947 matches
-
zei "naționali" - Marduk din Babilon și, mai târziu, asirianul Assur - care sunt ridicați la rangul de divinități universale. La fel de semnificativă este importanța pe care o dobândesc în cult rugăciunile personale și psalmii de penitență. Una din cele mai frumoase rugăciuni babiloniene este adresată tuturor zeilor, chiar acelora pe care orantul admite smerit că nu-i cunoaște. "O! Doamne, mari sunt păcatele mele! O, Zeu, pe care nu-1 cunosc, mari sunt păcatele mele! O! Zeiță, pe care n-o cunosc, mari sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei rămâneau muritori. Nu era uitat faptul că însuși fabulosul rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prevedeau evenimente care urmau să se realizeze numai după o anumită durată temporală. Atenția acordată "semnelor" a dus la descoperiri de o reală valoare științifică. Unele din aceste descoperiri au fost reluate și perfecționate mai târziu de către greci. Dar știința babiloniană a rămas o "știință tradițională", în sensul că cunoașterea științifică a păstrat o structură "totalitară", adică implicând presupuneri cosmologice, etice și "existențiale"58. Către ~ 1500, perioada creatoare a gândirii mesopotamiene pare definitiv închisă, în cele zece secole care urmează, activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
absorbită de erudiție și de lucrări de compilație. Dar tradiția culturii mesopotamiene, atestată din cele mai vechi timpuri, continuă și se dezvoltă. Idei, credințe și tehnici de origine mesopotamiană circulă din Mediterana occidentală până în Hindukuș. Este semnificativ faptul că descoperirile babiloniene menite să se răspândească larg implică, mai mult sau mai puțin, corespondențele Cer-Pământ, sau macro-cosm-microcosm. 57 J. Nougayrol, "La divination babylonienne", în special pp. 39 sq. 58 Ca de pildă, medicina și alchimia în China. Capitolul IV IDEI RELIGIOASE ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru că este exaltată ca "regină a țării, regină a Pământului și a Cerului, protectoare a regilor și reginelor țării Hatti" etc. Probabil că "solarizarea" reprezintă un act de omagiu, efectuat când zeița din Arinna a devenit patroana regatului hittit. Ideograma babiloniană "Iștar" era utilizată pentru a desemna numeroasele zeițe locale, cărora li se ignoră numele anatoliene. Numele hurrit era Șanșka. Dar trebuie ținut seamă de faptul că Iștar babiloniană, zeiță a dragostei și a războiului, era cunoscută în Anatolia; prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
condiția divină, el putea să o transmită altor oameni. În ciuda acestei "folclorizări" parțiale, mitul lui Illuyanka juca un rol central; el era recitat ritualic de Anul Nou. Anumite texte citează o luptă rituală între două grupuri opuse 12 comparabilă ceremonialului babilonian akitu. Semnificația "cosmogonică" a mitului, evidentă în lupta lui Marduk împotriva lui Tiamat, este înlocuită cu lupta pentru suveranitatea lumii (cf. Zeus-Typhon). Victoria zeului asigură stabilitatea și prosperitatea țării. Se poate presupune că, înainte de "folclorizarea" sa, mitul prezenta "domnia dragonului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
El reușește să-1 castreze pe Ouranos. Cele două acte, castrarea tatălui și cucerirea suveranității, solidare în miturile hurrit/hittit și grec, aici sunt separate. 19 Cf. numele divinităților Anu, Iștar și poate Alalu; un zeu Alala figurează într-o listă babiloniană ca unul din strămoșii lui Anu; H. G. Giiterbock, op. Cit., p. 160. 48. Un panteon canaanean: Ugarit Cu puțin înainte de ~ 3000, o nouă civilizație, aceea a bronzului vechi, apare în Palestina: ea marchează prima stabilire a semiților. Urmând modelul Bibliei, îi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în ebraică tehorn, termen solidar etimologic cu babilonianul tiămat.) Creația propriu-zisă, adică organizarea "haosului" (tohu wâ bohu), este efectuată prin puterea cuvântului lui Dumnezeu. El a zis: "Să fie lumină", și a fost lumină (I: 3). Etapele succesive ale creației sunt săvârșite întotdeauna prin cuvântul divin. "Haosul" acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
