7,201 matches
-
dincolo de extazierile romanțioase, dincolo de hiperbolele literaturizării, avea probabil un farmec care o detașa de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță de seducție"". Dacă în cazul altor poeți junimiști, exegetul nu ezită a notifica neîmplinirea, scăderile lor artistice iremediabile, cînd scrie despre Veronica Micle înțelege a-i lua apărarea față de "extazul justițiar" al tînărului Delavrancea, care "n-a lăsat
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
bogăție palpabilă, Lisa Erdman pornește mai departe în viață, după încheierea analizei, vindecată - dar desigur, nu complet, ceea ce ar fi o utopie. Psihanaliștii spun - iar autorul reamintește explicit acest principiu: ce era înainte patologie se transformă pe cale terapeutică într-o banală nefericire. După un episod italian de relativă împlinire, Lisa Erdman ajunge să se recăsătorească în orașul natal, Kiev, printr-o ciudată întorsătură a sorții (o bună parte din viață și-o trăise la Viena). Confruntarea cu inconștientul este calificată în
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
posibilitățile de exprimare un limbaj direct, firesc, asemănător cu acela din viața de fiecare zi. Cu atât mai mare este surpriza pentru cititor, când constată că ajunge repede în plină poezie. Este ca și cum cineva s-ar da pe un tobogan banal, dintr-un parc pentru copii, și s-ar trezi într-o altă lume: " Aceasta e povestea păsării Phoenix pe scurt/ așa cum mi s-a povestit în copilărie/ într-o seară ovală ca lumea/ cu mult înainte de anul o mie" (Pasărea
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
spună tot ce n-a fost,/ să se tăvălească în același destin, ține minte,/ orice început/ îl are pe Dumnezeu pe cuvînt..." (Mai stai, mai crede încă...). Inaptă a înregistra bucuria realizării existențiale, poezia devine un depozit al formelor umile, banale, lipsite de rezonanță. Martor al vieții, ea poate fi, în egală măsură, și un preludiu delicat al stingerii: "Printre oameni tăcuți, poesia devine/ un boschet de rosa canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un orfelinat
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui Chuck Palahniuk, după care e scris scenariul, ecuația Dr. Jekyll - Mr. Hyde să fi fost rezolvată tulburător, dar pe ecran ea are ceva simplist, de "film american" care recurge, banal, la prefabricate. Senzația finală ar fi că această "cruciadă împotriva consumismului" (cf. Brad Pitt, la conferința de presă de la Veneția) devine, ea însăși, obiect (film) de consum... Dar în care descoperi secvențe antologice: de pildă Edward Norton, auto-molestîndu-se în biroul
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind tocmai din acest loc, de la aceste elemente, devine posibil saltul mai departe, într-un alt nivel
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care distruge în plin efort de căutare. Multiplicarea perspectivelor narative nu dezvăluie taina identității unui personaj, ci o complică pînă la o face de nepătruns. Istorisită
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Mircea Mihăieș Furturile, tâlhăriile, corupția, răpirile, violurile, prostituția, comerțul cu droguri, execuțiile de tip mafiot au devenit în România întâmplări banale. Dacă asasinul Râmaru a ținut afișul ani în șir, urmașii săi nu stârnesc decât curiozitatea de-o clipă a cititorului de ziare. Am fost tentat și eu să acord credit susținătorilor tezei conform căreia nu criminalitatea n-a crescut în
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
Totul e brutal, dur. Știu tot, nu trebuie să mai ghicesc nimic și mă plictisesc". Sau, ceva mai departe: "Acei trei metri, distanța la care el (oculistul - n.m.) zice că eu pot să văd bine, sînt foarte neinteresanți, neproductivi și banali, în timp ce masa informă care se percepe vag după ei este de fapt rodul imaginației mele. Ceea ce văd acolo ochii mei slabi nu este decît un pretext pentru visele mele, pentru dorințele și, de ce nu, doar e un cuvînt la modă
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
proliferând, îngăduind frumuseți să se definească. Urâțenia, ca mobil al introspecției - ș.a.m.d.... Sinuoasele raporturi dintre frumos și urât, în care eticul se amestecă și nu întotdeauna inspirat, coc pâinea de toate zilele a artistului și ține de domeniul banalului a constata cu câtă încântare îmbracă actorul haina urâțeniei sau cum îi ies romancierului cu mult mai vii personajele negative - bătaia de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav, de neconsistent, de transparent: o gelatină! Urâte, toate personajele din Enigma Otiliei, cu excepția eroinei condamnată să se retragă într-un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a lui Goya, a lui Picasso, frumoasă, pe cât de irelevantă, aceea a pictorilor academici. (Academic, de la acadea?) Iar dacă Boticelli pictează frumuseți, sensul
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
de la Seghedin (1993). Frazele în general scurte, bătrânește cântărite parcă în nodurile de la batistă mi-au creat o anume iritare și impresia că autorul lor le socotește adevărul pe degete. Atâta interes trudit, pentru idei dintre care destule îmi păreau banale! Și cu toate acestea, spre final m-am simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din mici piese împrăștiate, atent cercetate și ca atare acum bine cunoscute
