565 matches
-
Pasquale 1993 17 aprilie - 17 mai Germania, Elveția, Austria cu Don Pasquale și Italianca în Alger 1993 23 - 25 iulie Anglia Rochester cu Nabucco la Festivalul de operă de la Rochester 1994 15 apr. - 30 mai Germania, Austria, Anglia, Belgia cu Bărbierul din Sevilla și Căsătoria secretă 1994 19 sept. - 23 oct. în Anglia și Scoția cu Madama Butterfly, Nabucco și Samson și Dalila 1994 4 - 20 nov. în Elveția și Spania cu Bărbierul din Sevilla și Italianca în Alger 1995 25
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
apr. - 30 mai Germania, Austria, Anglia, Belgia cu Bărbierul din Sevilla și Căsătoria secretă 1994 19 sept. - 23 oct. în Anglia și Scoția cu Madama Butterfly, Nabucco și Samson și Dalila 1994 4 - 20 nov. în Elveția și Spania cu Bărbierul din Sevilla și Italianca în Alger 1995 25 - 27 iulie în Anglia Rochester cu Carmen la Medway Arts Festival 1996 5 - 15 ian. Elveția Schaffhausen și Vevey cu Madama Butterfly și Bărbierul din Sevilla 1996 4 - 10 iul. Grecia Atena
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
4 - 20 nov. în Elveția și Spania cu Bărbierul din Sevilla și Italianca în Alger 1995 25 - 27 iulie în Anglia Rochester cu Carmen la Medway Arts Festival 1996 5 - 15 ian. Elveția Schaffhausen și Vevey cu Madama Butterfly și Bărbierul din Sevilla 1996 4 - 10 iul. Grecia Atena cu Oedipe 1996 7 - 31 oct. Anglia, Elveția, Germania cu Aida, Flautul, Norma și Madama Butterfly 1996 5 - 10 nov. Spania și Italia cu Carmina Burana, Norma și Concert 1997 14 - 17
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
deoarece dacă se ia formal in considerare o proprietate, ea nu poate fi decat predicabilă, notiunile in sine fiind in exclusivitate o abstractizare a minții umane. În 1919, Russell a formulat o versiune simplă și amuzantă a paradoxului său: Figaro, bărbierul satului, încheie un contract cu primăria conform căruia el trebuie să servească numai pe acei care nu se bărbieresc singuri. Se pune problema: Cine îl bărbierește pe Figaro? Avem posibilitățile: Într-un sat, poștașul aduce corespondența numai sătenilor care nu
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
îl bărbierește pe Figaro? Avem posibilitățile: Într-un sat, poștașul aduce corespondența numai sătenilor care nu pot veni la oficiul poștal să-și ridice corespondența. Poate poștașul să-și ridice singur scrisorile? Aceasta este de fapt o variantă a paradoxului bărbierului. Biblioteca Națională solicită tuturor bibliotecilor din țară să întocmească cataloage cu lista tuturor publicațiilor găzduite de fiecare. Unele biblioteci înclud în acea listă și titlul catalogului. Responsabilul de resort din cadrul Bibliotecii Naționale întocmește la rându-i două astfel de cataloage
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
un an cu Teatrul Regal din Madrid; ulterior artista pleacă pentru o scurtă perioadă de timp la Paris, însă în 1865 se întoarce în țara natală, unde susține diverse recitaluri având un repertoriu format din Somnambula, Lucia di Lammermoor și Bărbierul din Sevilla. În cea de-a doua jumătate a deceniului VI aveau să apară în viața artistei mai mulți bărbați care au cerut mâna ei; Maurice Strackosch, impresarul Adelinei, îi îndepărta de aceasta considerând că își doresc averea sopranei și
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Republicii Venețiene, el neputând fi folosit pentru a desemna pe trimișii altor republici sau orașe libere. Inițial nu a existat obiceiul de a alege ambasadorii din cadrul nobilimii sau al clasei guvernamentale. In timpul lui Ludovic al XI ambasadori puteau fi bărbierii, doctorii sau farmaciștii. În secolul XV-lea unui ambasador nu i se cerea să fie originar din țara pe care o reprezenta, iar în cazuri excepționale, negustorilor cu reședința într-o capitală străină li se acorda statutul de sub-ambasadori. Mult
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
() sau Teatrul Mare—Opera Națională () este un complex de teatru și companie de operă localizat în istorica Piață a Teatrului din Varșovia, Polonia. Teatrul a fost inaugurat pe 24 februarie 1833, cu piesa "Bărbierul din Sevilla" a lui Rossini. După bombardarea clădirii și distrugerea aproape completă în ce de-Al Doilea Război Mondial, teatrul a fost reconstruit, iar clădirea redeschisă la 19 noiembrie 1965, după ce a fost închis mai bine de douăzeci de ani
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
inspiră să urmeze această cale4. În 1947, cade la bacalaureat și debutează în jurnalism la Paris (scrie pentru diverse ziare, printre care Le Journal des Curistes din Vichy și L'Écho din Alger). În paralel, scrie cântece pentru Marcel Amont (Bărbierul din Sevilia, Măturătorul regelui) și pentru Philippe Clay (Joseph, Santinela). În curând îl întâlnește pe Georges Brassens care devine prietenul și mentorul sau, scrie poezie romantică și umoristica. Își satisface serviciul militar în 1949, în capitala Marocului, Rabat. Claude Nougaro
