3,362 matches
-
doar să te prind cu mîța n sac, despre ce vorbești? Știam că aveai contacte, trecea unul să te informeze săptămînal, nu era nici o noutate, erau controalele obișnuite venite de sus, de unde altundeva să fi fost? zice Roja apăsat înfigîndu-și bărbia în piept, telefonul fără fir, chiar trebuie să-ți fac eu ordine în cap? Nu contează care este realitatea, important e ce crede lumea, numai că eu încă nu pot să mă decid, înțelegi Părințele? Că a fost o revoltă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor s-au făcut țăndări. Luneta însă a rămas intactă ca prin minune. N-am oprit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
însă, și-a asumat curajos vocația de gânditor, dăruind lumii un volum de cugetări: De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu (Andrew, Focșani, 2007). Fotografia de pe ultima copertă a volumului îl reprezintă pe autor, bineînțeles, gândind, cu bărbia rezemată în degetul mare. În modul acesta, capul greu de idei este împiedicat să se lase în jos. Virgil Panait dialoghează direct cu marii filozofi ai lumii, fără acele ritualuri ale umilinței pe care le practică Gabriel Liiceanu sau Horia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sufletul, nici sânii...“ Este, într-adevăr, o întrebare! Să sperăm însă că, asemenea celor generate de teorema lui Fermat, va primi cândva un răspuns. Dând pagină după pagină și citind reflecții de genul acesta, simțim de la un moment dat că bărbia ne cade în piept și că trebuie să o sprijinim cu degetul mare, în stilul autorului. Când suntem gata-gata să ațipim, o confesiune neașteptată ne trezește brusc, ireversibil, și ni se fixează în minte pentru toată viața: „Am visat cândva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune , întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-o mai așează la mijloc. Mă irit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a pus plug parcă pentru zăpadă, parcă pentru arat, și a tras brazdă adâncă, brazdă a tras de-a curmezișul singurătății: Doamne îndreaptă-ți spatele să pot păși dincolo, să pot păși dincoace!... Timpul lui Petru, o vegetare în afara semnelor: bărbia căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul doi fiindcă era stropită cu pistrui, iar cam pioană ieșea Erica, cea mai luminoasă dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd dacă sclipesc!“ și ne-nfigeam privirea În ochii Încremeniți În fața noastră. Cu toții Îi aveam albaștri. Chiar și ai mei băteau spre culoarea asta, iar fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însem nat de al meu. Prin comparație cu ai soră sii, Înotau Într-un albastru mai Închis. De fiecare dată cînd Îi studiam, mă temeam că nourașii lor se vor topi. Într-o după-amiază, În timpul regulamentar de joc, ținînd-o de bărbie, am rugat-o să Închidă ochii. I-a Închis, iar eu am sărutat-o pe buze. Lia și Eva au Început să țipe: „Csókolóztak, csókolóztak!“ Și, ca toate neamurile să priceapă ce se petrecuse, au strigat și mai tare: „Radu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din albie și dau să se Înalțe. De groaza distanței, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belșugului. Vine așadar o rațiune de pe Syrius, așa, ca o rază ce dezlănțuie Nilul, mă ia de bărbie și mi se uită Înăuntrul țestei. Nu o interesează materia, masa cerebrală. E o inteligență de sus, prin urmare, o ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la câteva detalii, pe care Stăniloae le are în vedere 224. Este vorba despre următorul scenariu: după ce s-a retras în chilia sa, călugărul „își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă, trebuie să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La început, călugărul va afla un întuneric și un strat „gros de nestrăbătut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lângă mine, îmi uda buzele și mă ținea de mână, mă luptam să răsuflu, îmi era greu, dar tare-mi era milă de ea... mi se părea că iau din viața ei, puțin câte puțin, cu fiecare răsuflare... îmi ținea bărbia și mă ruga să răsuflu, așa mi-o amintesc : se făcea noapte și ea se uita la mine, strigându-mă pe nume... pe urmă n-am mai văzut-o, deși mă căzneam să deschid ochii cât mai mari, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de lumină, înaintând spre mama) Păi... Mama (se uită la el): Iar te-ai luat la bătaie ! Acuma ce mai e ?! (lasă aluatul din mână, vine spre el, îl ia de umeri, dar băiatul își ferește privirea. Îl ia de bărbie și se uită la el. Copilul își ridică ochii) Hai, spune ! De ce taci ? Băiatul: O să te superi și o să plângi iar... e tot aia... știi tu... Mama (se așează jos, îl ia pa băiat aproape, îl mângâie pe cap): Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din urmă, Întrebarea a căzut ca o ghilotină: ― Ce legătură e Între dumneata și colonelul Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul începe. Este un interogatoriu scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
măcar ce îi trece instantaneu prin minte: "Normal, voi bărbații, tu profesore inclusiv, nu aveți cum cunoaște ceea ce noi, femei limitate, cunoaștem." Vorbele care îi ies din gură sunt însă controlate de distanța impusă de halatul scrobit închis până sub bărbie și nu își pot îngădui să folosească sarcasme : Cred că pot da nota șase, maximum șapte durerii pe care o simt acum. Dacă durerea este doar pe la mijlocul scării, vă mențineți decizia de a vă supune intervenției DVMC ? 3 Sunt hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și își reproșează : Astea sunt cuvintele frumoase pe care ești în stare să i le spui ?" Automat, îi revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Este greu să îl recunoști pe Victor în acest bărbat năpădit de o barbă țepoasă și care nu mai are nimic din vioiciunea, frumusețea și seninătatea lui obișnuită. Fața i s-a alungit și colțurile gurii s-au orientat spre bărbie dându-i înfățișarea unei tragice măști din antichitate. Văzându-l, te poți întreba : Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în mâini și, uitându-se în ochii mei, mă întrebă dacă nu mă poate ajuta cu ceva. Eu îi zâmbii și închisei ochii cu iubire, îi sărutai palma și-i răspunsei că deja mă ajută. Într-o seară îl întâlnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e incasabilă, dar zgomotul îl atrage imediat. Mă apucă, fără să mă rănească, de braț și mă trage afară, în compartiment, mă lipește de ușa. Eu închid ochii. Stând în fața mea, lipit de mine: Vrei să trăiești? Da. Îmi ia bărbia în mână, dar nu mă ține, și mă sărută. Intim, curat, frumos. (După ce ne reluam locurile trenul frânează brusc, iar o cutie cu insecte cade și se desface drept peste mine. Panică; isterie; el mă curăță imediat., încep să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care îl urmăresc, și el mă și ia în brațe. Nici nu am observat când mi-a pus niște cătușe. Ia un loc, spune el ironic, arătând un scaun. Încerc să fug de lângă el, însă mă oprește, mă ia de bărbie și mă duce cu spatele până la scaun, pe care cad. Vreau să știu ce vrei să faci. Vei ști, stai bine. Starea mea de anxietate se agravează pe măsură ce el se plimbă prin casă, fluierând. Acum s-a apucat de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să servești? O prăjitură și o cafea. Ce prăjitură preferi? —Un doboș tort, dacă are. Cecilia continua să se gândească privindu-l pe Matei mai atent: „De fapt e drăguțel. Are o față cu trăsături frumoase. Linia nasului și a bărbiei sunt acelea ale unui băiat distins. Se îmbracă elegant, cred că nu numai azi a procedat așa pentru întâlnire. Ce nu-mi place la el este părul care-i cam rebel, cum de fapt și el este un distrat ( se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]