92,250 matches
-
s-a sfîrșit cu tot RDG-ul”, acestea sunt primele cuvinte conspirative ale femeii care ne ghidează prin clădirea care a fost odată Palatul Republicii de la Berlin. Construit în anii ’70, a găzduit evenimente politice și culturale, restaurante și cafenele, bărbați și femei de bine, pînă cînd, la sfîrșitul anilor ’80, s-a constatat că era intoxicat cu asbest și a trebuit închis chiar înaintea Unificării definitive, de unul din ultimele parlamente al RDG-ului. Apoi, mai tot interiorul a fost
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță, are brațul gros cît trunchiul unui bărbat și bea o oală de cacao cu lapte dimineața). Umbrarele de viță au rămas aceleași, dau umbră generoasă și nepăsătoare, praful ulițelor se ridică, implacabil și dobrogean, la fiecare pas mai apăsat. este moleculară, pierzîndu-și forma mereu pentru a rămîne
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
Fabrica de fete face concurență cu mine și nu mă lasă să-mi scot p...” Și încă: „Ce p... mea e ăla? (...) Acuma chiar că miroase a excitație în jur. Stai aici și învață că p... rase le place la bărbați.” În orice caz, noua proză, care „va schimba fața romanului românesc”, n-a pătruns ușor până la dl I.B., ci a trecut pe la „Ștefan Agopian, care le-a citit fără să-și dea seama de la bun început” (se mai întâmplă), dar
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
-
fenomenele la care se referă îl pot avea pentru sociolingvistică, pragmatică, antropologia lingvistică; pentru a înțelege mai multe despre uzul actual și trecut al limbii române populare (în ce măsură limbajul vulgar e tabuizat sau utilizat în scopuri umoristice, de către femei și bărbați, din diferite categorii de vîrstă).
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
a răspuns scriitorul. “Pentru mine cuvîntul curvă nu e deloc periorativ, ci evocă o senzualitate quasi inconștientă, eminamente feminină, fără nici o legătură cu prostituția. Cît despre Violator, e vorba de fapt în acest capitol de un mod al relațiilor dintre bărbat și femeie sau, pentru a mă exprima în manieră antropologică, despre riturile de acuplare umană. Fără ipocrizie. E poate provocator, dar proza mea se vrea ironică, satirică. E nevoie de puțin umor și să nu roșim cînd auzim cuvîntul sex
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
următor, Înaltă fidelitate, apărut în 1995 și ecranizat în 2000 de Stephen Frears, face portretul comic al unui colecționar de discuri muzicale. În ultimul său roman, Bunătatea, mod de folosință, naratorul e o femeie care retrasează parcursul tragi-comic al unui bărbat devenit dintr-un soț bun, unul foarte rău. Cea mai nouă carte a lui Nick Hornby, apărută anul acesta la Viking Press se intitulează 31 de cîntece și nu e o operă de ficțiune: autorul britanic își prezintă piesele favorite
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
început și eu să rîd, numai pentru ea, pînă la următoarea stație, cînd a coborît din autobuz, zîmbindu-mi ca și cum am fi schimbat cărțile de vizită sau numerele de telefon. Am remarcat că împreună cu ea a mai aterizat pe trotuar un bărbat pe care nu-l observasem și pe care l-aș fi putut lua drept controlor de bilete. Nici acum nu regret că am preferat estetismul civismului în acea scenă din autobuz. Îmi plac oamenii care știu să-și facă meseria
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
exemplar pentru multe tinere în perioada de tranziție. Violată înainte de 1989 de securistul Arpad, ea trăiește după 1989 calvarul obținerii unui loc de muncă, ratează mai multe relații sentimentale și crede că a găsit marea iubire în relația cu un bărbat căsătorit (Popeye). Este o dragoste maculată, dirty love, (el este căsătorit și nu are intenția de a divorța, ea, deși îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
marea iubire în relația cu un bărbat căsătorit (Popeye). Este o dragoste maculată, dirty love, (el este căsătorit și nu are intenția de a divorța, ea, deși îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor, așa cum este pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
roșit pînă în vîrful urechilor și am fost atît de uluită, că m-am dat cîțiva pași înapoi și am închis ușa după mine fără să-l mai privesc. Brusc mi-am dat seama că eram frumoasă, vedeam în ochii bărbaților pofta să se culce cu mine, aproape că le auzeam gîndurile cînd își făceau planuri cum să mă fută.” (p. 12) Întrebarea care se pune este pentru cine vorbește protagonista în această ultimă frază? Pentru iubitul ei (limbajul e cam
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
cărții pare să indice că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
s-a petrecut într-unul din romanele anterioare ale scriitorului. De altfel, de-a lungul cărții autorul face de mai multe ori trimitere la precedentele sale romane: „Străbunica a murit cu puțin înainte să plec să stau cu Moș Nibi, bărbatul acela de o sută de ani care ți-a povestit atîtea în Fă-ți patul și dormi ” (p. 20). Fă-ți patul și dormi este un roman al lui Stelian Țurlea, publicat în anul 1997. Sau: „Avea obiceiul să mă
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Ipoteza ei este că anonimul misterios ar fi însuși... Winston Churchill, iar personajul titular al romanului ar semăna în multe privințe cu mama prim-ministrului englez, Lady Jane (care, după ce a rămas văduvă, s-a căsătorit de două ori cu bărbați mai tineri decît fiul ei). În argumentele Natei Minor se face mare caz de psihanaliză. Și dacă, totuși, nu Winston Churchill (care mai are la activ un roman, Savrola, scris în două luni, la 23 de ani, și repudiat) nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
1984. Șoseaua înainta printre câmpuri și uneori, în depărtare, se zăreau munții. Era început de septembrie, iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur și a spus: Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greșit. Probabil
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur și a spus: Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greșit. Probabil la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre apus, în loc să fi virat spre răsărit. Acum trebuie să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită, a închis puțin ochii, și-a sprijinit capul de spătar și a început să-și imagineze ținutul unde se duceau. Nu mai fuseseră niciodată acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
rostească toate cuvintele grave și pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-o grădină de zarzavat. S-au dus la el și l-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au întrebat dacă știe drumul spre intersecție. Îl știu, a spus omul, e în direcția aceea. Poți să ne conduci dumneata? Sigur, dar mai întâi trebuie să isprăvesc de săpat șanțul, ca să poată trece apa; durează puțin. Așteptăm, a zis bărbatul. Mi-e sete, a zis femeia. Acolo, după stâncile acelea, a spus omul arătând cu mâna, este un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]