patru brațe și ducea viață în cele patru regiuni ale pământului, cu arborii pe care Adam trebuia să-i păzească și să-i cultive, ne amintește imageria mesopotamiană. Probabil că, și în acest caz, povestirea biblică utilizează o anumită tradiție babiloniană. Dar mitul unui Paradis originar, locuit de Omul primordial, și mitul unui loc "paradisiac" greu accesibil oamenilor, erau cunoscute dincolo de Eufrat și Mediterană. Ca toate "Paradisurile", Edenul 8 se află în Centrul Lumii, acolo de unde izvorăște fluviul cu patru brațe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
versiunile sumeriană și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte". Iahve pedepsește stricarea omului și nu-i pare rău după victimele cataclismului (cum fac zeii în versiunea babiloniană: cf. Epopeea lui Ghilgameș, tabl. XI: 116-125,136-137). Importanța pe care el o acordă purității morale și ascultării anticipează "Legea" care va fi relevată lui Moise. Ca atâtea alte evenimente fabuloase, Potopul a fost continuu reintcrpretat și revalorizat, din diverse
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întreruptă la sfârșitul epocii mitice primordiale'. Alte mituri raportează eșecul încercărilor ulterioare de urcare la cer cu ajutorul a diverse eșafodaje. Este important de știut dacă redactorul povestirii biblice cunoștea aceste credințe imemoriale, în orice caz el era familiarizat cu ziyqurat-dc babiloniene, care comportau un simbolism similar, într-adevăr, ziqqurat-ul era considerat ca avându-și baza în centrul Pământului și vârful în cer. Urcând etajele unui ziqqurat, regele sau preotul ajungeau ritualic (adică simbolic) la Cer. Or, pentru redactorul povestirii biblice, această
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-ai de cei ce se pogoară în groapă" (29: 3); "De aceea nu voi muri, ci voi trăi [.]; De certat m-a certat Iahve, dar morții nu m-a dat" (117:18). Sunt singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației va fi supusă influenței eshatologiei iraniene (cf. partea a II-a)1(). "Sclav" sau "servitor" al lui Iahve, omul trebuie să trăiască în frica de Dumnezeul său. Supunerea este actul religios perfect. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău". Păcatul face să se piardă binecuvântarea (berâkhâh). Dar pentru că păcatul face parte din condiția umană, și deoarece Iahve, în ciuda severității sale, este milostiv, pedeapsa nu este niciodată definitivă. 9 "Dreptatea" se apropie de măsaru babilonian și de ma'at egipteană; cf. H. Ringgren, Word and Wisdom, pp.49sq., 58. 10 Dar ideea învierii era deja pregătită de către teologie (atotputernicia lui Iahve) și de anumite credințe și rituri canaaneene; cf. H. Riesenfeld, The resurrection în Ez
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a cucerit Ierusalimul și a deportat o parte a elitei iudaice. Pe când noul rege Zedekia pregătea o revoltă cu ajutor din Egipt, Ieremia se străduia să liniștească poporul. Arestat și închis ca trădător, el a fost eliberat mai târziu de către babilonieni, îndată după aceasta, el pleacă în Egipt împreună cu un grup de compatrioți care se expatriau (cap. 37-39). Adresează un ultim discurs "către toți iudeii care trăiau în pământul Egiptului" (44: 1). Prin gura profetului său, Domnul le-a reamintit toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și Samaria (Iuda) cu două surori care, deși erau iubite de către Iahve, "s-au desfrânat în Egipt, din tinerețile lor" și și-au continuat adulterul cu asirienii și babilonienii. Lezechiel revine continuu la tema femeii adultere pe care totuși Iahve întârzie să o părăsească din considerație pentru numele ei (cf., de exemplu, cap. 20). Situația privilegiată a lui Israel nu se datorează meritului său: alegerea lui Iahve e cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hristos, ea a fost exercitată, la început, în sânul Bisericii. Acest exemplu a dat apoi avânt și altor organizații de a fi interesate în vindecarea nefericirilor personale sau a rănilor sociale. Vedem că primul "pachet legislativ" a fost Codul regelui babilonian Hammurabi (1792-1750 î.Hr.), care, deși avea un conținut mai mult juridic, apreciat însă mai mult din punct de vedere literar, avea și o orientare spre întrajutorare, prin care poporul babilonian era îndemnat să-i ajute pe cei aflați în suferință
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
sociale. Vedem că primul "pachet legislativ" a fost Codul regelui babilonian Hammurabi (1792-1750 î.Hr.), care, deși avea un conținut mai mult juridic, apreciat însă mai mult din punct de vedere literar, avea și o orientare spre întrajutorare, prin care poporul babilonian era îndemnat să-i ajute pe cei aflați în suferință. Apoi, de remarcat și chiar de luat în seamă era forma filantropică la poporul evreu vechi-testamentar. Cărțile Vechiului Testament cuprind mențiuni ale datei de îngrijire a celor lipsiți, atât pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
