția de cultură a Primăriei München și manager al atelierului de artă din Lothringer Straße din München. În același an, a inițiat și organizat în Landshut și Pforzheim prima expoziție „Artiști bănățeni în Republica Federală Germania”. Tot din 1983 a fost membru al conducerii Asociației "„Esslinger Künstlergilde”", filiala din Bavaria. În perioada 1983-1993 a fost membru al Comisiei de expoziții a organizației profesionale a artiștilor de arte vizuale din München și Oberbayern
Ingo Glass () [Corola-website/Science/312500_a_313829]
-
oct. - se înființează, la insistențele lui Radu Stanca, secția germană a teatrului de Stat din Sibiu 1957 - revine masiv în publicistică - începuturi sporadice încă din 1946/47 - cu versuri, articole, eseuri, aforisme etc. în: "Tribuna", "Contemporanul", "Steaua", "Viața românească", "Scrisul bănățean" etc. 1961, 1 oct.- Radu Stanca este numit prim-regizor la Teatrul Național din Cluj 1962 - montează, în această calitate, ultimele sale spectacole: "D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale (februarie) și "Unchiul Vania" se A. P. Cehov (noiembrie); agravarea bolii îl
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
iunie 1954, Bărăganu, Constanța) un jurnalist și poet de limba germană originar din România. A folosit și pseudonimul "Harry Simon". s-a născut în cătunul Salcâmi, din Bărăgan, unde părinții săi, victime ale deportărilor din Bărăgan, fuseseră mutați din localitatea bănățeană Teremia Mică din județul Timiș. Abia când avea doi ani, familia sa s-a putut întoarce în satul de obârșie. A urmat gimnaziul pedagogic din Sibiu și a lucrat apoi ca învățător la Buziaș. În 1977 s-a mutat la
Horst Samson () [Corola-website/Science/309692_a_311021]
-
la "Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara" (secția română-germană) între anii 1958 și 1963. A susținut un doctorat în filologie în 1976, cu teza "Teoria versului românesc. Privire istorică”. În 1990, a fost primită în "Uniunea Scriitorilor". Debut: "Scrisul bănățean", Timișoara, 1963. Este căsătorită cu poetul Eugen Dorcescu. practică o critică de factură universitară, întemeiată atât pe cunoașterea teoriilor și procedurilor clasice din domeniul umanistic (prozodie, retorică, tropi, figuri etc.), cât și pe metodologiile suple, oferite de cuceririle moderne din
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
istoric de rime (Dosoftei - Arghezi), 1983, întreprindere temerară, unică în literatura noastră de specialitate. Lucrările de critică și istorie literară ce au urmat evidențiază o atenție constantă acordată creației literare din Vestul României, în context axiologic național: Dicționar al scriitorilor bănățeni (1940 - 1996), 1996; Lecturi provinciale, 2003; Despre maeștri, 2003; Provincia literară, 2008; Departe de centru, aproape de centru, 2012. Analiza propriu-zisă recurge la serviciile criticii tematice, ale criticii stilistice, ale psihocriticii, precum și la o informare detaliată asupra documentului literar, asupra filiațiilor
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
al XIX-lea. Povestea acestui “chiabur ” este uimitoare și neobișnuită. Povestașii spun că Toma, fecior tânăr și frumos, dar cam sărac, a plecat de acasă, să se înroleze în armată. Dar a nimerit în ceata lui Pătru Mantu, vestit haiduc bănățean din Bolvașnița de Caransebeș. După un “atac” asupra gărzilor imperiale austro-ungare de la Garnizoana din Timișoara, doi ofițeri au venit într-o noapte la el acasă, în Țela, lăsându-i două cufere militare în păstrare, “pricindu-i” să nu le deschidă până
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
cu galbeni și după ce aflară l-au omorât, turnându-i otravă în ulciorul cu vin din care se înfrupta spre a sărbători terminarea criptei. Văduva și fetele se mutară din Țela, îndată după înmormântare pierzându-li-se urma prin satele bănățene. Peste ani, averea lui Toma Găletariu intră în posesia fratelui mai mic și a familiei lui. Aceasta o gospodări cu chibzuință, vânzând câte o bucată de pământ numai când trebuia să meargă fiecare copil la școlile cele înalte, devenind profesori
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]