11,781 matches
-
agrara?, George Ardeleanu identifica bine cauzele menținerii unui canon didactic mult defazat față de critică literară a sfîrșitului de secol. El spune că media de vîrsta a profesorilor de română este în jur de 50 de ani. (Nu e greu de bănuit de ce absolvenți ai seriilor mai recente de la filologie fug de învățămînt, cu salariul lui minim pe economie și plafonare.) Acești profesori rutinați încearcă să-și aducă elevii la unitatea de măsură a propriei adolescente și tinereți, operînd "un transfer de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
oricine e la înălțimea suferinței pe care o indura. Nu oricine e vrednic de tragedia pe care o trăiește" pentru a conchide: "Opera, ca și moartea, preface viața în destin. Opera are caracter soteriologic". Este ceea ce mă face să cred (bănuisem încă din Jurnal o asemenea "criză") că N. Steinhardt pare a fi încercat o dublă salvare: a sufletului, prin religia pe care a adoptat-o, si a spiritului, probabil singura reală, prin opera pe care a lăsat-o.
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
parte de a urmări felul în care s-a produs deplasarea de accent semantic în termenul "patrimoniu", si pe de altă parte, dar în directă legătură, de a analiza constituirea acelei mentalități care a permis deplasarea respectivă. Pentru un arhitect bănuiesc că interesant este mai cu seamă primul aspect (prin acesta înțeleg faptul că Choay discuta diverse politici de păstrare a patrimoniului, constituirea primelor comisii naționale de legislație a restaurării, stabilirea conceptului de patrimoniu urban, modul in care ideea de patrimoniu
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de la chestiuni de regulă atribuite arhitecturii, insă aria ei de cuprindere și analiza este mult mai mare. Aceasta largă cuprindere vine tocmai din ambiguitatea semantica a termenului de monument, elementul esențial al oricărui patrimoniu. În franceză, ca și în română bănuiesc, derivația etimologica vine din latină, unde monumentul era la rîndul sau preluat din monere, a înștiință sau a reaminti. Monumentul este deci ceva ce se adresează memoriei. Reflectînd la etimologia termenului, Françoise Choay sugerează că există o componentă afectiva esențială
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
roman intitulat L^Agonie sans mort, semnat de un necunoscut, Ch. Séverin. N.I. Herescu a recomandat prietenilor și cunoștințelor sale această carte (care avea printre personaje și români exilați la Paris), trecînd cu discreție peste identitatea autorului. Nimeni nu a bănuit atunci că sub pseudonimul Ch. Séverin se ascunde cel pe care Occidentul îl recunoscuse că o somitate în domeniul clasicismului latin, iar exilul românesc - și ca pe un gazetar anticomunist plin de nerv. Nimeni, cu excepția lui Virgil Ierunca. În articolul-portret
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
scopul de a obiectivă în ochii cititorului dispoziția subiectivă a unui îndrăgostit de ăminunea orasuluiă. Or, cum civilizația noastră a dezvoltat târziu și imperfect habitatul orășenesc, nu dispunem decât incomplet de instrumentele adecvate pentru a-i da o expresie literară. Bănuiesc că dificultatea majoră cu care s-a văzut confruntata Angela Martin a fost sa gaseasca în spațiul cultural de sosire o tradiție scripturala la care să-și atașeze demersul. Mării noștri prozatori sunt mai ales lirici, cu o limbă ăca
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de un fruct oprit: Teibele. O femeie, la rîndul ei aparent conservatoare, de al carui soț nu se mai știe nimic de o bună bucată de timp. Pînă la proba dispariției soțului, Teibele rămîne prizoniera legămîntului căsătoriei. Ros de pasiune, bănuind că în spațiul realului nu ar avea nici o șansă, Alchonon își trece iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la urmă total, devorata de iubire, femeia-model
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
ochii asupra paginilor nefericite, conjuncturale, ale compatrioților noștri. Fiindcă există asemenea pagini sinucigașe, chiar în operele importante ale culturii române. Unele dintre ele sunt reluate la alte și la alte vârste care ar dori să recupereze anii tineri! Cine ar bănui că în celebrul pasaj vibrează obsesiile anilor treizeci, în care Cioran visa o "Românie în delir"? Când educația Germaniei lui Hitler îl modelase într-un anume fel? Ar trebui să ne iubim mării scriitori cu orgoliu, dar și cu înțelegerea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
