KorAP: Find »[drukola/base=bacon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...60 >

1,486 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

certe). El nu pune în antiteză inducția cu deducția și nu-i neagă valoarea științifică a celei de-a doua, însă pentru a ajunge la propoziții adevărate, el trebuia să găsească o metodă prin care să obțină aceste premise noi. Bacon nu avea de ales decât din două operații: inducția și deducția. Știința lucrează cu propoziții universale, iar pentru a ajunge de la particularul experienței la generalul specific teoriei putea să folosească doar inducția. Acesta este motivul pentru care a ales o

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
și deducția. Știința lucrează cu propoziții universale, iar pentru a ajunge de la particularul experienței la generalul specific teoriei putea să folosească doar inducția. Acesta este motivul pentru care a ales o metodă inductivă, ea fiind singura capabilă de generalizare. Până la Bacon, inducția a fost puțin folosită, deoarece nu a fost considerată ca un ajutor real ce putea fi dat filosofiei și științei. Socrate pare a fi "inventatorul" inducției. El o utiliza pentru a defini noțiuni clare ce țineau de domeniul filosofiei

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
doilea. Forma finală a definiției este: "nedreptatea înseamnă să faci rău prietenilor, spre a le cauza daune"81. Metoda inductivă socratică este o inducție incompletă și reprezintă de asemenea o primă parte din metoda pe care o va dezvolta ulterior Bacon. La Aristotel, inducția este o cale spre (epapogé) o înaintare de la lucrurile singulare la universale. El subliniază că nu se pot contempla universaliile decât prin inducție 82. Cu toate acestea, Aristotel consideră că deducția este operația logică ce oferă certitudinea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
calul și catârul trăiesc multă vreme. Toate animalele fără fiere sunt omul, calul și catârul. Toate animalele fără fiere trăiesc mult timp. Concluzia este riguroasă pentru că a inventariat toate cazurile din exemplu. Dar lucrul acesta este imposibil în științele naturii. Bacon considera că această formă de inducție este o "joacă de copil"83. O metodă deosebită de inducția completă aristotelică a fost enunțată de către Duns Scotus în Despre cunoașterea umană. Atunci când prezintă cunoașterea experimentală, el precizează că "chiar dacă cineva nu are

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
o inducție incompletă simplă, în care chiar dacă nu cunoaștem totalitate indivizilor care respectă o anumită regulă aceasta poate fi considerată ca adevărată pe baza principiului regularități din interiorul naturii. Acest tip de inducție nici nu a fost amintit de Francis Bacon și nici criticat, astfel încât putem să-l considerăm în măsura în care a fost cunoscut de către acesta ca sursă de inspirație pentru ceea ce va fi metoda inducției incomplete. Metoda baconiană are la bază inducția incompletă, dar ea nu se rezumă la simpla inducție

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
să-l considerăm în măsura în care a fost cunoscut de către acesta ca sursă de inspirație pentru ceea ce va fi metoda inducției incomplete. Metoda baconiană are la bază inducția incompletă, dar ea nu se rezumă la simpla inducție, ci este mai mult. Deoarece Bacon a criticat silogismul aristotelic și a folosit inducția i-a făcut pe exegeții operei baconiene să spună că metoda sa este în opoziție cu metoda aristotelică, ceea ce este adevărat. Prin opera amintită, Bacon nu nega numai teoriile aristotelice, ci întreaga

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
simpla inducție, ci este mai mult. Deoarece Bacon a criticat silogismul aristotelic și a folosit inducția i-a făcut pe exegeții operei baconiene să spună că metoda sa este în opoziție cu metoda aristotelică, ceea ce este adevărat. Prin opera amintită, Bacon nu nega numai teoriile aristotelice, ci întreaga concepție asupra științei din vremea sa. Metoda lui trebuia să scoată știința din mrejele fantasticului în care fusese introdusă de către Aristotel și cei care i-au interpretat opera. Prin metoda sa, Bacon încearcă

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
amintită, Bacon nu nega numai teoriile aristotelice, ci întreaga concepție asupra științei din vremea sa. Metoda lui trebuia să scoată știința din mrejele fantasticului în care fusese introdusă de către Aristotel și cei care i-au interpretat opera. Prin metoda sa, Bacon încearcă să se îndepărteze de orice tradiție. Vorbind despre modul în care se studia natura, el numește cele două căi "anticipații ale naturii" și "explicarea naturii"85. Anticipațiile naturii sunt concluzii (reguli) la care se ajunge în urma unui număr insuficient