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal trecut de Domnu' în agendă.// Azi, de-auziți un aspru, nervos și repetat/ "hîrști! hîrști!" de tîrn spinos la ceas cam nepermis -/ de-a fi măturător de străzi în Paradis" (Toamnă în Biblie). Sau trădînd complexul său de basarabean, id
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
dintr-o anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary Supplement în ultimele săptămîni ale anului trecut. Întrebarea, pusă cîtorva celebrități în lumea umanioarelor, era următoarea: care credeți că este cartea mileniului și care cartea anului? Sigur, banală tevatură publicistică, vor spune unii, am spus și eu. Încă o formă de a atrage cumpărători, de a face vînzare unor edituri, autori etc., sau simplu oportunism cultural. Numai că printre cei întrebați (e de presupus că au existat și
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului Gheorghe ortodoxist și să răpună balaurul necredinței? Trebuie să constatăm că dacă Eminescu a fost și mai este socotit "poetul național", tocmai prefacerii operei sale din nobil scop în mijloc banal i se datorează faptul. Cine, zicînd "poetul național", are în gînd valoarea literară a versurilor? Mai degrabă, Eminescu pare așa fiindcă sensibilității noastre naționale (etnice, morale, religioase și politice) îi place să se recunoască în oglinda lui. Nu sîntem pe
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
colaborare "serializată" de la Teatrul Tineretului ar merita să fie cunoscută prin turnee de amploare. Ceea ce ar asigura și deplina împlinire a experimentării unei formule de lucru ce s-a constituit într-un stil inconfundabil. Care nu trebuie lăsat să devină banală manieră.
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu semnat de Vasile Nicolescu, reprezintă unul dintre actele cele mai banale ale recuperării în cămara de argumente ideologice a numelui marelui poet. Aflu, totuși, mai pe la începuturi, amănuntul interesant că țăranii l-au zugrăvit pe poet printre sfinții de pe pereții bisericii din Ipotești, și mă mai bucur de câteva peisaje superbe
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
stupide - decurge dintr-o iluzie de a-ți putea continua viața în interior ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Asaltul final contra casei Kalabuhov va fi dus de o creație a profesorului: grefa de hipofiza umană va transforma pe banalul câine Sarik în mult mai agresivul cetățean Poligraf Poligrafovici Sarikov. Comunismul visa la o regresiune colectivă către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind în situația
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Rodica Zafiu Se întîmplă să descoperi uneori că un anumit cuvînt, în aparență banal și frecvent, lipsește pur și simplu din dicționare. Efectul lingvistic al unor asemenea absențe e lesne de înțeles: un cuvînt obișnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări și
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
complexă, construită pe o structură mentală de profunzime, cu grijă ascunsă în straturile textuale. Selecția materialului (lumea sub toate formele ei haotice) aparține în această poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu cea instituită de poemul eminescian: dramă vine din incapacitatea femeii de a gîndi iubirea stelara proiectată de bărbat". Astfel Ladima e Hyperion
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
pot dispensa de comentarii; mai ales că distanță asocierilor și a presupozițiilor le face să alunece repede în absurd. Din comentariile indignate înțelegem că sînt subversive și dușmănoase în primul rînd asocierile termenilor din sfera politică deja sacralizata cu cuvinte banale și vulgare; faptele se agravează dacă între noțiunile aflate în contact într-o listă se pot stabili analogii sau dacă ele se pot combina în vreo ipotetica frază ori narațiune. O alăturare nepermisa apare în exemplele de prescurtări dintr-un
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
Gheorghe Grigurcu Adevărul cel mai superficial care se poate enunța cu privire la memorii este acela că ele reprezintă o formă de narcisism, după cum în legătură cu jurnalul nu poate fi părere mai banală decît că nu este niciodată sincer", afirma undeva Livius Ciocârlie. Dacă luăm în serios această sceptică aserțiune, putem socoti că în jurnalele d-sale (aici îl avem în vedere pe cel intitulat Trei într-o galera), numitul eseist încearcă a
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
ca diversele ceremonialuri politice nu reprezintă forme de mistificare a populației de către politicieni, ci un fel de trăiri mitice, pline de farmec, pentru reușita cărora populația trebuie să coopereze cu politicienii. Știm cu toții că un steag nu este decât o banală bucată de pânză și că un conducător este și el un om că toți oamenii, care răcește când stă în frig și se îmbată când bea prea mult, dar de ce să refuzăm să trăim momentul înălțător în care steagul flutură
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]