conjunctură, se putea face, totuși, ceva? - Pe la mijlocul anilor ^60, am incercat un fel de democratizare a Uniunii Artiștilor Plastici, cu un grup de artiști, mai ales dintre elevii lui Ciucurencu - tentativă naivă, care a dat faliment, din motive ușor de bănuit; partidul avea nevoie doar de "elită"... În 1969 am decis sa ma "transfer" în Occident, din mai multe motive, printre care, cel mai important era... Securitatea. Încă din 1968, cînd devenisem cunoscut publicului prin articolele din presă și emisiunile de
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
am fost martor, datorită unui concurs de împrejurări, vorbesc pe larg în altă parte). Dar asaltul barbar a continuat mai intens după aceea, impulsul de a o ponegri și de a o tîrî în noroi nu se potolește. Că se bănuie sub învelișul de fragilitate o inflexibilitate în convingeri și în conduită - asta nu dă un temei prigoanei care și-a ales că ținta, printr-un capriciu desuchiat al răului, persoana Anei Blandiana. Tocmai ea, care de decenii duce o viață
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
existe și casete cu Gina Patrichi, cu Octavian Cotescu, cu Amza Pellea, cu Toma Caragiu...). Dar e absolut sigur că ea n-ar fi existat fără fiul lui George Constantin, Mihai Constantin, care e și producător al filmului. E de bănuit că nu e vorba, în acest caz, de o "simplă" devoțiune filiala. E de bănuit că Mihai Constantin, el însuși actor de talent, îl privește pe George Constantin cum îl privea Ariel pe Prospero. "Magistre fără seamăn, slavă...", ne reamintește
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Dar e absolut sigur că ea n-ar fi existat fără fiul lui George Constantin, Mihai Constantin, care e și producător al filmului. E de bănuit că nu e vorba, în acest caz, de o "simplă" devoțiune filiala. E de bănuit că Mihai Constantin, el însuși actor de talent, îl privește pe George Constantin cum îl privea Ariel pe Prospero. "Magistre fără seamăn, slavă...", ne reamintește fostul Ariel din Furtună lui Liviu Ciulei, Florian Pittis, primele cuvinte pe care i le
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
care m-am referit n-ar fi apărut fără priceperea lui. Lui G. Ivașcu, marele făuritor de reviste, îi plăcea să se considere pe șine subalternul ideal. Nu mi-am dat seama de la inceput ce vrea să spună. L-am bănuit de falsă modestie. El însă visa să fie secretar general de redacție. Omagia, în felul acesta, oameni ca Roger. G. Ivașcu știa, că nimeni altcineva, că acești oameni sînt, în presă, că acei ultimi dintre drepți, de care vorbește Biblia
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
cu pete ulceroase pe trunchiurile măcelărite). Și - să ajungem la ziua de azi a baladei (dar sunt baladele timpurilor noastre, ale "tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești, ăn care - spre stupoarea cuiva care cunoaște oarecum "psihologie socială", dar nu bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
adaugă și fugă ireparabila a timpului, al cărui frison se simte în "Crug", atenuat mereu de mitul ținutului natal și de religia albului, de cultul părinților, de smerenia rugăciunii creștine. Își face tot mai mult loc actualitatea "producătorilor de infern", bănuiți a fi eșalonul 2 al PCR flancat de lideri ai fostei politii politice: "Cum a fost?/ Un scuipat arsenios/ spintecând/ Cicatricea de pe obrazul/ Neamului meu, ca o sabie/ Așa a fost/ Nu m-am temut/ De aerul sticlit/ Sau de
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
sale spre a fi incinerat, neputând s-o îngroape din cauza unui tertip monstruos - daca nou-născutul trăiește mai puțin de două săptămâni, nu e declarat, pentru a nu există astfel mortalitate infantilă - e gata să fie linșat de călătorii care-l bănuiesc că "a găsit" carne (Epoca "de aur" a dezvoltat, printre altele, si, un jargon oribil. Modest Morariu notă în Jurnal o asemenea mostră de limbaj de tip nou: "Au băgat banane la Alimentară"). Scenă încetează a fi doar grotesca, căpătând
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o operă, un joc al copiilor (realitatea dura dovedind că în mare măsură acei copii au fost obiectul, iar nu subiectul jocului). Bănuiesc însă că acest fragment de text a fost scris la scurt timp după întâmplările respective, când încă lipsea perspectiva necesară. În al doilea rând: la un moment dat, autoarea mărturisește că nu mai poate purta cu sine vechea să "acasă