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
Paris Opéra (1911) și Săo Paulo [Teatro Municipal] (1911). Ruffo și-a făcut debutul american în Philadelphia în anul 1912 și a cântat mult în Chicago. A ajuns la Metropolitan Opera din New York relativ târziu, în 1922, ca Figaro din "Bărbierul din Sevilla", deoarece a fost înrolat în Armata Italiană în timpul Primului Război Mondial. El va realiza un total de 46 de spectacole la Met din 1922 până în 1929. Repertoriul lui Ruffo a inclus majoritatea rolurilor de bariton din opera franceză și italiană
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
l-a tăiat pe față cu un un pumnal. Villon a ripostat cu propriul pumnal, pe care-l deținea la centura sutanei și l-a pocnit și cu o piatră, apoi l-a lăsat pe părintele Chermoye în grija unui bărbier (în acele vremuri bărbierii foloseau și ca felceri) din apropiere, pentru a fi tratat și pansat, dar preotul, care fusese transportat la spital, a sucombat cam la o săptămână după internare. Pentru a nu-și lua riscuri, Villon a fugit
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
față cu un un pumnal. Villon a ripostat cu propriul pumnal, pe care-l deținea la centura sutanei și l-a pocnit și cu o piatră, apoi l-a lăsat pe părintele Chermoye în grija unui bărbier (în acele vremuri bărbierii foloseau și ca felceri) din apropiere, pentru a fi tratat și pansat, dar preotul, care fusese transportat la spital, a sucombat cam la o săptămână după internare. Pentru a nu-și lua riscuri, Villon a fugit din Paris, spre locul
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
mai mult timp, probabil încă din 1789 dar toate aceste teorii sunt respinse în literatura muzicală contemporană. Este posibil ca opera să nu fi fost compusă în doar 18 zile dar cu siguranță se află alături de operele "Italianca în Alger", "Bărbierul din Sevilia" și "La Cenerentola" ale lui Rossini ca fiind operele scrise într-un timp foarte scurt și care mai sunt interpretate cu regularitate astăzi. Premiera a avut loc la câteva ore după încoronarea lui Leopold. Rolul lui Sesto a
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
luni după venire și-a început cariera ca actriță în limba ebraică. A interpretat pe scena ebraică circa 200 de roluri. În anii 1984-1987 a jucat la Teatrul din Beer Sheva, în "Visul unei nopți de vară" (Hipolita și Titania), "Bărbierul din Sevilla" de Beaumarchais (Rosina), "Don Juan se întoarce din război" de Ödön von Horváth, "Satana la Moscova", după Mihail Bulgakov (în regia Cătălinei Buzoianu, asistată de Adrian Giurgea), "Îmblânzirea scorpiei" (Caterina). În anul 1987 Cambos a trecut la Teatrul
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
de epuizare și de scădere a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată. În lucrarea să, "“Ieșirea din depresie - medicamente sau psihoterapie”", Dominique Bărbier descrie mai multe etape în evoluția acestui sindrom: Având în vedere multitudinea și complexitatea cauzelor și manifestărilor, sindromul burnout nu este simplu de tratat deci se impune în primul rând urmărea unei psihoterapii sub îndrumarea medicului specialist. Conducerea firmei, companiei
Sindromul burnout () [Corola-website/Science/333283_a_334612]
-
În timp ce vorbea la scurt în 1933, filmul său de debut reală are loc în 1935, an în care se desfășura Rosario la Cortijera. Ea a jucat în peste patruzeci de filme, aproape toate temă populară, pintre care Suspiros de España, Bărbierul din Sevilla și Mariquilla Terremoto, toate desfășurate în Germania. În aceste filme Estrellita a cântat însoțit de Orchestra Simfonică din Berlin. Cariera sa artistică s-a încheiat cu o lipsă evidentă de autoritate în ultimii săi ani, care a făcut
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
ai vremii, printre care Feodor Șaliapin. În 1908-1912 a cântat pe scenele din Ekaterinoslav, apoi în Perm (1912), Tbilisi (1913-1914) și altele orașe. Cele mai bune roluri al acestui maestru al belcantoului au fost cele ale lui Figaro din opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, al lui Valentin din opera Faust de Charles Gounod, al lui Giorgio Germont din opera Traviata de Giuseppe Verdi. În 1917 după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie cântărețul Gavril Afanasiu fiind atins de o boală
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]
-
După-amieze muzicale, susținute de Gustav Khun la Milano, între anii 1993 și 1996. Printre realizările sale cele mai semnificative amintim colaborarea cu Teatrul Operei din Cairo, Egipt, în calitate de dirijor invitat, între anii 1998 și 2003, unde a pregătit și dirijat Bărbierul din Sevilla, Contract de căsătorie, Domnul Bruschino de Rossini, Elixirul dragostei de Donizetti, Țoșca de Puccini, Bal mascat, Aida și Rigoletto de Verdi. Între anii 1999 și 2001 a fost Maestru de Cor la Teatrul Carlo Felice din Genova, iar