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
inducția incompletă, neaplicată sistematic. Explicarea naturii este modul în care se pot aprofunda cercetările naturii; ea adună mult mai multe exemple decât anticipațiile naturii, iar concluziile sale sunt mult mai aproape de adevăr. Dintre aceste două tipuri de cercetare a naturii, Bacon o preferă pe cea din urmă, deoarece anticipațiile pot să devină foarte ușor fantasme (explicarea naturii reprezintă modul de studiu riguros). Explicarea naturii cuprinde două etape: "Indicațiile care trebuie să ne îndrume în explicarea naturii cuprind în totul două părți

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
naturii cuprinde două etape: "Indicațiile care trebuie să ne îndrume în explicarea naturii cuprind în totul două părți; cea dintâi deduce sau extrage propozițiile din experiență, pe când cea de-a doua deduce și derivă din aceste axiome experiențe noi"86. Bacon susține dezvoltarea unei științe care să se ocupe doar de observații naturii și care să realizeze o istorie a acestora. El vrea să reprezinte pentru aceasta începutul istoriei analizei sistematice a științei. Anticipațiile naturii reprezintă tradiția, dar care se va

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
realizeze o istorie a acestora. El vrea să reprezinte pentru aceasta începutul istoriei analizei sistematice a științei. Anticipațiile naturii reprezintă tradiția, dar care se va dezvolta începând cu el, pe când explicarea naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în "Noul Organon", decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul, dar pentru că "Noul Organon" a rămas neterminat, metoda baconiană este redusă la inducție

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
construcție a realității cât mai apropiată de imediat. Empirismul său este absolut necesar pentru a construi ceva după cenzura totală realizată prin idoli. 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului Dacă în cazul lui Francis Bacon cenzura metodică este clar ordonată, dincolo de cea a idolilor, iar inducția sa a fost elaborată în mod clar și distinct, în cazul lui Descartes dezvoltarea metodică este mai degrabă de ordin matematic, astfel că relația dintre individ și natură se

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
ne-au amăgit, fie și pentru o singură dată"112. Trimiterea informațiilor primite prin simțuri în zona incertitudinii este un gest normal. Nu poți ajunge la certitudine prin simțuri așa cum transmit ele informația. Până și un empirist cum era Francis Bacon, considera aceste informații ca incerte, incluzându-le în idolii tribului și eliminându-le dintre procesele ce ne pot transmite informații sigure . Tot în sfera normalității incertitudinii sunt și următoarele: lumea viselor și imaginarul. Visul redă ca fiind reale elementele care

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
alte perioade. Chiar dacă cenzura realizată inițial a fost una totală, în cadrul reconstrucției se preiau la un moment dat imagini dintr-un imaginar adiacent. Nu putem vorbi în acest caz nici despre o purificare perfectă a imaginii așa cum a dorit Francis Bacon să realizeze și nici despre o lume perfect nouă, ci doar despre noi baze ale imaginii despre lume ce urmează să se construiască după o perioadă de cenzură. Conform acestor principii începutul secolului al XVII-lea aduce cu sine și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
tradiționale de imaginar. Dar cum acest lucru este imposibil de realizat, imaginarul modern se construiește pornind de la imagini marginale ale Evului Mediu și Renașterii, dar și prin reactivare unor tradiții ale antichității care nu fuseseră încă reconsiderate. Viziunile lui Roger Bacon, Nicolaus Cusanus sau Copernic, dar și viziunile lui Democrit, privind materia, ale lui Aristarh sau Cicero privind cosmosul, lucrările lui Arhimede și sistemul lui Euclid, din punct de vedre metodic, constituie câteva dintre sursele ce au ajutat dezvoltarea acestui nou

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
realizeze construcții teoretice abstracte. Indiferent că a fost vorba despre empirism, care consideră că știința trebuie să se construiască pornind de la relația directă cu imediatul prin observație și experiment, sau despre raționalism relația cu natura a fost revalorificată. Nu doar Bacon sau Galilei doresc reîntoarcerea la cercetările directe asupra naturii, dar și Descartes reconsideră modul în care realizăm experimentele și modul în care ne raportăm la imediat. De exemplu regula III este enunțată în următorul mod: "Trebuie să căutăm, în lucrurile

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
că "e nevoie de metodă în cercetarea adevărului din lucruri"2, dar și ale empirismului care chiar dacă a dezvoltat o relație specială cu natura, cunoașterea se putea dezvolta numai prin construcții metodice coerente. De exemplu, construcția metodică a lui Francis Bacon îndeplinește condițiile unei raționalități pure, chiar dacă este vorba despre o metodă inductivă. Ea dezvoltă pas cu pas, pornind de la imediat spre abstract în cea mai coerentă formă logică posibilă. Cel de-al treilea principiu a fost inerent în anumite cauze