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
transgresiunea. Actul erotic e provocat de o interdicție care incită și excită, iar prin consumarea să el o transgresează. Însăși ideea de transgresare, de depășire și trecere într-un altundeva, pe care interdicția inițială nici nu ne lasă să-l bănuim, presupune o apropiere de moarte. Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce semnalează pasiunea erotică, susține Bataille, este tocmai un presentiment al sfîrșitului, un fel de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
de acolo au virat spre prostituție, droguri, crime și alte ocupații asortate. Bineînțeles, sursa cea mai spectaculoasă de îmbogățire subita o constituie băncile. Așa precare cum păreau pe vremea comunismului, ele s-au dovedit mult mai generoase decât am fi bănuit. Dar și în acest caz există grade de acces la sacul cu bani. Pe treaptă de jos se află fauna ce roia în jurul conducerii băncilor (inclusiv conducerea însăși!), polițiștii și ofițerii de armată și securitate care au beneficiat de împrumuturi
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
aparțin. Și toate mi s-au părut un obstacol. Îndrăzneam să sper că se poate și altfel. Că obstacolul se poate suprima. Dar aceasta nu o așteptăm numai de la tine, fiindcă tu esti un copil, nu știi nimic, nu poți bănui nimic, nu ai de unde să cunoști ce triste surprize îți rezervă un om. Chiar un om a căci mă socot un om, deși în actele mele adesea par o secătura. Ia gîndește, mica Georgetta, și te rog fii atentă! Gîndește
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
străbate an zbor Germania, Austria și Ungaria, fără să-și dea seama când a trecut dintr-o țară an altă, se va poticni definitiv an mizerabilul punct de frontieră românesc. Și ași va spune: "Aha! Aici se termină Europa! Nu bănuiam că Asia e atat de aproape!" Experiența personală din această vară ămi confirmă cele mai rele premoniții. Naivilor (sau escrocilor) care vorbesc cu atâta aplomb despre iminentă noastră integrare le recomand un simplu test: să parcurgă acest drum și să
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
o luptă politică. „Eu sunt plecat la București, dar am auzit despre această problemă și am cerut angajaților primăriei să facă sesizări la Poliția Animalelor și la Poliția Uricani. Cred că s-a profitat că sunt plecat din localitate și bănuiesc că a fost Sorin Sanda (n.r.-președintele PPDD Hunedoara) și o parte a «prietenilor» mei din Lupeni, unde săptămâna trecută s-au găsit, de asemenea, câini otrăviți. Știu că Sanda este în relații foarte bune cu Gabriel Lungu (n.r.-city
Masacrul câinilor de la Uricani se transformă în război politic () [Corola-journal/Journalistic/24799_a_26124]
-
spre marele premiu, pentru a întreține, de bună seamă, suspansul. La Debut, anunțați de veșnic tinerii Ion Horea și Gabriel Dimisianu, au câștigat poetul Ștefan Baghiu, vizibil copleșit de premiu, și criticul George Neagoe, surprins că nu a rămas, cum bănuia la un moment dat, cu buza umflată. A urmat o suită de premii care au recompensat literatura în limbile minorităților naționale și traducerile, președintele USR remarcând tratamentul foarte favorabil acordat în România scrierilor în alte limbi. Astfel, Marko Bela a
Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2481_a_3806]
-
d-nii Nicolae Manolescu și Gabriel Chifu m-au invitat să particip la o întâlnire literară care urma să dureze o săptămână, am știut că se vor ivi câteva probleme. Cea mai importantă era legată de scrierea articolului pentru România literară. Bănuiam că n-o să am răgazul să compun cele 7500 de semne ale rubricii de față, dat fiind programul extrem de încărcat al activităților preconizate. Și chiar așa s-a întâmplat. Petrecând suficient timp între scriitori, oameni inventivi și plini de umor
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
amicul său, Beni, îi ține oglinda în față: „Acum vrei să joci rolul unui orb și ți-ai luat ochelari negri și baston alb.” (p. 16) Pentru că, la început, Pascal însuși nu-și dădea seama ce se petrece cu el, bănuind chiar că ar suferi de Alzheimer, când el defulează și refulează după toate regulile freudiene: „Văd... hidoșenia ce ne înconjoară, dar și frumusețea fragilă și plină de candoare ce vrea să reziste în fața acestui carnaval apocaliptic... aici, în jurul nostru, în
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]