Concert extraordinar la Sala Radio: George Petean în rolul titular din „Simon Boccanegra” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105809_a_107101]
-
reginei Marie-Antoinette. La 1 august 1780, ziua inaugurării, suverana a jucat în două piese de Sedaine, împreună cu o trupă de actori formată din prieteni nobili, interpretând rolul subretei: „Ne plângem, noi servitorii...”. Ultimul rol a fost cel al Rosinei din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, jucat, se spune, în prezența autorului, în august 1785. Lacul de la Orangerie Restaurat după ultimul război, apoi în 1968 și în 2001, acest minunat teatru servește astăzi de Conservator al artelor și științelor spectacolului. Printre tezaurele
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]
-
din toate timpurile: valsul Gramofon, pe locul 83 (înainte de uvertura Egmont a lui Beethoven, Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovski sau Zborul bondarului de Nikolai Rimski-Korsakov), iar valsul „Dulcea și blânda mea fiară” pe locul 94 (înainte de uvertura din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Stele și Dungi pentru totdeauna/ Stars and Stripes Forever al lui John Philip Sousa și Marșul Rusesc, op. 426 al lui Johann Strauss). Dintre filmele de desene animate cel mai cunoscut (de români) este Maria, Mirabela
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]
-
însă "porecla" schimbată în renume este pseudonimul Ana Blandiana. Poeta l-a compus preluând numele melodios al satului - Blandiana, din județul Alba - în care s-a născut mama ei și desprinzând din el și un prenume. Citește și: Premieră cu "Bărbierul din Sevilla", la Opera Națională București După ce urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1962-1967), Ana Blandiana se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la Viața studențească și Amfiteatru (1968-1974), bibliotecar la Institutul "N. Grigorescu" din București
Ana Blandiana: Orologiul fără ore by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104304_a_105596]
-
o paralelă interesantă între epoci și stiluri, între mediul în care au apărut personajele și lumea contemporană. Dirijorul spectacolului este maestrul Marcello Mottadelli, coordonatorul artistic muzical al Operei Naționale București. Prima montare nouă a stagiunii 1954-1955 la Opera Națională București, Bărbierul din Sevilla avea să devină unul dintre cele mai îndrăgite spectacole ale teatrului, timp de mai bine de șase decenii. Montare reprezentativă a instituției, spectacolul s-a bucurat de-a lungul anilor de distribuții cu nume sonore, printre care și
Premieră cu “Bărbierul din Sevilla”, la Opera Națională București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104306_a_105598]
-
Magda Ianculescu (Rosina), baritonul Nicolae Herlea (Figaro) și tenorul Valentin Teodorian (Almaviva) - care a făcut rapid înconjurul lumii. „...o admirabilă operă bufă... Va fi cântată atâta timp cât va exista operă italiană”, scria Beethoven într-unul din caietele sale de conversații, despre Bărbierul din Sevilla. Creată în doar 13 zile, pe când Rossini avea 23 de ani, opera spune povestea unui triunghi amoros din Spania secolului al XVII-lea, poveste inspirată de altfel de Le Barbier de Séville, prima piesă de teatru dintr-o
Premieră cu “Bărbierul din Sevilla”, la Opera Națională București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104306_a_105598]
-
-lea, poveste inspirată de altfel de Le Barbier de Séville, prima piesă de teatru dintr-o trilogie a dramaturgului francez Pierre Beaumarchais. Citește și: Doi pianiști de excepție din Marea Britanie, Rebeca Omordia și Sergiu Tuhuțiu, la Sala Radio Faptul că Bărbierul din Sevilla exista deja într-o altă versiune, cea a lui Giovanni Paisiello (1782), a făcut ca opera lui Rossini să nu fie bine primită la premiera mondială din 1816, de la Teatro Argentina din Roma, cu titlul Almaviva, ossia L
Premieră cu “Bărbierul din Sevilla”, la Opera Națională București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104306_a_105598]
-
a făcut ca opera lui Rossini să nu fie bine primită la premiera mondială din 1816, de la Teatro Argentina din Roma, cu titlul Almaviva, ossia L’inutile precauzione, publicul considerând-o un afront adus lucrării lui Paisiello. Cu toate acestea, Bărbierul din Sevilla a fost rapid asimilată în repertoriul teatrelor de operă internaționale, în Anglia fiind pusă în scenă pentru prima dată, în limba italiană, în 1818, la King's Theatre din Londra, iar apoi în engleză, la Covent Garden. În
Premieră cu “Bărbierul din Sevilla”, la Opera Națională București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104306_a_105598]