1,143 matches
-
niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zece mii de dollary persoana iar În schimb, statul evreesc a dat garanții ferme: toți turiștii români care umblă cu șmecherii de a obține În continuare viză turistică de-a vizita o țară capitalistă să fie returnați În țara lor de baștină. În ce privește, Ambasada Română dela Tel Aviv, e burdușită cu agenți secreți de spionaj ce au misiunea de a suspecta și informa orice mișcare...! Îți imaginezi pericolul...?” „La drept vorbind, mi-a fost teamă de un refuz...!” „În situații de forță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când tatăl său avea șaizeci de ani. Evident că tatăl lui Sammler fusese un Întreprinzător, sexual vorbind.) Iar doctorul Gruner tânjise după un unchi european. Era elaborat de deferent, de-a dreptul chinez În cultivarea formelor vechi. Părăsise țara de baștină la vârsta de zece ani, era sentimental În privința Cracoviei și voia să depene amintiri despre bunici, mătuși, veri, cu care Sammler nu avusese prea mult de-a face. Nu putea explica ușor că aceștia fuseseră oameni de care el considerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Prima întâlnire la nivel înalt a acesteia a avut loc la Ismail, pe Dunăre (în Ucraina de astăzi, adică în sudul Basarabiei). A fost precedată de o vizită scurtă a Președintelui Emil Constantinescu în sudul Basarabiei, inclusiv în satul de baștină al Mareșalului Averescu. Emoționant! Întâlnirea celor trei șefi de stat a avut loc în port, la Ismail. Discuțiile au condus la identificarea mai multor proiecte comune care angajau cele trei țări și care îmbrăcau caracterul unor colaborări transfrontaliere. Pe lângă șefii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Maghreb, nimeni nu știe că mă numesc astăzi Leon sau Giovanni-Leone de Medici, nimeni nu m-a poreclit vreodată Africanul; acolo, eu eram Hassan, fiul lui Mohamed al-Wazzan, iar în actele oficiale mai era adăugat „al-Zayyati“, după numele tribului de baștină, „al-Gharnati“, Granadinul, iar când plecam departe de Fès, mă chemau și cu numele de „al-Fassi“, referire la prima mea patrie adoptivă, care nu a fost și cea din urmă. În calitate de măsurător, tata ar fi putut prelua din mărfurile ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Veți trimite chiar în seara asta un sol la casa lui Zeruali. Îi veți porunci să părăsească orașul nostru pentru cel puțin doi ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al Profetului, pacea și mântuirea fie cu El! este într-adevăr așezat pe fundul unei văi, înconjurat de munți care-l apără de priviri. Am pătruns în oraș prin Bab-el-Omrah, cea mai frecventată dintre cele trei porți. Străzile mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arăta cu un deget nesigur spre locul unde eram eu așezat. M-am ridicat la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet larg și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin paloșul otomanilor! Foarte intimidat, Bayazid s-a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele tribului de baștină (V. cap. „Anul căderii“). 1 Data strămutării lui Mahomed de la Mecca la Medina, considerată ca fiind începutul erei musulmane (16 iulie 622). 2 A noua lună a calendarului islamic, perioadă de post care presupune abstinența zilnică de la hrană, băutură, fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A doua zi ploua, iar împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși în Germania, iar galii în ținuturile lor de baștină. Reduse efectivele legiunilor și cohortele auxiliare, interzise să se facă alte înrolări și-i lăsă la vatră pe cei care doreau asta. După victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
muzicală: co-lo-sa-lă! Sau: ― În ta-be-la a-lă-tu-ra-tă puteți dum-nea-voa-stră ob-ser-va pa-să-rea... Și aci vorbea ceva mai repede, ca finalul să aibă un efect mai strălucit: de statură uriașă, pasărea, cu ale cărei pene își împodobesc cocoanele extravagantele lor pălării, pasărea de baștină din A-fri-ca, pasărea numită struț, urmărită de-un-vînă-tor! Iar altă dată, la o lecție de Geologie, dar ce zic eu la o lecție, la toate lecțiile lui, când voia ca să termine clasa fraza începută de el: ― Această rocă, dom-ni-lor, face parte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în grădina imperială. Nopțile, își găsește regugiul în plăcerile trupești. Așa bolnav cum este, pretinde distracție zi și noapte. An-te-hai află detalii de la un prieten nou, cameristul Majestății Sale, un eunuc pe nume Chow Tee, un băiat din orașul de baștină al lui An-te-hai. — Majestatea Sa bea mai tot timpul și nu e capabil să-și exercite bărbăția, îmi spune An-te-hai. Se distrează privindu-și femeile și poruncindu-le să se atingă între ele în timp ce dansează. Petrecerile țin toată noaptea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am plecat la niște camarazi din companie care stăruiseră să mă duc pe la ei și-mi promiseseră chefuri și orgii nemaiîntâlnite. Ne Împrieteniserăm, printre altele, și pentru că eu primeam mâncare de acasă mult mai des decât ei - locurile lor de baștină erau câteva sute de kilometri spre nordul țării - și totdeauna Împărțeam până și ultima firimitură. Mai ales prăjiturile mamei Îi dădeau pe spate și, când le primeam, se făcea coadă la valiza mea soldățească de lemn. Ne promiseserăm unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a sila și a Înjosirilor la care erau supuși de către vremelnicii și sângeroșii ocupanți - cu câteva căruțe În care Își puseseră tot ce li se păruse Însemnat