592 matches
-
își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea întruna, aprobându-mă, orice i-aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de dragoste..., apărută chiar în acel an de demult, 1930. I-a și scris. „Mi-a și răspuns“, se veselea bătrânica. „Ne-am și întâlnit, chiar aci, era tot cofetărie, da’ îi spunea altfel, «Panseluța», am servit un parfait și o oranjadă. Apoi a plecat, că spunea că se duce nu știu unde.“ Îi mai scrisese și, din când în când, Camil îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se măritase, avea și o fată. Soțul lucrase la Prefectura Poliției, un fel de agent sau comisar. În 1946 l-au arestat și, după doi ani, au ridicat-o și pe ea. „Nimic n-a mai rămas“, parcă se bucura bătrânica. „Apoi Camil s-a făcut academician. L-am mai văzut odată la casa ARLUS, pă Batiștei, unde era Palatul Arta. Vorbea la Luna Prieteniei Româno-Sovietice. Nu știam că vorbește. Mă dusesem că era joia, zi de conferință, da’ apoi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascult prea mult. Nu mă interesa istoria literară și mă plictiseau, pe atunci, astfel de povești. Mai ales că nu credeam că pot fi adevărate. Abia mai târziu, citind presă din anii interbelici, am început să mă gândesc iarăși la bătrânica aceea. Am întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî ce să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând să merg la biserică, așa ca din senin, că doar nu mă duceam alteori. Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acest pas. Se gândea să plece pentru doi-trei ani, să câștige ceva și să se întoarcă acasă. Nu a durat mult timp pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la asta. Se răsuci pe călcîie: Domnule Popa, mi se pare că anul trecut ați primit o carte poștală de la Panaitescu. Era cu soția dumnealui pe litoral. Cred că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîrziată. Lumina farurilor tremură o clipă pe faldurile perdelelor. Un mac roșu se aprinse scurt, desenând o pată de sânge. Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și crângul îi oprită D-a merge la vițea. Sburdalnica copilă Când vitele intra, Îi da cu mulțumirea Pupatul ce-i păstra. Dar însă biata fată Ne mai putând răbda La babă se arată Și-ncepe a-i preda: Bună bătrânico, Pe Nicolai iubesc, 455 {EminescuOpVI 456} De maica mi-este frică Ș-ași vrea să-l întîlnesc. Te știu că tu ești bună Și n-ai vicleșug, Să mi-l aduci pe lună Vrei ști vreun meșteșug. Astfel astea toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l întîlnesc. Te știu că tu ești bună Și n-ai vicleșug, Să mi-l aduci pe lună Vrei ști vreun meșteșug. Astfel astea toate Din inimă le zici, Taci, fiică, nu se poate Tu vorbele îți strici. De geaba, bătrânico, Ieu nu pociu să-l urăsc, Și fă-mi tu orice frică Ieu tot o să-l iubesc. Așa ieste, fetiță, Dar el ieste sărac, Și ie de proastă viță Măcar de-ți ie pre plac. Ei bine, ieu de la tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
daruri speciale pentru băieți și fetițe. În casele oamenilor fericirea plutea, iar mirosul cozonacilor și al fripturilor delicioase aducea oamenii la masă. În toiul iernii, un baiețel stătea în zăpadă, foarte trist și necăjit. Tocmai atunci trecu pe acolo o bătrânică, îl văzu și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el: - Bună! Mă numesc Marta. De ce ești așa de trist? Este seara de Crăciun și în această seară toți ar trebui să fim fericiți! Copilul o privi cu
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te rog să nu te emoționezi, n-o lovi pe bătrânica aceea și nici să nu treci peste semafor, dacă e ceva care nu mă interesează deloc este să dau explicații unui polițist, Nu există poliție în oraș, domnule comisar, a fost retrasă când s-a declarat starea de asediu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu, s-a obișnuit cu carne, îmi explică bătrînica. În fiecare zi îi dau cîte o bucățică de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește și își așteaptă masa. E așa de blînd și de bun ! Da’ ce să faci, mai sînt și zile proaste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Faimoasa rezistență prin cultură, de pildă. Chiar a existat ceva de genul acesta - și ceva practicat pe o scară mult mai largă decît se consideră uneori. Doar că nu a fost „rezistență”. Îmi aduc aminte, în acest sens, de o bătrînică din Snagov cu care am stat mult de vorbă după 1990. Avea o casă mică, țărănească și un petic de vie ce se termina brusc în lotul blocurilor ceaușiste. „Trebuiau să mă demoleze și pe mine”, îmi povestea bătrîna. „A
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
via mea, pe care o am de la tata. Au ajuns cu buldozerul în vie, mi-au dărîmat gardul, și atunci m-am tras mai spre casă. Și pe urmă a venit revoluția și nu m-au mai demolat...” în final, bătrînica mi-a împărtășit și „viziunea” ei despre istorie : „știam eu că așa va fi, că au fost și turcii, și tătarii, au fost și comunștii ăștia... dar știam eu că or să plece și ei...”. În fața buldozerelor comuniste, bătrînica își
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
final, bătrînica mi-a împărtășit și „viziunea” ei despre istorie : „știam eu că așa va fi, că au fost și turcii, și tătarii, au fost și comunștii ăștia... dar știam eu că or să plece și ei...”. În fața buldozerelor comuniste, bătrînica își îngrijea via și se bucura de ea, dînd astfel dovadă de convingeri ferme și de curaj. Dar nu de „rezistență anti-comunistă” ! Așa și cu „rezistența prin cultură” : intelectualii își îngrijeau bibliotecile așa cum bătrînica din Snagov își îngrijea via. Accesul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plece și ei...”. În fața buldozerelor comuniste, bătrînica își îngrijea via și se bucura de ea, dînd astfel dovadă de convingeri ferme și de curaj. Dar nu de „rezistență anti-comunistă” ! Așa și cu „rezistența prin cultură” : intelectualii își îngrijeau bibliotecile așa cum bătrînica din Snagov își îngrijea via. Accesul la cultură, a trăi în și prin cultură - atît cît se putea -, asta era ceea ce știau ei să facă mai bine. Dar era, în primul rînd, o bucurie, era ca o iubire interzisă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a înfățișa doar filiația generică a trecutului. Declarație de pioasă independență și mîndră apartenență... Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl cheamă, ci la ce e bun : pentru stropit grădina, pentru înlocuit robinetul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înlocuit robinetul de la chiuveta din bucătărie, pentru bătut cuie în grindă, pentru cîrpit cămășile lui Vasile etc. Cu migală și răbdare, toate obiectele adunate în gospodărie au fost astfel etichetate. A rămas un capăt de ață, aflat într-un sertar. Bătrînica l-a strîns cu grijă, l-a legat de un petic de hîrtie și a scris pe el : „nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu, ți-am zis ! Stai, te rog, jos - o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]