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
treilea principiu a fost inerent în anumite cauze, dar el constă în dezvoltarea unei pragmatici a științei. Dincolo de cunoaștere ca generalitate trebuiau urmărite și efectele obținute prin dezvoltarea noului imaginar. Această componentă pragmatică a fost în mod explicit enunțată de către Bacon, care prin sintagma Science is power reconsideră în mod radical relația știință - rezultate ale acesteia. De fapt, întreaga operă baconiană poate fi considerată în sine o dezvoltarea a pragmaticii științei pentru că ceea ce urmărește filosoful englez este obținerea de rezultate palpabile

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
dezvoltat într-un mod specific. S-a realizat o trecere la o uniformizare a științei la o diversificare a acesteia. Știința modernă s-a dezvoltat în direcții diferite în funcție de viziunea asupra materiei. Clasificarea asupra științelor pe care a realizat-o Bacon în De Dignitate et Augmentis scientiorum 3 a reprezentat o formă de orientare a dezvoltării științelor. S-a făcut trecerea de la o știință unică, în viziunea carteziană a unei mathesis universalis, spre diversitatea științei. Acestea s-au dezvoltat în spiritul

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
drept metodă unică ci întotdeauna este susținută și ideea metodei opuse. Descartes dezvoltă o metodică predominant deductivă, dar lasă spațiu și pentru inducție 4 pe care o amintește în modalitatea de cunoaștere a naturii. La fel se întâmplă și cu Bacon 5, căci după construcția ipotezelor este necesară și deducția pentru verificarea acestora. A existat întotdeauna o combinație deducție inducție combinație pe care o regăsim și în matematică și științele naturii. Evoluția ciclică a imaginarului a fost specifică și modernității. După

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
coincidunt 8. Prin această expresie pragmatismul poate fi considerat una dintre pietrele întemeietoare ale științei moderne. Cunoașterea în modernitate nu se face de dragul cunoașterii, ci cu scopul precis de obține rezultate. Ideea pragmatismului nu este enunțată pentru prima dată de către Bacon, ci ea este anterioară, contemporană cu filosofia naturii. Redescoperirea lui Aristotel pe filieră arabă ridică probleme legate de structura naturii, de modul în care aceasta se manifestă. Posibilitatea controlului, a manipulării naturii constituie o nouă modalitate de abordare a filosofiei

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
principală de verificare a cauzalităților specifice naturii 9. Mediul era pregătit pentru pragmatism astfel că modernitatea îl dezvoltă atât în domeniul filosofiei cunoașterii, cât și al filosofiei naturii. Acest aforism străbate ca un leit-motif întreaga operă filosofică a lui Francis Bacon pregătind știința secolelor XVII-XVIII. În scrierile sale apărute postum întâlnim o altă formă a acestuia: "adevărul și puterea au una și aceeași cale, una și aceeași îmbunătățire; ele constau în a descoperi formele lucrurilor"10. Partea practică a filosofiei ca

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
aristotelică, și aceasta nu pentru că îl considerăm pe Aristotel părintele epocii moderne, ci pentru că un concept de factură aristotelică este cel care face legătura între cele două modalități de a vedea lumea: cea medievală și cea modernă. Îl folosim pe Bacon drept punct de reper pentru că el este cel care leagă cele două lumi. El este cel care aduce filosofia naturii la nivelul la care pregătește evoluția științei experimentale. Importanța sa nu se datorează metodei inductive, ci rolului pe care îl

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
cel care aduce filosofia naturii la nivelul la care pregătește evoluția științei experimentale. Importanța sa nu se datorează metodei inductive, ci rolului pe care îl dă universului experimental și pragmatismul care însoțește opera filosofului. "Forma" este un concept preluat de Bacon din filosofia epocii, dar originea acestei concepții este în filosofia platoniană. Cuvântul forma (alături de cuvântul species) este o traducere în limba latină a termenului ειδος11. Cuvântul ειδος poate fi tradus mot-à-mot prin "a ști"12, dar în filosofia platonică acesta

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
metafizic. Problema principală legată de formă apare atunci când forma, ca și în cazul lui Platon, existență în sine. Deci forma putea fi considerată principiu divin și avea un caracter metafizic. Aceasta este concepția pe care nu o putea accepta Francis Bacon. Renașterea este momentul când se transformă majoritatea concepțiilor Evului Mediu. În opoziție cu interpretările la Aristotel forma este considerată în relație strânsă cu materia, dar chiar dacă sunt supuse transformăriiele își păstrează existența pentru totdeauna 25. Pentru Bruno, pe lângă forma în

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]