o altă dimensiune. Creștinismul devine neînțeles pentru lume, mai ales pentru lumea păgână, în care iubirea pentru celălalt nu putea fi concepută așa cum ne-o prezintă Iisus Hristos. Deși vorbim de nașterea unor forme de întrajutorare încă de pe timpul regelui babilonian Hammurabi, adică aproape cu două mii de ani î.Hr., totuși Hristos propovăduiește cu totul altceva, nu doar o ajutorare formală a celui neputincios, ci un aspect de jertfă pentru cel aflat în dificultate. Filantropia, în viața creștină, pleacă de la ceea ce înseamnă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Neamț să studieze Talmudul de la Ierusalim cu cineva a cărui familie o cunosc foarte bine (omul acela a murit înainte de război). Dar Talmudul de la Ierusalim este lucrul cel mai greu care există în cultura ebraică! Mult mai greu decât Talmudul babilonian, acesta e un text pe care nu-l pot studia decât geniile. Dacă genialul legalist venea la Tg. Neamț să studieze o carte pe care cei mai mulți - savanți, nu oameni simpli - nici n-o deschid vreodată, nici măcar n-o au, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Sumerului, tăblițe provenind din mileniul al III-lea î.e.n.; 22 000 de tăblițe datînd din secolul al VII-lea î.e.n. au fost descoperite la Ninive, aparținînd bibliotecii și arhivelor regilor Asiriei. Se știe că existau alte biblioteci importante la sumerieni, babilonieni și asirieni. Fabricarea cărților era organizată; templele Babilonului și Ninivei aveau deja ateliere cu copiști. Și țesăturile au servit drept suport scrierii, mai ales mătasea pe care chinezii scriau cu ajutorul unui penson și pînza, conform indicațiilor date de scriitorii latini
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
268 Cele mai vechi texte akkadiene, cu scriere cuneiforma, datează din a doua jumătate a mileniului III i.C. Clasificările mai recente au în vedere, mai frecvent, trei ramuri principale: - ramură de nord-est: akkadiana, l. m. (cu variantele asiriana și babiloniana), eblaită, l. m. și sureth (neo-arameică orientala) - ramură de nord-vest: arameica veche, l.m. (cu variantele samariteana, palestiniană, nabateeană, palmyreană), neo-arameică, ebraică, ugaritică (l.m.), feniciana (l.m.), punica (l.m.), moabită (l.m.), vechea cananeeană (l.m.), siriacă - ramură de sud: arabă propriu-zisă (literară, dialecte
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a ajuns datorită sclavilor africani familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul tano central; armonie vocalica de tip încrucișat; tonala; SVO transcriere latină 10. akkadiana (asiro-babiloniană) LM; Regatul Mesopotamiei (mîl. IV-mil. I i.C.); cea mai veche limba semitica cunoscută; două dialecte: babiloniana și asiriana; în mileniul III i.C. akkadiana a fost limba vernaculara a popoarelor semite ale Mesopotamiei; în prima jumătate a sec. al II-lea i.C. akkadina devine o limbă internațională, scrisă în întregul Orient-Apropiat, din Anatolia în Iranul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ramura uto-aztecană, grupul aztecan; aglutinanta polisintetica; VSO; omni-predicativă (nu distinge clar substantivul de verb, prin urmare oricare poate fi predicat) azteca (nahua), sistem de scriere glifică ( folosește în același timp pictograme, ideograme și construcții fonetice); latină (introdusă de spanioli) 29. babiloniana LM Vorbită în Babilon începînd cu prima jumătate a mileniului ÎI i.C. Pînă în a doua jumătate a mîl. I i.C. a fost limba literară și diplomatică a Orientului Apropiat. dialect al limbii akkadiene. Familia afro-asiatică, grupul semitic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
asiatică 182 avestica 111, 152, 241, 292, 312 awadhi 242, 329 aymara 220, 221, 223, 242, 319, 320, 331 aynu 238, 242 azera / azerbaidjana 181, 242, 318, 321, 323, 325, 332, 336, azteca (nahua) 221, 223, 242, 268, 351 B babiloniana 170, 238, 243 badaga 175, 243 bagheli 243 băli (balineză) 197, 243, 273, 325 baltica 135, 142, 144, 145, 148, 164, 239, 280, 281, 295, 346 baluchi (beluciană) 152, 243, 247 bambara 208, 210, 212, 243, 304, 319, 327 bangala
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]