pentru viața nouă ce urma să Înceapă În alte locuri decât cele de baștină. Băjenarii se Împământeniseră bine pe noile meleaguri, provincia istorică se scuturase de cârmuirea străină În chiar anul În care, Într-un sat de la poalele munților, se născuse bunicul dinspre mamă al lui Ectoraș. Pentru că era cel mai mare dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mamei!... Când te doare Spune‐ mi floare gânditoare, Spune‐ mi, nufăr între nuferi și‐ am să fac să nu mai suferi! George Tutoveanu (1872‐ 1957) Statornic evocator al „localismului creator”, a l oamenilor care „au ținut să sfințească locul” de baștină, dar și al adevărului istoric, prof. acad. Constantin Ciopraga, fără a‐l enumera pe George Tutoveanu, punctează, încă odată, ceea ce a fost, după primul război mondial, dar și mai înainte „axa de susținere” a literaturii în Moldova. „Întreaga viață culturală
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de asemenea, cunoscut tuturor. Nu mai trebuia decât să se anunțe public ziua și ora. După ce vasalii își aduceau omagiile lui Samboshi, nici unul dintre ei nu se mai întorcea în provincia lui de baștină. Fiecare avea mulți soldați în așteptare la reședința sa din cetate. Populația orașului se înmulțise enorm, ceea ce, pe fondul arșiței din toiul verii și al mărimii reduse a localității, crea o atmosferă teribil de confuză și zgomotoasă. În timp ce caii alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încuviințând din cap, de mai multe ori. Dar expresia de pe chipul lui nu sugera că avea să se lase atras ușor, aprobând planul. — Dacă-mi dai permisiunea, îmi voi aduna tot clanul și voi ataca Okazaki. Odată ce lovim provincia de baștină a clanului Tokugawa la Okazaki, iar Ieyasu va auzi că e călcată sub copitele cailor noștri, nu va mai conta cât de bine îi sunt pregătite bastioanele de pe Muntele Komaki, nici ce mare geniu militar o fi fiind. Se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să umble desculț. În unele privințe, încă mai era un băiețandru, în adâncul sufletului, iar asemenea scene îi aminteau de plăcerile din copilărie. Peste râu, începea pământul provinciei Owari. Sub soarele de toamnă, mirosul pământului din ținutul său de baștină îi ațâța simțurile. Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu reveniseră dintr-o misiune și îi așteptau, cu nerăbdare, întoarcerea. Lăsându-și calul la poartă, Hideyoshi se apropie, cu un pas neobișnuit de grăbit, pentru el. Îi conduse personal pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
știm despre Iași”, dar scriitorul mai are încă multe altele în care Iașul este erou principal. Muza scriitorului - chiar dacă el nu scrie poezii - este, se poate înțelege, orașul în care trăiește și care i-a devenit cea de a doua baștină. De unde și sursa principală de ispirație. Numai că pasiunea lui Vasile Ilucă 5 6 pentru Iași, în mod deosebit, pentru Istorie, în general, i-a netezit calea și către alte surse, acestea prefăcându-se în adevărate comori documentare. Aș numi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care se continuă cu secetă. Peste țară se lasă un sentiment de disperare. În ciuda chemării lui Mao de a lupta împotriva dezastrului - Voința omunlui e cea care hotărăște, nu voința Cerului - sute și mii de țărani își părăsesc satele de baștină în căutare de hrană. De-a lungul coastei, mulți dintre ei sunt forțați să-și vândă copiii, iar unii dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și de șapte de mizerie». Așa făcu omul acela cât trăi și continuă s-o facă duhul său, și de aceea plaga se abate asupra noastră în această perioadă și apoi se întoarce, urmând sufletul mortului până în țara lui de baștină.“ Indiferent dacă acea legendă era sau nu adevărată, așa se comporta lăcusta, însă tuaregii, mai șireți decât țăranii din Arabia, rezolvaseră problema foamei într-un fel mult mai practic, preferând să devoreze insectele, așa cum acestea le devorau recoltele, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea mai mică să nu-i facă mai vulnerabili. Aceștia deveneau, totuși, mai puțin numeroși În fiecare zi, fortăreața era de-acum locuită de fiii și nepoții lor. Cu toții, din leagăn, fuseseră, desigur, supuși celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre ceea ce mă interesa. Numai că atunci Îmi spuse, Într-un amestec de persană și franceză pe care mi-era destul de greu să-l Înțeleg: — Cartea se află la un soldat originar din Kirman, care este și orașul meu de baștină. A făgăduit să vină aici poimâine, vineri. Va trebui să i se dea ceva bani. Nu pentru răscumpărarea cărții, ci ca să i se mulțumească omului pentru că a restituit-o. Din păcate, eu nu mai am nici un ban. Fără să șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o relicvă sacră; nu se mai apropia nimeni de mine decât cu o venerație stânjenitoare. I-l prezentai pe Howard lui Fazel - nu se cunoșteau decât după faimă; ultimul nu mai venise de un an la Tabriz, orașul său de baștină, totuși. De altminteri, prezența sa, În seara aceea, Între zidurile scorojite, sub luminile care dansau, avea ceva insolit și neliniștitor. Nu era el unul din liderii parlamentarilor democrați, un stâlp al Revoluției constituționale? Era oare momentul să se Îndepărteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la Merv, influența asupra Asasinilor și istoria prescurtată a acestora până la năvălirea mongolă. Șirin Îmi citi ultimele rânduri, al căror scris Îl descifrai cu greu: „A trebuit să fug din Alamut În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]