1,669 matches
-
nu-l "vede". Hm! Admirabil! Cu atât mai frumoasă ne apare dragostea lor, în cele din urmă nefericită, și cu atât mai veridică creația. Curioasă și fascinantă e și sursa însăși de inspirație a lui Stendhal. Adevărata generozitate masculină, adevărata bărbăție, transfigurează date biografice urâte și le proiectează în creație, fără să le modifice legea secretă, dar căpătând, prin sufletul său, sublimul fără de care arta ar cădea în pornografie. Angela Pietragrua îl înșeală pe Henry Beyle și îi toarnă, fiind văzută
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pună talpa pe vreun cuib de șerpi, pe vreo vizuină de dihor sau nevăstuică. Astea din urmă se zicea c-ar fi fost rele de tot: pe băieții care le supărau Îi mușcau amarnic de podoabe și le mâncau apoi bărbăția căzută la pământ. „Și la femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbații din cancelarie, el fusese primul care se oferise, chiar Înaintea mea și a lui Hristu - oameni obligați de nenorocitul sistem să ne punem, dezinteresat, la dispoziția obștii. Nici n-apucaserăm să deschidem gurile și să rânjim către Director cu bărbăție și seriozitate, așa cum șade bine unor oameni responsabili, că Dordonea se și repezise, cu Încântare aproape și cu nerăbdare În glas: „Eu merg, tovarășu’ Director!”. L-am Înjurat În gând că ne cam luase fața, dar l-am iertat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu aibă nici o răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că s-a hotărât să facă o vizită familiei lui Hristu, ca să plătească ei avortul ilegal. Era hotărât ca el să nu contribuie În urma tocmelii cu mai mult de jumătate din total. A venit pe Înseratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumoasă fata ta, grecule...». Așa că vezi și ferește-te de vorbe rele și de uneltiri din partea văzuși bine cui. Altfel?” „Bine, altfel, ce să fie... Ziceam să mă duc și eu mâine la Război...” „Du-te, domnule, e semn de bărbăție, ce să mai vorbim. Am fost și eu de câteva ori la vremea mea, că m-am Însurat târziu. Îți povestesc eu altă dată. Să fii sănătos!” Copleșit, Enin se așeză pe marginea șanțului și-și prinse tâmplele În palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plin de viață, ager În mișcări și ascuțit la minte -, așa te rog eu pe tine să nu-i lași pe ai mei să mă Îngroape. Vezi, totuși, că am emoții, deși mă străduiesc să-ți vorbesc despre eveniment cu bărbăție și oarecum (stupid!) răceală? Păi, degeaba te rog, că, așa cum convenirăm mai la deal, din pricina poștei vei primi scrisoarea după cuvenita și dorita ardere. Am uitat, ce să fac... Trebuie să fii de acord cu mine că am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a micului și cochetului nostru stadion comunal care, până acum, nu a avut nici picior de bancă. Nu putem acum, la sfârșit, să ascundem curiozitatea care legitim ne Îmboldește: am vrea să aflăm - date fiind cele ce se spun despre bărbăția lui Îndoielnică și apucăturile pidosnice - ce avea de gând Repetentu să facă În odăile celor trei femei către care se pornise?!?! Semnat: Suporter”. Rubricile de Fapt divers sunt foarte gustate de mulți cititori de gazete. Deoarece timpul ne presează, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea plină de amănunte pe care capul chel și pe dinăuntru al Îngrijitorului n-ar fi fost În stare să le născocească. El se arăta cu mult mai sărăcuț la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele dovezi de bărbăție În cel mai nepotrivit chip cu putință. Ectoraș Își luase bătaia cu demnitate și fără să scoată vreun zgomot sau să se ferească - lucru care pe Director Îl mulțumise În adâncul său și-l făcuse să scurteze durata și asprimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui, că el, amărâtul, nici măcar liceul nu fusese În stare să-l termine, iar la institut lucrase ca lăcătuș la serviciul de Întreținere și nicidecum cu studenții. Ectoraș se pregătea să părăsească bătătura când, sub privirile care Îl Îndemnau la bărbăție, Nicu Fieraru o luase domol, dar hotărât, către casă, unde urma să-i tragă femeii o cuvenită mamă de bătaie ce l-ar mai fi Înălțat nițel În ochii tovarășilor săi de pahar. Numai Daie Gulu, cu toate că el era sărbătoritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe prima banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că fiul său fusese Înjunghiat de pătimașul Enin. Ani Întregi și chinuitori, profesorul Marin Foiște nu știuse prea bine ce se petrecea În sufletul lui, căci nu găsise cale spre dezlegarea tulburării. Tagma femeiască nu-l atrăgea de ani, iar bărbăția lui pierdută Încetase să-i năvălească prin gânduri. Cu toate acestea, spre bătrânețe, fusese aproape sufocat de uimire să descopere că Îl apucase o iubire ciudată și nepământesc de adâncă pentru Marianti, fiica prietenului său, grecul Diogenis. Baronu, Vieru, Ectoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu maestrul Foiște, Ectoraș apucase să meargă o singură dată la Război și nici atunci cu prea mare chef. Se dusese numai așa, de ochii lumii, ca să nu se spună despre el că ar fi fost nevrednic ori lipsit de bărbăție. Habar n-avea de mânuirea ciomagului, iar Întâlnirea Încă neînsuraților pe câmpurile dintre cele două sate vecine În vremea echinocțiului de toamnă nu-l Încânta peste măsură. Mulți dintre prietenii cu care și-ar fi dorit să petreacă se Însuraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desăvârșita Închipuire a firii: Marianti. Grecul, tată-său, o Împinsese să se mărite cu un jandarm și ea nu se Împotrivise. La foarte puțină vreme după nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția și acela nu se putuse apropia de mireasă. După câteva luni, Marianti fugise din casa soțului, care, dezamăgit de toate vrăjitoarele ce Încercaseră să-l dezlege, se aruncase În patima beției și o bătea. Nu se Întorsese În Satul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se alieze neîntârziat cu o forță mai mare, alianță care, la prima vedere, putea fi luată drept slăbiciune. O demonstrație de forță necugetată n-avea să intimideze un adversar. Dimpotrivă, nu făcea decât să-l încurajeze. De mai mulți ani, bărbăția și curajul lui Katsuyori fuseseră privite de sus de către Nobunaga și Ieyasu, tocmai din acest motiv. Și nu numai de care acești oameni, dușmanii lui. Chiar și în propria sa provincie Kai se auzeau voci care-și exprimau dorința ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de înțelegere în descrierea morții clanului Takeda, i-a lăudat inimoasa și superba moarte. Având doar cincisprezece ani și fiind dintr-o familie ilustră, chipul lui Taro era foarte rafinat, cu pielea albă ca zăpada. Îi întrecuse pe alții în bărbăție, refuzase să întineze numele familiei și-și păstrase curajul până la moartea tatălui său. Nu exista nimeni care să considere că faptele lui ar fi avut pereche. Totul se sfârși pe la Ora Șarpelui. Astfel își găsi sfârșitul clanul Takeda. * * * Soldații clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. În orice caz, omul care a salutat Nou An în timp ce se afla la apogeul prosperității a fost Hideyoshi. Avea patruzeci și nouă de ani. La vârsta de cincizeci, peste doar încă un an, urma să fie în puterea bărbăției. Invitații de Anul Nou erau de nenumărate ori mai mulți decât fuseseră cu un an în urmă și, îmbrăcați în cele mai alese veșminte, umpleau Castelul Osaka, aducând cu ei aroma primăverii care bătea la ușă. Ieyasu, desigur, nu veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru masa domnească. Pentru a mulțumi ambele variante ale destinației
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
istorie și să mai deslușim măcar una-două din calitățile pe care trebuie să le întrunească omul pentru a fi pe placul Celui de Sus. Care ar fi acelea, părinte? Acestea sunt: credința, nădejdea, dragostea, înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria sau bărbăția. Ele se numesc virtuți teologice sau Dumnezeiești... Aș adăuga că: umilința, dărnicia, blândețea și sârguința fac parte tot din rândul virtuților. În cele din urmă, călugărul a cătat în jur și, simțind răcoarea serii, m-a făcut atent: Timpul nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zis: "Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut. 12. Fii tare, și să ne arătăm plini de bărbăție pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru; și Domnul să facă ce va crede!" 13. Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, și ei au luat-o la fugă dinaintea lui. 14. Și cînd au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]